Mai multe cupluri de români îți arată că poți să-ți găsești dragostea pe Tinder

Aveam vreo opt ani când i-am scris unui tip cu șase ani mai mare decât mine o scrisoare în care îmi declaram dragostea eternă și intențiile. I-am zis că-mi plac cartofii prăjiți, că sunt amuzantă, că hobby-ul meu e dansul, că ochii lui albaștri mă țin noaptea trează și că am de gând să iau premiul I și-n clasa a doua. 16 ani mai târziu, dacă mă gândesc la un profil de pe site-urile de dating, mi-l imaginez ca pe scrisoarea aia. Doar că miza e mai mare și frustrările mai adânci.

Oamenii muncesc încontinuu la un profil care să îi convingă pe ceilalți să-i bage în seamă, chestie care îi face, de multe ori, să se teamă, că vreun posibil partener îi va considera impostori. Așa cum povestește o tipă, în articolul ăsta, că se simte din ce în ce mai singură pe măsură ce încearcă să-și găsească pe cineva prin online. Iar asta aduce multă critică la adresa genului ăstuia de site-uri.

Pe partea ailaltă, și-o iau și aplicațiile mult mai simple și mai sincere, ca Tinder-ul, care te aduce rapid față în față cu tipul/tipa care te atrage. Aici, e totul prea la obiect, cum adică îl alegi pe ăla doar după o poză și gata. Plus că Tinder e ca Instagram, dă dependență. Fiecare swipe crește nivelul de dopamină din creier și te prinde.

Soluția e să ieși în bar sau club și să cunoști oameni. Da’ și la asta se trezește unul să comenteze: pe cine te aștepți să cunoști în club, beată, la trei dimineața.

Oricum, în 2012, când s-a lansat, Tinder era spațiul ideal pentru hook-up, dar s-a transformat într-o aplicație de dating. Și dacă e să ne luăm după cifrele de pe site, e și una de succes, a scos 20 de miliarde de match-uri de la lansarea aplicației și un milion de întâlniri pe săptămână.

Dar înainte să mă apuc de scris, am instalat din nou Tinder, după o pauză de vreo doi ani și mi-am adus aminte de ce am renunțat la el de prima dată: în vreo cinci minute am dat swipe left la 150 de tipi. Prea mic, prea bătrân, poze cu Armie Hammer. În final, prea boring. La polul opus, o prietenă a perseverat, a dat cu match, a vorbit, a ieșit la întâlniri, a fost dezamăgită, dar urmează să plece într-un tur al Europei cu un tip cunoscut pe Tinder. Dacă ea a reușit, mai sunt și alții.

I-am căutat și am vorbit cu ei, ca să văd cum găsești iubirea adevărată pe Tinder.

Ea n-a intrat pe Tinder pentru sex, dar nici pentru o relație, deși și-ar fi dorit să iasă ceva mișto cu cineva. Când s-au văzut, el i-a propus sex din prima jumătate de oră, dar n-a fost, așa că a avertizat-o să nu se îndrăgostească. După ce s-au îndrăgostit, ea i-a zis că nu vrea căsătorie, dar șapte luni mai târziu el a cerut-o. Și sunt împreună de trei ani și câteva luni.

VICE: Cum ai descrie experiențele pe care le-ai avut cu oamenii cunoscuți pe Tinder?
Roxana: Nu am ieșit la multe întâlniri că nu se prea legau lucrurile. Cea mai mișto experiență a fost că am rămas prietenă bună cu un tip de pe Tinder. Prieteni apropiați. Ne-am pupat o data, a fost zero chimie și a ieșit ceva mișto. Cea mai dubioasă e când am ieșit cu un tip care a vorbit încontinuu despre fosta lui logodnică și despre tentativele de suicid. M-am simțit ca la terapie, doar că nu eram eu pe canapea. A fost cel mai lung ceai băut vreodată. La final a zis că i-ar plăcea să ne mai vedem. Nu ne-am mai văzut.

Cum a mers prima voastră conversație?
Andrei: A fost amuzant, încă nu s-a terminat.

Cum te-ai simțit prima dată când v-ați întâlnit?
Andrei: I-am propus sex în prima jumătate de oră. A fost momentul cu „this is the one”, dar a venit mai târziu, nu a fost atunci.

