Efectele devastatoare ale politicii copilului unic din China

Un bărbat urmează să meargă pentru prima oară în China. Se întâlnește în aeroportul Zaventem cu opt alți belgieni cu care va petrece următoarele două săptămâni. În total, șase familii au zburat cu avionul spre Beijing la sfârșitul lunii iulie, 1994.

După o escală de o zi, trebuie să ia avionul spre Changsha, capitala provinciei Hunan, în sudul țării. Din Changsha, grupul merge la țară cu autobuzul. De când a plecat din Bruxelles, bărbatul a filmat tot, mai ales câmpurile care se întind pe kilometri nesfârșiți.

După ce și-au lăsat bagajele la hotel și au rezolvat formalitățile la un notar, familiile ajung în sfârșit la un orfelinat din Yueyang. Locul e sărăcăcios, cu pereții scorojiți. Bărbatul filmează sosirea în curtea clădirii, cât și așteptarea de după. O cunoaște în sfârșit pe Youqine, în vârstă de opt luni. O ia pentru prima oară în brațe. Apoi, asistentele de la orfelinat aduc și ceilalți copii. Șase fetițe vor fi adoptate în ziua respectivă. Tatăl lui Youqine a fost printre primii belgieni care au adoptat un copil chinez.

2017, aproape un sfert de secol mai târziu, timpul a șters multe, dar dosarele acestor familii au rămas intacte. Youqine a depășit sentimentul de respingere față de propria țară și a început să-și pună tot mai multe întrebări: „Ani de zile am avut o relație conflictuală cu China și n-am simțit deloc dorința să merg acolo. Mă speria atât de mult. Dar, la 23 de ani, instinctul mi-a spus că sunt pregătită să îmi confrunt țara natală. Cred că e o chestie care ține de maturitate, să vrei să știi cine ești”.

Pe atunci, Youqine Lefèvre tocmai absolvise Școala de Arte Aplicate din Vevey, Elveția, unde studiase fotografia, după care a făcut un master la École de Recherche Graphique (ERG). Trecuse ceva vreme de când încheiase și seria Far from Home, în care se concentrase pe copiii plasați într-o casă din inima munților elvețieni, după ce fuseseră separați de părinți din diverse motive. După acest prim proiect important, se simțea pregătită să înceapă unul nou, mai personal, care se baza pe imaginile făcute de tatăl ei în 1994. La sfârșitul lui octombrie 2017, a fost rândul ei să meargă în China pentru prima oară. Youqine știa că, deși mergea acolo pentru un proiect foto, adevăratul ei scop era să-și găsească sensul.

Odată ajunsă în China, s-a întors la orfelinatul din Yueyang, de unde a adoptat-o tatăl ei. Cartierul se schimbase mult. Între timp apăruseră multe clădiri noi. Locul e acum un centru care găzduiește persoane cu dizabilități fizice și mentale, cât și bătrâni care nu se mai descurcă singuri. Nu mai există curtea în care parcase autobuzul în 1994, doar clădirea în care tatăl lui Youqine și-a îmbrățișat fetița adoptată pentru prima oară.

Youqine nu știe nimic despre părinții ei biologici. Știe doar că a trăit o lună cu ei înainte să fie abandonată alături de o hârtiuță pe care era scrisă data ei de naștere. Cineva a găsit-o și a adus-o la o secție de poliție, după care a fost transferată la orfelinat. În timp ce investiga subdistrictul Wulipai, Youqine a găsit și secția respectivă de poliție. A fost o experiență și mai tulburătoare pentru ea decât revederea orfelinatului, pentru că în sfârșit vedea cum povestea ei prindea viață. Înainte nu erau decât niște cuvinte abstracte pe hârtie. „Acum am văzut cu ochii mei toate locurile respective și le-am fotografiat. Le-am încorporat în poveste.”

La fel cum nu și-a proiectat povestea pe copiii elvețieni pe care i-a fotografiat, Youqine a încercat ca proiectul The Land of Promises să nu fie doar despre ea. Deși bazele seriei sunt fotografii din copilăria ei, a decis să limiteze aspectul personal, ca să se ocupe de un alt subiect important: „Mereu trebuie să iau distanță un pic. Povestea mea e doar un pretext să abordez un subiect mai larg. Am vrut să înțeleg efectele politicii copilului unic din China”.

Într-adevăr, această politică, adoptată între 1979 și 2015, cu scopul de a evita suprapopularea țării, a avut foarte multe consecințe, inclusiv asupra istoriei personale ale lui Youqine. Pe scurt: „Din cauza patriarhatului și a preferinței culturale pentru băieți, discriminarea fetelor și femeilor a crescut și s-a manifestat prin avorturi, abandon, infanticid sau neglijare”.

Astfel, s-a produs un dezechilibru. Fetele au început să fie tot mai puține, iar asta a dus la o îmbătrânire accelerată a populației – care a devenit atât de problematică încât în 2021, după mai multe măsuri de reducere a restricțiilor, China le-a permis familiilor să aibă până la trei copii. În ciuda efectelor negative ale acestei politici, s-a observat, totuși, că fetele au devenit tot mai apreciate cu cât au devenit mai rare. Doar că această raritate a crescut atât de mult în anumite regiuni, mai ales la țară, încât populația a devenit predominant masculină. „Sunt sate întregi populate doar de bărbați, pentru că populația e săracă și femeile, care au mai multe opțiuni, au plecat din zonele astea ca să locuiască la oraș”, a zis Youqine. Rezultatul: o creștere semnificativă a traficului de carne vie, pentru că multe fete sunt răpite și vândute ca soții.

Acest aspect e relevat în proiectul The Land of Promises prin portretele oamenilor pe care Youqine i-a cunoscut în China. O a doua excursie în 2019 i-a permis să își completeze seria și să discute cu mai multe persoane ca să înțeleagă mai bine situația și contradicțiile ei: „Mi-a permis să îmi aprofundez cercetarea și să stăpânesc mai bine subiectul”, a zis ea. În a doua ședere, a obținut permisiunea să fotografieze tineri dintr-o școală cu care a discutat despre viziunea lor asupra lucrurilor. 

O fotografie specială a fost cea care a însoțit-o pe Youqine pe parcursul procesului său creativ: prima fotografie care i s-a făcut vreodată. Fotografia de pașaport făcută în 1994 e singura care există dinainte ca ea să fie adoptată. „Am văzut-o în dosarul meu, dar nici măcar nu știu ce vârstă aveam în ea. Nu știu ce s-a întâmplat înainte să fiu adoptată”, a zis ea.

Această fotografie ar putea fi un element cheie pentru continuarea proiectului: „Vorbește despre ce s-a întâmplat înainte de adopție, despre adopție și despre viitor. Știu că mă va ajuta dacă vreau să îmi găsesc părinții biologici. De obicei sunt găsiți cu ajutorul acestor fotografii. De aceea, fotografia asta reprezintă speranță”.

Urmărește-o pe Youqine pe Instagram.

Articolul a apărut inițial în VICE Belgia.