Țara falsă care a făcut mișto de politica din Spania

Europa e o uniune, dar și o colecție de țări cu legi, limbi, valori, politici, salarii, băuturi și glume proprii. Viața poate fi extrem de diferită în funcție de partea în care te afli în Uniunea Europeană. Săptămâna asta, VICE.com publică povești despre cum sunt afectați oamenii de granițele Europei.

În toamna lui 2017, catalanii au avut un referendum pentru independență pe care guvernul spaniol l-au declarat neconstituțional. În ziua referendumului, guvernul spaniol a trimis mii de jandarmi care s-au folosit de bastoane și gloanțe de cauciuc ca să-i împiedice pe oameni să voteze.

Până la sfârșitul zilei, printre răniți se aflau 844 de civili și 33 de jandarmi. În zilele care au urmat votului, jandarmeria a intervenit în întreaga Catalonia, ca să confiște buletinele de vot ascunse. Unii spuneau că se aflau într-o ambasadă, alții că erau în bisericile catalane. Nimeni, în afară de grupurile naționaliste catalane responsabile de organizarea referendumului, nu știa unde se aflau cu adevărat.

Urnele de vot au apărut brusc în ziua alegerilor. S-a dovedit că sute de catalani si-au ascuns buletinele în casă luni întregi și le-au dus la secțiile de votare cu o seară înainte, iar părinți cu copii mici și-au petrecut noaptea acolo pentru a împiedica intervenția forțelor de ordine.

Mișcarea de independență a fost un succes, cu 90 la sută din alegători care susțineau independența Cataloniei. În ciuda acestui lucru, prezența la vot a scăzut la 42 la sută, ceea ce înseamnă că erau cam aceiași oameni care votau de obicei în favoarea diferitelor partide pro-Catalonia la alegerile majore. Niște grupuri pro-spaniole au fost acuzate de fraudă electorală, pentru că unii oameni votaseră de mai multe ori.

Ulterior, situația a devenit și mai tensionată pentru catalani și gruparile pro-uniune. După trei săptămâni, președintele Cataloniei, Carles Puigdemont, a aprobat rezultatele alegerilor și a proclamat oficial Republica Catalană, dar a suspendat imediat procedurile de independență până la dialogul cu guvernul spaniol și cu comunitatea internațională. Un astfel de dialog nu a luat loc. Guvernul spaniol a început să aresteze politicieni și activiști catalani. Puigdemont a fugit în Belgia. În cele din urmă, o țară nouă a fost introdusă pe hartă și nu era cea la care te gândești. Numele ei e Tabarnia.

Tabarnia e o regiune fictivă din Catalonia, situată între Barcelona și Tarragona, unde partidele catalane au avut mai puține voturi. E o parodie a mișcării de independență, care s-a lansat în 2013, în urma unor postări pe Forocoches, un site de meme-uri spaniol. Tabarnia era promovată ca o parte mai cosmopolită a Cataloniei.

În timp ce guvernul catalan impunea un referendum pentru independență, grupurile pro-Spania au început mișcarea Tabarniei. Tactica a fost simplă: contra-slogan pentru slogan. Cand separatiștii catalani spuneau că Spania le fura resursele, tabarnienii răspundeau că și Catalonia le face același lucru.

„Cel mai bun lucru despre Tabarnia e că îi enervează pe catalani", crede Mikel, un IT-ist care aparține comunității Tabarnia pe Twitter. „Dacă le arăți steagul Spaniei, te fac fascist, dar dacă scoți steagul Tabarniei, tu îi faci fasciști.”

Catalanii au altă perspectivă, și anume grupările pro-independență spun că promovează o mișcare naționalistă care e progresistă și deschisă, în contrast cu ce cred ei că e o manifestație hiper-naționalistă.

În urma alegerilor din decembrie 2017, Tabarnia a încetat să mai fie doar un meme și a început să atragă mai multă atenție. Grupul care a înființat site-ul Barcelona is not Catalonia a lansat mișcarea oficială Tabarnia, iar lumea i-a luat în serios. În timp ce autoritățile erau ocupate cu conflictul spaniol- catalan, în ziarele din Spania au început să apară știri false printre care se numărau și propuneri pentru o soluție cu „două state” pentru Catalonia și Tabarnia.