Roxana: A venit la mine să-mi repare wireless-ul. Și da, nu e o metaforă, chiar era routerul stricat. El a crezut că „repară netul”. Nu l-a reparat, dar am rămas prieteni și mă trezeam cu el frecvent prin zonă. Eu stăteam la Unirii, el în 13 Septembrie - nimic ciudat sau ceva. Și ca să fiu onestă, Andrei voia sex. Îmi spunea cam în fiecare zi că ar vrea asta, iar îi spuneam că e mișto prietenia noastră (chiar devenisem super apropiați) și n-are rost să stricăm frumusețe de relație cu sex. Că eu vreau iubire și relație din aia clișeu cu ținut de mână și uitat la seriale și pupat în stația de metrou și nu mai vreau să sufăr după toți deprimații.

După cât timp a intrat căsătoria în discuție?
Roxana: Eu i-am zis lui Andrei că nu vreau să mă căsătoresc. Că nu mă reprezintă chestia asta și sunt foarte bine cum sunt. Și că nu vreau copii. Șapte luni mai târziu mă cerea pe ecranul de la Cinema Union. Am zis fuck it, „da”. N-am mai făcut treaba asta cu măritișul, sunt super curioasă și ultra îndrăgostită de omul ăsta și am încredere că o să ne iasă. Ne-am căsătorit pe 29 iulie 2016, fix la un an de când m-a cerut în căsătorie.

În ce feluri te-a surprins relația?
Roxana: După o serie de relații care s-au terminat, mai brutal sau mai decent, și după niște ani în care am băgat autodistrugere și terapie, ajunsesem fix în punctul în care acceptasem rațional că nu o să găsesc niciodată un om pentru mine. Și începusem să fiu OK cu gândul ăsta fără să mă gândesc că sufăr eu de vreun handicap emoțional, că nu sunt suficient de bună, deșteaptă, sexy, amuzantă. Eram bine cu mine. Și apoi a apărut Andrei și lumea mea s-a schimbat.

Andrei: M-a schimbat în multe feluri și per total, eu cred că sunt un om mai bun acum. Ce-mi doresc? Să ne înțelegem și să comunicam și bune și rele, restu’ vin.

A curs conversația lejer de la prima întâlnire, de parcă s-ar fi cunoscut deja, așa după prima lună s-au mutat împreună. După a doua, au discutat de căsătorie și au făcut lucrurile oficiale la fix patru luni de când s-au întâlnit.

VICE: Cum ai descrie experiențele pe care le-ai avut cu oamenii cunoscuți pe Tinder?
Manuela: În primul rând trebuie să menționez că veneam după o relație de aproape șase ani, iar Tinder-ul a fost cea mai bună modalitate de a vorbi cu câți mai mulți oameni și a reintra pe „piața întâlnirilor”. Am ales să mă văd/să discut cu oameni de diferite vârste, diferite ocupații, păreri asupra vieții. Cel mai special lucru, până la momentul când mi-am cunoscut partenerul, este faptul că primul tip cu care am ieșit de pe Tinder îmi este un super bun prieten și îmi momentul de față – prieteniile între femei și bărbați pot exista. Iar acum tipul este prieten și cu actualul partener, deci Tinder poate crea orice fel de relație.

Alex: Nimic spectaculos, am dat swipe right la tot ce mi-a plăcut și cu maximum 6-7 fete am reușit să leg cât de cât niște discuții, însă fără să se concretizeze nimic. Asta timp de aproape trei săptămâni. Apoi, văzând că majoritatea se așteaptă ele invitate, am început sa scurtez timpul de la „Bună” la „N-ai vrea să ieșim la o cafea?”. Se pare că a funcționat.

Ce căutai pe Tinder sau ce așteptări aveai?
Manuela: Nu am pornit niciodată de la o idee, că vreau sex, relație sau conexiune, am vrut doar să cunosc oameni. Bineînțeles că anumiți tipi cu care am ieșit au fost mai interesanți și s-a creat o conexiune sau a implicat sex, însă pentru mine folosirea aplicației nu a avut un target.

