Misterul telefoanelor în formă de Garfield care apar de 30 de ani pe plajele Franței

Timp de mulți ani, Franța a avut o problemă cu Garfield.

Telefoanele făcute după chipul și asemănarea pisicii care urăște ziua de luni și iubește lasagna tot invadau țărmurile din Bretania, o regiune din nord-vestul Franței. An de an, când se curățau plajele franceze de pe coastă, oamenii găseau felina portocalie care se uita și făcea mișto de ei cu ochii reci și morți.

Telefoanele au început să apară pe plajă în 1980, când Garfield-mania era în floare. Și nu veneau puține. Conform FranceInfo, numai anul trecut s-au găsit două sute de telefoane eșuate pe plaje.

Era ca și cum oceanul voia să ofere francezilor un cadou, iar Poseidon iubea kitsch-ul din anii 80.

Telefonul fix are forma personajului simpatic când stă tolănit, iar receptorul e o bucată din spatele lui. Ca să fie și mai distractiv, designerii au incorporat lenea faimoasă a lui Garfield și astfel ochii i se deschid abia când ridici receptorul, probabil de la groaza și durerea pe care o simte când scoți o bucată din spatele lui. Telefoanele găsite nu au mereu tot corpul, unele au doar capul, altele doar corpul sau receptorul, iar unele doar firul, toate în culoarea aceea portocalie familiară.

Gunoiul Garfield era atât de omniprezent în zona asta din Franța încât unele grupuri ecologice au început să-l folosească pe post de mascotă ca să arate cât de poluate devin oceanele.

În ceea ce privește locul de proveniență a poluării, au existat mai multe teorii. Cred că cel puțin o persoană s-a gândit că extratereștrii au lăsat telefoanele ca să facă mișto de localnici. Teoria cea mai înțeleaptă era că telefoanele s-au pierdut dintr-un container sau vas care s-a scufundat, iar încărcătura s-a împrăștiat de-a lungul anilor. Claire Simonin-Le Meur, președinta grupului ecologic Ar Viltansou, a spus pentru Washingston Post că, dacă asta e adevărat, își face griji că plasticul de la telefoane ar polua oceanul. Apoi grupul ei a făcut tot ce-a putut ca să le găsească, inclusiv să ceară ajutorul submarinelor.

„Îl căutam, dar n-aveam nicio idee unde ar putea fi”, a spus Simonin-Le Meur. „Am crezut că era sub mare. Am rugat scafandri să îl caute. Am adunat și mai multe submarine în zonă, care este una militară. Dar au spus că nu aveau cum să nu vadă containerul dacă era acolo.”

Apoi, la finalul lunii martie, după puțină publicitate legată de acest mister, un fermier local a găsit-o pe Simonin-Le Meur când curăța plaja. Fermierul a întrebat-o dacă îl căuta pe Garfield, iar când ea a spus că da, el i-a zis, conform Washington Post, „Vino cu mine să-ți arăt ceva”.

Bărbatul i-a povestit lui Simonin-Le Meur despre o furtună masivă din 1980 care a lovit zona din neant și că astfel au apărut bucățile de Garfield pentru prima oară. Fermierul și fratele lui erau curioși, așa că au început să exploreze coasta. Au dat peste o peșteră dintr-un mal stâncos. Cei doi s-au aventurat înăuntru, iar în adâncurile periculoase ale peșterii au găsit un container plin de căcaturi, inclusiv o cantitate masivă de telefoane Garfield. Deși este câteodată accesibilă, peștera asta ar fi fost sub ape în timpul mareei și apele ar fi luat telefoanele Garfield atunci. I-a arătat peștera lui Simonin-Le Meur, dar din păcate nu au putut intra din cauza mareei.

Simonin-Le Meur și-a adunat o echipă, a invitat jurnaliști și când mareea s-a retras au pornit în căutarea containerului. L-au descoperit destul de rapid. Din păcate, deși au câștigat bătălia, se pare că au pierdut războiul, din moment ce nu prea mai erau telefoane Garfield.

„Am văzut bucăți de container și de Garfield peste tot prin peșteră”, a spus Simonin-Le Meur pentru Le Monde „Dar majoritatea telefoanelor nu mai sunt, mareea și-a făcut treaba timp de 30 de ani.”

Deci, mai există și alte telefoane Garfield care așteaptă să ajungă pe maluri. Deși acum știi de unde au venit, nu poți opri invazia Garfield din Franța.

Asta arată că nu poți stăpâni o pisică bună.

Articolul a apărut iniţial pe VICE CA.