Apoi Jaume Vives, un jurnalist în vârstă de 24 de ani, a fost filmat pe balconul casei sale și strigând că e săturat de rahatul ăsta. Cand video-ul a devenit viral, lui Vives i s-a oferit un rol oficial în mișcarea Tabarnia.

Când Vives s-a alăturat mișcării, Tabarnia nu mai era doar o glumă virală, ci un scop politic autentic. Albert Boadella, un actor celebru și pro-unionist care zice că a trebuit să fugă din Catalonia din cauza credințelor sale, a fost considerat președintele Tabarniei în exil. În data de 16 ianuarie 2018, reprezentanții Tabarniei au susținut prima conferință de presă, unde au ascultat un discurs înregistrat al lui Boadella, în care a proclamat că, dacă spui „Trăiască Tabarnia!”, zici de fapt „Trăiască Spania!”. Ceea ce a început ca un mișto la adresa mișcării de independență a devenit o formă de naționalism spaniol.

Vives, în noul său rol de purtător de cuvânt, a susținut o conferință de presă în acea zi, care a fost dată pe principalele canale TV și în ziare. Vives a anunțat că, în cazul în care Catalonia va deveni o țară independentă, Tabarnia se va desprinde imediat de ea și va face parte din nou din Spania. Niciunul dintre liderii secesioniști nu a reacționat, dar politicienii unionisti s-au distrat.

Andrea Levy, membru în parlamentul catalan din partea partidului unionist, a fost unul dintre politicienii care au susținut cauza. „A fost un răspuns ironic la ani de naționalism [catalan], îmi spune Levy, „împotriva ideii predominante că există o singură Catalonia care acționează la unison”.

Au apărut zeci de conturi de Twitter pro-Tabarnia. Levy crede că succesul fenomenului Tabarnia „demonstrează că exista un grup de catalani care nu știa cum să atace subiectul independenței, iar acum au mecanismul perfect să o facă”.

Astfel au apărut primele steaguri Tabarnia la balcoane și la manifestațiile pro-Spania. La fiecare mișcare pe care a făcut-o partea independentă, partea unionistă a avut un răspuns coordonat.

În cele din urmă, mai mulți catalani pro-independență au fost aduși la tribunal, iar mișcarea Tabarnia a început să lupte pentru atenția presei. Antonio Baños, fost reprezentant în parlamentul catalan al partidului de stânga secesionist CUP, consideră că interesul disproporționat al presei pentru Tabarnia în ultimele zile din 2017 dovedește că „în spatele acestui mișto [Tabarnia] erau mulți bani și un interes real pentru a discredita ideea secesionistă și mișcarea pro-independență - o mișcare de două milioane de oameni care s-au lovit de brutalitatea jandarmilor și au fost persecutați politic”.

Susținătorii Tabarniei neagă orice fel de finanțare externă. Vives îmi spune că Tabarnia nu a încetat niciodată să fie un grup mic de oameni care făceau mișto de secesioniști. Insistă ca grupul nu a avut o structură reală și cu siguranță nu a avut finanțare. Vives consideră că succesul glumei s-a datorat oboselii oamenilor față de retorica politicienilor naționaliști catalani care conduc Catalonia de aproape 30 de ani. „Am folosit aceleași cuvinte ca ei pentru a apăra un proiect fără sens. Exact ca ei."

Baños, însă, nu crede că au fost doar niște glumeți. „Dacă intri pe profilurile membrilor săi, vei vedea că sunt mulți extremiști de dreapta în rândurile lor.” Vives neagă acest lucru și insistă că mișcarea Tabarnia este formată din oameni din toate ideologiile, „De la conservatori la liberali. Ceea ce nu poate suporta naționalistul catalan este că au fost expuși”.

Dezacordul dintre Baños și Vives arată cum Tabarnia a devenit un alt mod de divizare a societății catalane. Jumătate din populația din Catalonia își dorește o nouă graniță, în timp ce cealaltă a creat una imaginară pentru a-și bate joc.

Presiunea pentru independență a scăzut odată cu trimiterea la închisoare a liderilor politici din Catalonia, iar mișcarea Tabarnia a lăsat-o mai moale. În prezent mai găsești cateva urme ale existenței Tabarniei: un site care vinde suveniruri și câteva conturi de Twitter mai mult axate pe satiră.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.