Alex: Îmi stătea gândul să mă combin (la un moment dat), dar cum deja voiam să evit din oficiu combinațiile proaste, puteam să-mi văd de interesul primar: sex. Gen: cunosc, ies, ies, facem sex, mai ies, mai facem niște sex, apoi dacă merita continuat, bine, dacă nu, next. Deja mi se părea ca Tinder-ul ăsta a creat un fel de business amoros. E fix ca pe piața de capital: există etapa în care ne prezentăm produsele, etapa în care facem o analiză strategică, etapa în care decidem să investim într-o companie, etapa în care nu ne mai place cum merg lucrurile și dorim să vindem acțiunile. Știu că pare ciudată analogia, dar am văzut ca în partea incipientă a relațiilor amoroase, lucrurile funcționează pe un principiu strict business-related.

Toată lumea care intră pe Tinder are cel puțin un țel: să și-o tragă cu cineva sau se combine cu cineva. Sau să-și creeze relații pentru mai târziu. Pe mine mă interesau primele două.

În ce feluri te-a surprins relația?
Manuela: Înainte să-l cunosc pe Alexandru am zis că nu mă căsătoresc niciodată, că mi se pare un bullshit etc. Bineînțeles că persoanele care mă cunoșteau și mă auziseră spunând asta m-au tachinat, dar măcar am învățat ceva. De asemenea, am spus că de când mă cunosc cu partenerul nu a fost o zi în care să nu ne vedem – acest lucru mi se părea la fel de imposibil și prea mult. Și aici m-am înșelat, poți continua să ieși cu prietenii, să îți vezi de carieră sau orice altceva și să ai o relație frumoasă.

Alex: M-a surprins într-un singur fel, pe baza căruia le explic și apropiaților mei (care nu s-au stabilizat cu relațiile) același lucru: nu există nicio regulă concretă în alegerea partenerului de viață. Cum de altfel nu există niciun drum unic în evoluția unei relații – unora le „iese schema” mai pe ocolite, altora mai „pe direct”. Pentru mine, a fost o binecuvântare acest drum direct: m-am trezit căsătorit, într-o etapă a vieții și la o vârstă (27 de ani) la care mă vedeam trecând încă prin cine știe câte relații până mi-aș fi găsit aleasa. Mai ales că sunt genul care urăsc s-o flenduresc aiurea.

VICE: Cum a mers prima voastră conversație?
Daniel: Awkward la început, cred ca eram destul de penibil. Nu îmi plăcea neapărat să joc jocul doar pe chat, așa că am propus un first date. Spre surprinderea mea, s-a întâmplat.

Miruna: Banală, dar directă. Mi-a zis ceva de genul: „Hei, algoritmul asta zice ca ne plăcem. Nu ai vrea sa ne vedem?” Mi-a plăcut ca a propus să ne vedem, spre deosebire de ceilalți zeci de băieți care ziceau „Hei”, răspundeam cu un alt „Hei” și rămânea totul în pom cu un mare seen.

Cum te-ai simțit prima dată când v-ați întâlnit?
Miruna: Am trecut rapid de la chat-ul de Tinder la Messenger-ul de Facebook și am tot vorbit, destul de mult. Ne-am văzut inițial într-un loc foarte datey, cu lumânări, muzica în surdină. Eu vorbesc foarte mult, chiar și când am emoții, ajung într-un delir. Dar acum nu prea ziceam nimic. Și m-am uitat la el, care se înroșise pe tot pieptul, tot de emoții. M-am gândit „Oh man, this is so bad”. Și mi-am reamintit ce îmi zisese prietena mea: dacă e rău, pleci. Am mers sa fumam o țigară afară, asta a făcut totul mult mai bine de ambele părți și ne-am decis sa schimbăm locul. Am ajuns în locul doi, non-datey și arhiplin. Am rămas, am mai băut, am râs, am stat în total vreo 6 ore.

Cât de rapid a evoluat relația?
Daniel: Noi nu eram într-o relație, asta ne spuneam de ceva timp, până când am fost. A durat câteva luni.

Miruna: Foarte lent. O lungă perioadă am zis ca nu e o relație. Și au trecut niște luni bune până să devenim un item. Funny enough, eram un fel de fuck buddies exclusivi care doar au decis că vor pleca două săptămâni în Portugalia împreună.

