Trapperii Solomon și Amtilb mi-au zis de ce e ok să bagi terapie chiar dacă ai versuri despre cox

E tot mai greu să ții pasul cu scena locală de hip-hop, unde apar artiști peste noapte. Când crezi că ai ajuns la zi cu tot ce-i nou, îți mai trimite un prieten o piesă pe care n-o știai și îți sparge capul. Bun venit în 2021. Din tot oceanul ăsta de muzică nouă, iese în evidență albumul de trap Titan Est III, semnat de Amtilb x Solomon.

Despre Amtilb sigur ai auzit. A produs piese pentru Ian & Azteca, Nane, Simiz sau Yakki. E tipul din versul lui Azteca de pe „Nefiu”: „Eu cu Amtilb stăm în spate, patru vagaboante”. Are 23 de ani, prietenii îi spun Ioni, e născut și crescut în Titan, s-a dat foarte mulți ani pe skate, a montat filmulețe cu skate și la un moment dat a văzut un clip cu celebrul producător Southside, unde a remarcat că americanul folosea un program pe care-l avea și el în laptop. Așa a început povestea lui cu muzica. A intrat la UNATC la montaj, dar a fost dat afară din cauza absențelor și a restanțelor. A terminat, însă, Imagine Film la Hyperion.

Solomon are 20 de ani și zice că e prins în trap și-n viața de cartier de când avea vreo 13 ani și că și-a sacrificat orice șansă de a fi un copil normal. E o prezență fresh, cu slang și flow speciale. Merită ascultat de pe acum, pentru că-i o senzație mișto să bubuie un artist și să poți spune că-l știai de pe vremea când era underground. 

Era vremea, așadar, să mă văd cu ei și să vorbim atât despre muzică, cât și despre viața din trap și problemele de sănătate mintală asociate (sau nu) acesteia. 

VICE: Cine erați acum cinci ani?
Solomon: Cam pe-atunci am început să prind gustul oportunităților pe care mi le oferea cartierul. A fost momentul în care a trebuit să-mi asum niște responsabilități anormale, pe care nu le-ar avea orice om. M-am născut într-o familie modestă. Ai mei au făcut tot posibilul să-mi fie bine și mi-a fost, dar mereu am vrut mai mult. Ca orice copil, primeam 15 lei pe zi, dar n-aveau cum să-mi ajungă. Cel mai bun tovarăș al meu avea nevoie de ajutor cu banii și asta m-a împins să vreau să-i fac mai repede.

Amtilb: Bă, am găsit o poză de acum cinci ani. Uite. Eram chill, în liceu, îninte de BAC, făceam o temă în clasă. Viața era lejeră. Aia a fost cea mai mișto vară. Apoi a venit facultatea și au mai dispărut din prieteni, dar până atunci a fost cool. Singura grijă era BAC-ul, abia m-apucasem de muzică, mergeam la skate. Am fost la skate și cu o zi înainte de BAC.

Cum v-ați cunoscut?
Amtilb: Stăteam degeaba și m-a sunat Freelook: „Sunt Yakki și Solomon la mine, hai să facem o sesiune”. Simplu, m-am dus și am făcut o piesă cu ei. Îi tot auzeam pe Solomon și pe Credit că vorbeau despre Titan. I-am întrebat de unde sunt, am aflat că locuim în același cartier și restul e istorie. 

Și de la a avea cartierul în comun până la a lucra un proiect întreg împreună cum s-a ajuns?
Amtilb: L-am sunat la vreo lună după și i-am zis c-ar fi tare să facem un proiect împreună, să reprezinte cartierul și vibe-ul nostru. 

Care a fost procesul de creație al albumului?
Amtilb: După ce am vorbit despre toate cele, ne-am apucat să înregistrăm. Au durat patru zile piesele, a mers totul pe bandă, ne-am conectat perfect. Proiectul avea la bază nouă piese, dar între timp s-au mai adăugat trei. Prima oară când ne-am văzut, eu aveam un singur beat gata, ăla de la „Zoom”, și am zis să facem ceva pe el. Am ajuns să facem trei piese.

Solomon: A fost dintr-un foc, am zis să facem piese și am făcut. Trei, cu trei și cu trei și s-a întregit albumul.

Amtilb: E marfă că s-au legat între ele. Când fac mai multe beat-uri, îmi place să le văd într-un film anume, să le dau o ordine și încerc să îndrept lumea cu care lucrez într-acolo. Am știut că prima piesă înregistrată n-o să fie și prima piesă de pe album.

Considerând că s-ar exclude una pe alta, ce ați alege între mainstream și cult following?
Amtilb: Era un vers care răspunde perfect la întrebarea asta: You ain’t gotta like it, ‘cause the hood gon’ love it. Mainstream poți s-ajungi oricum. Am fost în mainstream. Fanii pe care-i ai când nu ești în mainstream te vor ține mereu ten toes down. Dacă-i pierzi p-ăia, atunci știi că ai greșit. În mainstream nu poți spune că ai fani, ai ascultători. Bună parte din muzica pop are influențe de rap în ea, sunt instrumente pe care le auzi în piesele noastre. Sau în reggaeton. Faptul că materialul a ajuns prin niște topuri e doar un bonus pentru noi.

