Am vorbit cu trupa din România care combină rock-ul cu muzica trap

For the Wicked este o trupă relativ nouă, s-a format undeva prin 2015 și de atunci a continuat să se joace cu diferite influențe și subgenuri metal. De la bun început a fost un proiect ambițios care a reușit să atragă rapid atenția pe scena metal din România. Au câștigat numeroase premii încă din primul lor an de activitate și au cântat în deschidere pentru diverse trupe de nișă, precum Suicide Silence, Jinjer, Emmure și Comback Kid. Până în prezent, au avut peste 80 de concerte, atât în România, cât și în două turnee din Europa.

Deși, inițial, For the Wicked a pornit ca o trupă de metalcore, anul ăsta au hotărât să se reinventeze. Au schimbat stilul și au ajuns la așa numitul trapcore. Trapcore e un gen nou, mai puțin documentat la nivel mondial și aproape inexistent în România. Aș îndrăzni să spun că FTW sunt chiar primii care au abordat acest stil la noi.

Bine, mai sunt și cei de la HVNDS, o trupă de metal alternativ, care a pus Șatra Benz pe muzică rock, dar aici e o altă poveste.

În general sunt puțin cei care îndrăznesc să se aventureze în schimbări drastice, mai ales odată ce au reușit să-și facă un fan base fidel, însă este cu atât mai curajos când schimbarea respectivă implică un gen muzical neexperimentat. Tocmai din acest motiv am vrut să-i iau pe băieții de la For the Wicked la o discuție. Am povestit cu Cătălin Iliescu, Cristian Buhățel și Vlad Bornuz despre cum e să vii cu un stil total nou în România și de ce trebuie să-i dai o șansă trapcore-ului.

VICE: Cum de ați trecut de la metalcore la trapcore?
Cătălin: Tocmai din întrebarea care conține termenul „metalcore” răspunsul devine cumva intuitiv. E firesc să trecem de la asta la orice altceva pentru că metalcore-ul, din punctul nostru de vedere, e doar un ecou vestic care până și de noi a trecut. E ca în filmele alea în care nu știu ce astronaut vede imagini cu familia lui de la Houston, în timp ce merge să se lovească de un asteroid să salveze planeta, și li se spune că mesajele ajung cu minim 20 de secunde întârziere. Metalcore-ul e mort și, deși la noi a ajuns cu întârziere mesajul, va trebui să acceptăm și să trecem peste.

Care-s influențele voastre? Există vreo diferență între trapcore și rap metal?
Cătălin: Ca și influențe noi suntem. Unul ascultă și beatdown hardcore, altul ascultă cele mai scârboase deathcore-uri umane, altul ascultă trap, grime sau pop și altul nici nu știm dacă ascultă muzică vreodată. Adică venim cu toții din contexte muzicale și culturale/subculturale destul de diferite și cam ăștia suntem și asta ne duce capul să facem.

Cristian: Diferența dintre „rap metal” și „trapcore” este în primul rând redată de sound și în al doilea rând de fani, căci vorbim de două valuri diferite de hip-hop, old school vs new school. Fanii acestor două valuri nu prea se înțeleg, ca sa fiu subtil. Cred ca putem toți cu ușurință să facem o distincție între rap-ul anilor 90 și early 00's și ce s-a lansat din 2015 încoace. Am trecut la acest stil pentru că natural am simțit nevoia să ne canalizăm toate energiile înspre ceva nou și mult mai personal.

În opinia voastră, cât de popular este genul, atât în România cât și afară?
Nu pot spune că este sau nu popular, deoarece, practic, încă nu există. E o combinație care încă nu a fost „acreditată” de elitiștii de pe Wikipedia. Afară? Sunt absolut sigur că se ascultă ambele genuri la greu (trap/modern hip-hop & metal/hard core) în continuare și că se caută o trupă care să cânte un astfel de hibrid. România? Părerea mea e că nu-i pregatită încă.

Cătălin: Trap-ul este foarte popular, chiar surprinzător și enervant de popular afară, la noi nu știu ce e popular și ce nu e, pentru că sunt bătrân și nu mai înteleg nimic din jurul meu. Dar genul ăsta de trap metal sau cum ne autonumim noi „fake metal”, ori nu există încă, ori este atât de incipient încât este o zonă nouă cu mult potențial (Vlad Bornuz l-a inventat și gata!).