De cât timp sunteți împreună?
Miruna: 2 ani și un pic.

În ce feluri te-a surprins relația?
Daniel: În foarte multe moduri, câștigarea încrederii de sine cred că e cel mai important pentru mine. Sunt multe roluri care se îmbină în relația actuală: cel mai bun prieten, iubită, colegă de apartament.

Miruna: Deși am început cu mine rebound pentru el și el rebound pentru mine, ne-am dat seama clar că e mai mult de-atât. Cred că am învățat că e ok să nu grăbești lucrurile și să iei totul așa cum vine, fără așteptări sau proiecții.

S-au matchuit la cinci dimineața, în timp ce ea lucra și pentru un un tip cunoscut pe o aplicație de combinații scurte și rapide, i s-a părut refreshing că n-au flirtat deloc în prima conversație. Între timp, a ajuns să fie cea mai lungă relație pe care a avut-o până la 28 de ani, de doi ani și trei luni.

VICE: Cum ai descrie experiențele pe care le-ai avut cu oamenii cunoscuți pe Tinder?
Iulia: Ce m-a surprins foarte mult e că majoritatea tipilor, inclusiv cei care-mi dădeau super like, nu ziceau niciodată nimic. Rar mi s-a întâmplat să nu inițiez eu conversația. Majoritatea discuțiilor se terminau după câteva rânduri; cred că ne dădeam seama amândoi că ceva nu merge și că mai bine o lăsăm așa.

Ce căutai pe Tinder, aveai vreo așteptare?
Iulia: Nimic în mod special. Nu-mi place să încep relații romantice cu oamenii din cercurile cu care umblu. Dacă ne despărțim urât ce s-ar întâmpla? Ne-am împărți prietenii? Unul dintre noi s-ar retrage din peisaj complet? Nu mi se pare OK, așa că am evitat complet situațiile de genul ăsta. Ceea ce a însemnat că trebuia să cunosc potențiali parteneri de altundeva, doar că la un moment dat te cam plafonezi la nivel de cunoștințe noi. Soluția? BAM, internetul! Am avut semnificativ mai multe relații cu tipi întâlniți online decât cu tipi întâlniți în realitate, așa că atunci când am auzit de mecanismul Tinder, în care ambele persoane cam recunosc că se plac și că s-ar întâlni, fără acel du-te vino flirtat în care multora le e rușine să zică „bă, ești mișto, hai la un suc”, am zis să-l încerc. Cât despre așteptări de la persoanele pe care le întâlneam, nu prea intru cu așteptări în nicio relație.

În ce feluri te-a surprins relația?
Iulia: Înainte să îl cunosc nu mai fusesem într-o relație de 3 ani. După ultima relație eșuată mi-am pierdut toată răbdarea romantică. Și, dintr-un noroc chior, pe Tinder am întâlnit un om care are aceleași valori ca mine, care nu suportă drama și cu care pot să vorbesc când sunt supărată. E o relație din aia gen Martha Stewart în care eu gătesc, el spală vasele, ne susținem reciproc, ne ținem de mână în public, ne e greu să dormim separat și ne-nțelegem cu părinții celuilalt. E bine de tot!

VICE: Ce căutai pe Tinder?
Flavia: Eu eram pe Tinder pentru interacțiune socială și raising self esteem. Venisem după o relație eșuată și aveam nevoie să mă distanțez cumva de asta. Bogdan căuta ceva serios, la început, până și-a dat seama ca fetele cu care ieșea nu voiau tot asta. După care a lăsat-o la voia întâmplării, fără vreun scop precis.

Cum a mers prima voastră conversație?
Pe Tinder țin minte că i-am ținut un mic lecture despre cum băieții de acolo caută doar sex. Și el a negat cumva, ca nu toți sunt așa, că nici fetele nu sunt chiar așa "cuminți". Și de aici am mai vorbit câteva săptămâni pe WhatsApp până la the actual date.

Cât de rapid a evoluat relația?
Pretty fast. După vreo două săptămâni fiecare îi știa pe părinții celuilalt, iar după 6 luni deja ne mutam împreună. Suntem împreună de un an și un pic.