Cum a mințit partidul lui Tăriceanu Europa că va da legea parteneriatului civil

Două inițiative legislative care ar fi trebuit să reglementeze parteneriatul civil în România (una fiind inițiată de ALDE, cealaltă de USR, PNL și UDMR, cu girul PSD) au fost respinse marți de Comisia Juridică a Senatului. Poate știrea asta nu ți se pare surprinzătoare, având în vedere cum s-au comportat membrii coaliției de guvernare la referendumul anti-gay din octombrie sau cât de conservatori s-au dovedit a fi în problema parteneriatelor civile (indiferent de sex).

Dar hai să mergem mai departe pentru că în subiectul ăsta este totuși vorba și de multă ipocrizie. Foarte multă, chiar și pentru o țară precum România.

Deci la votul de marți din Comisia Juridică a Senatului pesediștii au votat împotrivă. Cel mai supărat pe parteneriatul civil a fost Șerban Nicolae:

„Există cadru normativ suficient pentru persoanele care în cuplu, în grup, doresc să stabilească raporturi juridice de natură civilă în ceea ce priveşte succesiunea în caz de deces, statutul de aparţinător în cazuri medicale, exercitarea în comun a drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale”, a zis Nicolae.

Nici nu mai contează că Șerban Nicolae l-a contrazis practic pe șeful său politic, Liviu Dragnea, care, după eşecul referendumului de anul trecut pentru redefinirea familiei, a afirmat, în repetate rânduri, că în România este nevoie de o lege a parteneriatului civil care să reglementeze drepturile juridice şi sociale ale celor care formează cupluri fără a fi căsătoriţi. Inclusiv ale cuplurilor în care partenerii sunt de acelaşi sex.

Bun, dar să mergem mai departe. După cum îți spuneam, una din legi aparținea ALDE, partenerul de coaliție al PSD. Numai că senatorii jurişti ai ALDE nici nu s-au obosit să vină, marţi, la comisie şi să-și susţină propriul proiect. Singurul care a participat la şedinţă şi a solicitat amânarea avizării a fost deputatul Andrei Gerea, dar nefiind membru al Comisiei, nu a avut drept de vot.

Și, dacă tot vorbeam despre ipocrizie, absența senatorilor ALDE e cu atât mai notabilă cu cât colega lor de partid din Parlamentul European, Renate Weber, a spus explicit în fața eurodeputaților din Alianţa Liberalilor şi Democraţilor Europeni că Legea Parteneriatului Civil va fi adoptată „până la sfârșitul acestei legislaturi”.

Am sunat-o pe Renate Weber să o întreb de ce senatorii ALDE de la Bucureşti nu au mers să voteze proiectul cu care ea s-a lăudat în faţa europenilor. Mi-a răspuns, încurcată, că nu are de unde să ştie, de la Strasbourg, ce fac cei de acasă şi s-a grăbit să dea vina pe partenerii de coaliţie de la PSD:

„Nu am de unde să ştiu astfel de detalii, eu am vorbit cu ei până înainte de şedinţă, dar ce s-a întâmplat acolo nu ştiu. Noi, aici, la Strasbourg, suntem foarte ocupaţi, mai ales că începe campania pentru alegerile europarlamentare. Lucrurile se vor vedea la dezbaterile în plen, dar ce pot să vă spun este că ALDE susţine în continuare că o lege a parteneriatului civil este necesară, atât pentru cuplurile heterosexuale cât şi pentru cele formate din persoane de acelaşi sex. Faptul că nu avem o lege a parteneriatului civil are consecinţe pentru aceste persoane pe toate planurile, juridic, economic şi social.”

Unul dintre iniţiatorii celui de-al doilea proiect de lege privind parteneriatul civil, senatorul USR Edward Dircă, îi acuză pe parlamentarii puterii că fug de răspundere:

„Avem o mare problemă în România, aceea că demnitarii nu vor să îşi asume răspunderea pentru anumite acţiuni, ca nu cumva să le deconteze negativ în faţa electoratului. Ei au o dublă retorică, una care să dea bine în faţa Europei şi alta care să nu îi facă să piardă voturi. Avem în România din ce în ce mai multe cupluri care trăiesc în concubinaj, aici nu e vorba doar de partenerii de acelaşi sex. Aceste persoane întâmpină mari dificultăţi în situaţii medicale, spre exemplu, când au nevoie de procură de la notar ca să li se recunoască dreptul de aparţinători atunci când unul dintre parteneri se află în spital. La fel e şi când unul dintre parteneri moare subit, nu apucă să îşi facă un testament, iar cel care rămâne în viaţă nu poate beneficia de bunurile dobândite în comun. Cred că e nevoie nu doar de legislaţie, ci şi de mai multă educaţie pe această temă, pentru că oamenii educaţi nu au o problemă în a accepta legiferarea parteneriatului civil”, mi-a spus Dircă.

Legiferarea parteneriatului civil a devenit şi mai necesară, în România, după ce Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit că persoanele de același sex căsătorite se bucură de aceleași drepturi ca și persoanele căsătorite de sexe diferite, în țările membre ale Uniunii Europene, în ceea ce privește libera circulație.

Curtea Constituțională a fost chemată, anul trecut, să dea un verdict în cazul românului Adrian Coman, căsătorit cu americanul Clai Hamilton, după ce acestuia din urmă i se refuzase dreptul de şedere în România, pe motiv că ţara noastră nu recunoaşte căsătoriile între persoane de acelaşi sex.

„Deși statele membre au libertatea de a autoriza sau nu căsătoriile între persoanele de același sex, ele nu pot îngrădi dreptul la reședință al unui cetățean european, prin a-i refuza același drept ca soțul său, un cetățean al unei țări care nu este membră UE”, a arătat CJUE.

CCR a admis, în iulie, sesizarea depusă de cuplul româno-american și a recunoscut dreptul de ședere și dreptul de liberă circulație pentru americanul Clai Hamilton, în baza căsătoriei încheiate cu Adrian Coman, deși Codul civil nu recunoaște căsătoriile încheiate între persoanele de același sex.

Curtea Constituțională a României a recunoscut, în motivarea publicată în cazul cuplului gay româno-american, că relația pe care o are un cuplu format din persoane de același sex intră în sfera noțiunii de „viață privată” și a noțiunii de „viață de familie”.