Solomon: Cultură all the way. Dacă ești talentat, poți să faci ce vrei. Trebuie să fii bun și real. Dacă chiar vii din cartier, oricum vei continua să-l reprezinți. Trendu’ e oricum bazat pe cultură, oricât de mic ar fi procentul de cultură din care provine. Dacă ai tăi nu-s ok cu ce spui tu, e nașpa, trebuie să reprezinți trup și suflet. Eu cânt pentru că pot oferi o versiune mai artistică a cartierului. 

Dar credeți că ați putea să faceți muzică mainstream?
Solomon: Oricând. 

Freelook (manager, A&R, care a stat cu noi pe durata interviului): Atuurile lui Solomon sunt flow-ul special și vocea versatilă. Are deja piese cu influențe R&B, care vor ieși, probabil, la finalul anului. Când zic mainstream, vorbesc despre pachet. Nu-i vorba despre cum sunt versurile, de exemplu. Ci de cum împachetezi piesa. Piesele despre care ziceam, pe care le are gata, sunt răspunsul la întrebarea asta. Pot ajunge la o masă mare și pot fi înțelese și apreciate. Chiar dacă abordează subiecte general valabile, cum ar fi dragoste, supărare, prietenie, ele conțin și side notes despre stilul lui de viață, cartiere și toate alea. Prin tema generală ajungi la public, dar le dai și chestii din personalitatea ta. 

Solomon: Eu, dacă vreau, pot. 

Și de ce n-ai începe prin a face niște piese mainstream, care să prindă la toată lumea, ca apoi să vezi câți dintr-o masă mai mare vin spre bucățile tale mai underground?
Freelook: Să-ți zic cum se vede din spate. Dacă ar fi fost cazul, îl trăgeam de umăr să facă niște piese comerciale, să prindă mai rapid la public. N-a fost cazul. Sunt de părere că e mai bine să ai succes în mod organic. E mai sănătos și pentru artist ca nivelele să fie atinse prin propria personalitate, chiar dacă durează mai mult. Pentru că oamenii care s-au strâns știu unde s-au strâns și atunci poți să dai orice.

Dacă mâine Solomon ar face un compromis ieșit din comun, ar avea succes, da. Dar, ghici ce? Oamenii care ar ajunge acolo, nu i-ar fi fani. E mai bine să pui cărămidă peste cărămidă. Ian e un exemplu bun în contextul ăsta. „Bag un blunt” e mainstream, dar nu e comercială. Omul are succes, dar cu stilul lui.

Solomon: Pe mine nu prea mă intereseză astea. Eu cânt ce trăiesc, despre cine sunt și despre ce fac. O piesă complet mainstream ar fi împotriva a ceea ce mă simt eu, ca artist, în momentul de față. Vreau s-aduc cultura acolo unde cred eu că trebuie să fie. Dacă va fi nevoie să cânt și comerciale, o să fac și asta, dar cântând despre aceleași lucruri. Eu ard muzica, scriu versuri și fac muzică și când mă cac. O fac pentru ai mei, nu să prindă.

Vi se pare că generația voastră își dă mai ușor seama atunci când prietenii au nevoie de terapie?
Amtilb: Mi se pare că e prima generație care conștientizează că poți avea probleme la nivel sufletesc, în loc să-ți spună că trebuie doar să dormi sau să ieși din casă, că n-ai nimic, de fapt.

Solomon: Pe rapperi îi doare-n pulă de cum te simți tu. E cu două tăișuri, că sunt ăia care-ți sunt prieteni și pe care-i simți tot timpul și sunt ăia care-s acolo doar când e bine.

Dar când vine vorba despre sănătate mintală, cum se raportează generația asta?
Amtilb: Bă, știu că-i super serioasă treaba, n-ai cum să rezolvi așa ceva doar prin a spune cuiva să se gândească la chestii mai fericite. N-are cum, trebuie găsită sursa și luată de la zero. N-o poți tăia de la vârf, cobori la rădăcină și începi de acolo. E totul în cap, o dereglare la nivel chimic în creier, nu-i de joacă.

Solomon: Am trecut prin foarte multe stări. Am avut paranoia foarte gravă și n-am avut tupeu să merg la psiholog. Din zece în zece minute, mă uitam pe vizorul apartamentului să văd dacă e cineva. Am fost pățit cu niște chestii despre care nu vreau să vorbesc.

Pot spune doar că e un sentiment foarte nașpa atunci când ai impresia că ești vizat. Atunci apar anxietatea și problemele mintale. Apare paranoia, pentru că nu mai ai încredere în oamenii din jurul tău, apoi anxietatea, pentru că te simți presat de niște chestii care, crezi tu, se vor întâmpla pe viitor. Încerci să previi ce-i mai rău și te consumă. Am trecut ani de zile prin stările astea. La un moment dat, nu mai ieșeam din casă din cauza presiunii pe care o simțeam.

