M-am născut beat

M-am născut alcoolic. Când mama era însărcinată cu mine, a băut în draci. Unii bebeluși nu supraviețuiesc în astfel de situații, dar eu am supraviețuit. Alcoolul mi-a împiedicat creierul să se dezvolte. Adulții au enzime care descompun alcoolul, dar bebelușii nu le au încă. Creierul meu e ca o nucă stafidită. Când o nucă e frumoasă, i se văd bine toate liniile care se conectează unele cu altele. Dar la mine, conexiunile astea se intersectează urât. Din cauza asta, stau foarte prost cu memoria. Dacă trebuie să fac duș la 7 dimineața și primesc un SMS, uit să mai fac duș. Gătitul e un dezastru: nu mă descurc cu trei oale pe foc în același timp. Nu țin minte nici parolele, nici pin-ul bancar, nici numele oamenilor.

Mereu m-am simțit nasol la școală. Nu puteam participa la nimic. La un moment dat, am avut două săptămâni la dispoziție să învăț pentru un examen, dar nu mi-am putut băga în cap conținutul respectiv. După șase ani de engleză, n-am făcut niciun rahat. Am învățat din greu și degeaba. Foarte frustrant. Până la urmă, am învățat să am grijă de animale la o școală profesională, cu mari eforturi.

Sunt cu trei ani mai tânăr decât sunt, de fapt. Sufăr și de dislexie, ADHD și autism. Asta nu înseamnă că nu sunt sociabil – ba chiar sunt o persoană foarte socială – dar am trăsături compulsive. Aprind și închid lumina de mai multe ori, deschis și închid ușile de două ori, îi înnebunesc pe cei din jurul meu. Acum am un tic în care îmi trosnesc gâtul. Când ai SAF, creierul e atât de complex încât medicamente precum Ritalin nu au niciun efect. Ba chiar îți fac rău. Când eram mic, am luat Ritalin și deodată am văzut cum se mișcau mașinile de pe tapetul din camera mea. Mi s-a făcut rău.

Am crescut într-o familie adoptivă. Am ajuns la părinții mei adoptivi când aveam trei săptămâni. Aveau deja doi fii. Sunt niște bomboane de oameni. Au fost lângă mine și la bine, și la greu. Și am făcut multe prostii. Am furat din casă. Persoanele care suferă de SAF au conștiința subdezvoltată și nu realizează consecințele acțiunilor lor. Pot înjura pe cineva până îl distrug. Intram în magazin cu cinci dolari, dar dacă îmi doream ceva mai scump, pur și simplu furam. După o vreme am realizat că nu e bine ce fac, dar atunci nu îmi dădeam seama. Am fost deseori agresiv. La școală am strâns de gât un coleg până s-a învinețit. Probabil că de aia nu am prea avut prieteni.

La pubertate, umblam în găști de cartier periculoase. Ai zice că o persoană născută cu SAF nu vrea să bea alcool, dar eu am băut. Vodcă, bere, de toate. Ca să uit de probleme și să-mi îngrop emoțiile. De multe ori, când ai acest sindrom, afli de el mult mai târziu. E o listă întreagă de tulburări și probleme. Părinții adoptivi au descoperit că am asta când aveam 13 ani. Am fost la spital și mi-au găsit o tumoare malignă în maxilar. Un pediatru de acolo era specializat în tratarea copiilor alcoolicilor. S-a uitat la dosarul meu și s-a prins. Pe de o parte, te bucuri că măcar știi ce e în neregulă cu tine. Dar apoi mi-am folosit problema drept scuză pentru comportament. M-a durut mult să aflu că mama mea naturală a fost atât de iresponsabilă când eram în burta ei.

Am vorbit cu ea abia la vârsta de 17 ani. Atunci m-am simțit pregătit. Am fost în contact toată copilăria, dar ea era prostituată și dependentă de droguri. Nu avea niciodată o locuință stabilă. Mama mi-a zis că n-a băut niciodată alcool în timpul sarcinilor – am cinci frați și surori - dar a băut mult înainte și după. A zis că tatăl meu n-a vrut să mă nască. A legat-o de scaun și i-a pus pâlnia la gură și a îmbătat-o, ca să facă avort. O cred. Nu pot să-l întreb pe tata, că e deja mort. Dar nu vreau să trăiesc plin de furie. Încerc să nu îi judec.

Treptat, am învățat să-mi gestionez mai bine emoțiile. În copilărie, am stat de vorbă cu doisprezece psihiatri. Și am fost mereu sub supraveghere. Le-am făcut viața grea părinților mei.

Acum îmi merge mai bine. Sunt chiar fericit. Locuiesc la o fermă din Leeuwarden și sunt mereu consiliat și ghidat. Am grijă de animalele de la fermă. Avem porci, pisici, găini, iepuri. Și un ponei, e femelă și e însărcinată.

M-am împrietenit cu membrii comunității și asta mă bucură mult. Sunt mai matur și mai calm. Nu mai beau deloc. Mă exprim prin muzică, îmi place să fac rap. Merg la biserică duminica împreună cu un vecin. Din când în când, sunt chemat în școli ca să le ofer elevilor informații despre SAF. Sunt informații dure, dar utile. Avem nevoie ca oamenii să ne înțeleagă, de asta îmi spun povestea. Uneori îmi fac griji pentru viitor. Mi-ar plăcea să am un job permanent, o relație. Dar oare e realist? În prezent nu am o iubită, dar mi-ar plăcea. E complicat, abia mă descurc singur. Dar dacă voi primi în continuare sprijin și consiliere, o să evoluez. Sper că Dumnezeu are pregătit și pentru mine ceva frumos.

Articolul a apărut inițial în VICE Olanda.