Poveștile elevilor despre profesorii oribili care le-au bântuit copilăria

Pentru mulți, școala înseamnă amintiri dureroase – și nu doar din cauza unor întâmplări jenante sau iubiri neîmpărtășite. Multe persoane au fost hărțuite, agresate sau discriminate la școală. Uneori de colegi, alteori chiar de profesori.

Deși marea majoritate a profesorilor îi ajută pe elevi să învețe și să se dezvolte, unele școli au măcar un profesor care bagă frica în ei, îi hărțuiește și abuzează de puterea lui. Și de multe ori, nimeni nu zice nimic. Elevilor le e frică să ia măsuri împotriva profesorilor, se tem că plângerea lor nu va fi auzită și chiar va înrăutăți lucrurile. Unii sunt nevoiți să se mute la altă școală ca să scape din situația respectivă.

Mai jos, cinci persoane mi-au povestit abuzurile la care au fost supuse în timpul școlii de profesori și cum i-a afectat.

Am avut mereu o relație ok cu profesorii mei. Eram silitoare și nu făceam niciodată probleme. Singurul lucru nasol pe care îl făceam era că lipseam des de la școală din cauză că sufeream de depresie și insomnii. Mama a trebuit să-l sune pe proful meu ca să-i explice situația. În loc să țină toate astea pentru el, tipul le-a povestit tuturor colegilor mei și a adăugat că e convins că, de fapt, eram doar leneșă.

Prietena mea mi-a zis ce făcuse și mi-a fost atât de rușine. M-am învinovățit îngrozitor. În loc să-l critic pe profesor, m-am convins că depresia mea era un moft și că eram doar slabă. În anul următor, m-am mutat la altă școală. Noul profesor a fost incredibil de înțelegător, m-a ajutat să învăț și o suna mereu pe mama să o întrebe despre starea mea. Dacă nu m-aș fi mutat la școala asta, n-aș fi reușit niciodată să-mi înving ura de sine.

Profesorul de mate se lua mereu de fete. Se holba la noi, ne atingea pe umeri, pe coapse. Când aveam 16 ani, eu și colegii mei a trebuit să alergăm pe niște scări pentru un experiment. Cineva s-a împiedicat în timp ce făcea asta și pe mine m-a pufnit râsul. Când a venit rândul meu, proful a zis că ar trebui să-mi pun o fustă scurtă, ca să le dau tuturor un motiv bun de râs.

Îmi comenta mereu ținutele, atât de des, încât am ajuns să port pantaloni largi ca să nu se mai ia de mine. Dar mereu găsea ceva de zis. Când a trebuit să predau telefonul mobil înainte de un examen, a zis: „Sunt foarte curios ce gen de fotografii ai pe el”. L-am raportat conducerii școlii de mai multe ori, fără succes. Ne pedepsea de câte ori ne plângeam de el.

Unul dintre profesorii mei profita de orice ocazie ca să mă umilească. Eram singura persoană de culoare din clasă și colegii mă hărțuiau din cauza asta. De câte ori cineva mă jignea, mă plângeam la prof. Dar el nu lua niciodată măsuri, pentru că era de aceeași părere cu colegii.

De multe ori mă numea „cerșetor de azil” și îmi zicea că am noroc că el și familia mea plătesc taxe pentru mine. La ora de engleză, se mira mereu că știu să vorbesc engleza.

Mi-a fost greu la școală. Uneori nu mai suportam și ajungeam să mă cert cu el, dar nu le-am povestit niciodată părinților, n-am vrut să-i împovărez și pe ei.

Unul dintre profesorii noștri mai în vârstă făcea mereu aluzii sexuale neplăcute. Dacă o colegă mesteca gumă, o întreba: „Tu scuipi sau înghiți?”

Odată, le-a arătat băieților o fotografie cu statuia lui Venus și i-a întrebat: „Ce părere aveți, nu-i așa că are țâțe nașpa?” Când am discutat despre un caz de viol din ziar, i-a zis unui băiat: „Fii sincer, și tu ai viola o femeie dacă ai avea chef.” M-am plâns la administrația școlii, dar nu am primit niciun răspuns.

Merg la o școală foarte religioasă. Avem o regulă conform căreia fetele nu au voie să poarte pantaloni scurți sau fuste. E foarte enervant, mai ales vara, când e foarte cald. Când aveam 14 ani, într-o zi, am încălcat regula și am venit în pantaloni trei sferturi. O profesoară m-a luat de braț, m-a târât până la o cămară și m-a închis acolo până după prânz.

Am plâns tot timpul cât am stat închisă. Prietenele mele au fost șocate, dar n-am vrut să raportez incidentul, pentru că era o profesoară populară și m-am temut că o să fiu judecată. În retrospectivă, mi-ar plăcea să fi făcut ceva la momentul respectiv.

Articolul a apărut inițial în VICE Germania.