Ați avut probleme diagnosticate de sănătate mintală?
Amtilb: Am epilepsie. După o criză, mi-au dat niște pastile care m-au făcut să mă simt at my lowest. Nu puteam să fac nimic. Eram fix legumă. Puteam vorbi cu oamenii, dar eram puțin în afara discuției. Se vorbea despre ceva, se vorbea cu mine, dar eu voiam doar să merg în casă și să dorm.

A durat puțin, pentru că am renunțat la tratament. Am ieșit la skate și am fost ok. Acum sunt pe alt tratament, care funcționează pentru mine, și totul e super chill. Singura chestie nașpa e că mi s-a rărit puțin părul de la el, dar anul ăsta s-ar putea să termin tratamentul și să scap de tot. N-am mai avut o criză de trei ani de zile. Am avut și o formă ușoară, făceam crize doar de la oboseală. Acum stau la studio până târziu, am un program încărcat și n-am nicio treabă.

Solomon: Aș merge la terapie, sincer. Acolo probabil aș primi diagnostic. N-a avut cine să-mi dea. Sunt însă foarte conștient de ceea ce simt și am senzația că dacă le știu și le văd, [n.r. problemele] nu-s așa grave.

Cum vi se pare că se abordează în România problemele de sănătate mintală?
Amtilb: Având în vedere că-i încă generația veche la putere, nu suntem deloc ok. Am putea fi mult mai bine. Sunt prost percepute problemele astea. Știu că e trist, dar cred că doar timpul poate îndrepta aspectele astea.

Cum v-ați simți dacă albumul ăsta ar determina un adolescent cu probleme de sănătate mintală (sau nu) să încerce droguri? Dar dacă l-ați ajuta să se lase?
Solomon: Tot ce se spune pe albumul ăsta despre droguri e îndreptat spre o anumită audiență. În universul ăsta, copiii au acces la internet. Dacă vor să se informeze, au internetul. Informația va fi mereu acolo. E selecție naturală, până la urmă. Eu fac muzica asta pentru cei care rezonează, nu pentru cei care vor să învețe ceva. Cânt strict despre ceea ce trăiesc. Nu instig la consum, nu-ți zic și n-o să-ți zic vreodată să bagi cox să fii fericit. 

Amtilb: Trebuie să te gândești că fiecare om are viața lui. Tu singur trebuie să ai grijă de tine, nu-i niciun artist responsabil de asta.

Solomon, tu cânți foarte mult despre prometazină, ai alergii?
Nu, dar am avut o perioadă în care-mi plăcea vibe-ul pe care ți-l dă siropul. Sorbeam foarte mult, îmi cumpăram un flacon la două zile și sorbeam. Când am început să mă iau în serios cu muzica, foloseam foarte mult siropul ăla, prome, vorbești și despre code [n.r.: prometazină, respectiv codeină]. Dar am ales să zic despre prometazină să fie filmul meu, că toată lumea vorbea deja despre codeină.

Ce relație există între muzica pe care o ascultați în adolescență și stilul actual de viață?
Amtilb: Era un vers de la Juicy J care spunea ceva de genul: „Nu mă duc în club decât dacă am performance”. Mi-am dat sema că pierd bani, timp și zile de mahmureală după club. Beau o bere acum, cu voi, că ne-am întâlnit și discutăm. N-am mai băut tărie de multă vreme. Mi-am schimbat stilul de viață să pot fi cât mai productiv. Sunt super chill, în general, mă trezesc târziu, merg la studio să fac muzică și cam aia e.

Solomon: La mine n-a prea contribuit muzica. Au contribuit atât un frate care n-avea bani, cât și lipsa mea de bani. A fost un fel de inerție. Dar, dacă ar fi să mă gândesc: Migos și Future. Mai degrabă Migos, cu ei relaționam foarte tare. Înainte de muzică, totuși, a fost nevoia. Când am dat atenție prima oară versurilor de la Migos, am descoperit că eu deja făceam chestiile alea. 

Sunt artiști care se apucă de muzică pentru că le plac stilul, banii, hype-ul și toată atenția. Au nevoie să fie validați de lume, dar nu realizează că singurul mod prin care poți atinge nivelul dorit de atenție e prin a fi tu. 

Ce artiști v-au influențat major?
Amtilb: Linkin Park, Limp Bizkit, A$AP Rocky, dar mai mult partea de beaturi a lui Clams Casino. Recent, ar fi Metro Boomin, iar foarte recent, Burial.

Solomon: Când m-am apucat eu de new school rap, atunci a fost și boomul celor de la Migos. Dacă asculți Migos și apoi Solomon, nu seamănă și așa trebuie să se și întâmple. Românilor le place foarte mult să copieze ce-i afară și uită de esență. Trebuie să iei tema și s-o faci în filmul tău, să ai vrăjeala ta. Contează foarte mult să adaptezi ce faci la cultura din care faci parte. La noi nu se împușcă ăștia, deci de ce să cânți despre asta? La noi oamenii cu fapte reale și grele ascultă manele. Asta e realitatea. În America e gangsta rap-ul, la noi e maneaua. 

Radu Nicolae e copywriter și jurnalist. Ascultă mult trap.