Este un întreg deceniu și jumătate de rap metal și nu metal care au combinat rap cu metal și alternative rock în toate felurile posibile deci este un precedent, dar odată cu nu metal revival-ul ăsta (blood Youth, My Ticket Home, Ocean Grove etc.) și popularitatea trap-ului, cred că era implicit un astfel de demers de trap metal. Vlad și Cristi l-au intuit de multă vreme și eu le-am zis să mă lase în pace cu prostiile că nu mai rezist. Joke’s on me, right?

Cât de tare v-au înjurat rockerii oldschool de ați pornit un adevărat trend cu #fakemetal?
Cătălin: Evident că le-am auzit pe toate, că ne-am bătut joc de metal, că merit o cărămidă în cap pentru ce am făcut metalului, că iau bătaie când ajung în Sibiu (sunt din fucking Sibiu, acolo stau mama și tata). Până și cei de la Metalsucks au zis că „Way to Ruin Inverted Crosses, Assholes”. Deci da, nu suntem „true metal” și nici nu vrem să fim, orice ar însemna asta.

Ideea a pornit înainte de turneul din Franța cu Ze Gran Zeft. Eram acasă și trebuia să fac afiș pentru turneu și nu aveam inspirație deloc. Tocmai îmi ajunsese perechea de Nike Air Max 1 pe care am pândit-o de jumătate de an să fie redusă și mă uitam la cutie ca pisica aia de pe net cu „heavy breathing”. Să nu deviez iar, nu? Știind că Z.G.Z. cântă o ciudățenie greu de încadrat și nouă ne repetă lumea că nu suntem true metal constant, mi-a venit ideea, în timp ce mă uitam la cutie și mă gândeam „Bă! Au fost cam ieftini, oare sunt fake?”, să punem „fake” în loc de „Nike” și „just deal with it” în loc de „just do it”. E ca în curtea școlii, dacă toți copiii iți zic că ești prost, o să-și piardă farmecul atunci când le zici „da, sunt prost, știu!”.

Ați lansat doua piese trapcore pâna acum. Cum au reacționat cei care s-au obișnuit cu stilul vechi?
Cătălin: Unora le-a plăcut schimbarea și le mulțumim mult că au ascultat și că au rezonat cu ce vrem să facem, altora nu le-a plăcut și le mulțumim mult că au ascultat și ne-au zis părerea. Nu se supără nimeni dacă nu-i place cuiva.

Cristian: Sincer, părerile au fost predominant pozitive. Nu știu dacă din cauza că am schimbat stilul înspre ceva mai „bun” sau dacă ce am scos înainte era absolut gunoi (râde).

În numele tuturor celor care va asculta, de ce scoateți piese tot mai scurte?
Cătălin: Păi cu cât sunt mai scurte, cu atât va rămâne mai mult timp să ascultați și alte piese de la alte trupe și să fiți cei mai șmecheri cu cea mai vastă cultură muzicală din lume. Noi nu stăm în calea educației, suntem ca profesorii ăia care nu dau teme, ca să puteți să vă dezvoltați și în alte direcții acasă, după ore.

Cristian: Am scos și piese scurte ca să nu mai urmăm același tipar pe care îl urmează 99% din trupe, adică piese de trei-patru minute. Am sesizat o monotonie stridentă atât în materialul trupelor pe care le ascultăm, cât și în melodiile noastre. Am vrut să scoatem ceva diferit, scurt și catchy, care să fie reascultat instant după. Cu piesele scurte vrem să transmitem senzația de „Wtf was that shit!? play it again!” și să schimbam ringtone-urile tuturor (râde).

Ce urmează, vreun album exclusiv trapcore?
Cătălin: De câte ori am avut un plan foarte precis s-a întâmplat oricum, doar conform planului nu, așa că, de data asta, nu avem niciun plan (de dezvăluit cel puțin în momentul ăsta) și vrem doar să exploram puțin ideea asta de fake trap shit și să vedem ce se întamplă.

Vlad: Să compun ceea ce simt fără să mă gândesc că acestă muzica face parte dintr-un anumit gen muzical. Ce mi-am propus să facem de mai mult timp e un mixtape, nu un album.

Cristian: Să slăbim. Și să exploatăm stilul acesta la maximum și să scoatem încontinuu material nou. Să oferim lumii cât mai mult content proaspăt. Și să slăbim.

Poți să-i urmărești pe băieții ăștia pe pagina lor de Facebook, pe contul de Instagram, Soundcloud și pe canalul lor de Youtube.