Fă cunoștință cu tinerii care lucrează pentru companiile care distrug lumea

E obositor să răspunzi la întrebarea: „Ce lucrezi?” Cine are chef să-și amintească de e-mailurile din inbox, de prânzul sec de marți sau de contracte? Dar unii au joburi controversate – chiar imorale – în industriile producătoare de combustibil fosil, tutun sau arme nucleare. Lor le e și mai greu să răspundă la curiozitatea asta și pot face interlocutorul să-și dorească să nu fi pus niciodată întrebarea asta. 

Ben a lucrat în industria petrolieră și de gaz timp de peste zece ani, și e disperat să iasă la pensie. „Încerc să nu prea intru în detalii legat de jobul meu. Îi spuneam nepoatei mele că lucrez la fabrica de ciocolată, pentru că mereu veneam acasă murdar de petrol. Îmi era rușine.”

După o pauză în care a încercat să se regăsească și să schimbe sectorul, s-a trezit cu un nou job în vânzări tehnice – adică a rămas tot la petrol și gaz. La fel ca și ceilalți cu care am stat de vorbă, ne-a cerut să-i păstrăm anonimatul, de teamă să nu-și piardă jobul.

„Am multă experiență, dar nu îmi e utilă decât în domeniul petrolier. În pauză, am reflectat la cât de mult nu-mi place ce fac. M-am deprimat când m-am gândit la câți ani am dedicat acestui job. Nu mi se pare că a meritat.”

Se știe că milenialii și Gen Z sunt mai implicați politic și mai progresiști cu privire la ecologie, așa că 62 la sută dintre ei nu sunt atrași de joburi în industria petrolieră. Dar adevărul e că aceste industrii au și ele nevoie de oameni noi și talentați sau măcar de tineri dispuși să renunțe la principii ca să-și poată plăti facturile, deși nu oferă salarii foarte mari, cel puțin în domeniul lui Ben (45 500 de lire pe an, adică mai nasol decât în advertising, finanțe și cercetare).

George, 27 de ani, lucrează în industria tutunului, o industrie care cauzează peste opt milioane de decese pe an și a fost acuzată de despăduriri în masă și poluare la scară globală. S-a angajat la una dintre cele mai mari companii de țigări din lume imediat după absolvire. A vrut să profite de salariile mari, dar cu gândul că nu ăsta va fi jobul lui pe viață.

Nu i se pare un job imoral, dar își amintește că prietenii îl tachinau des pentru faptul că vinde țigări.

Când George a ajuns într-o poziție de manager, a început să se simtă tot mai ciudat. „Am ieșit la date cu unele femei care n-au reacționat deloc bine când au aflat ce job am. Se întrebau cum pot face asta, dacă am vreun simț moral. Așa că nu-mi place să vorbesc despre jobul meu.”

Acum, George ar vrea să renunțe la domeniu, dar se teme că va fi respins de firmele de sănătate, sport sau tehnologie, din cauza experienței trecute.

Cel mai nasol moment pentru George a fost când a trebuit să concedieze peste 60 de persoane în 2020, un an în care compania lui a făcut profituri record. „Companiile de petrol și gaz fac mai mulți bani ca niciodată, dar nu vor să suprasatureze piața, pentru că apoi o să scadă prețul și vor pierde profit.” De aceea, nu-și mai dorește să lucreze în domeniu.

Oare merită oamenii ca Ben și George compasiunea noastră? Dorința lor de a renunța e clar un semn bun. Mai greu de decis e în situații precum a lui Katie, care își dorește să lucreze în continuare într-un domeniu controversat, cel al armelor nucleare. E managera unui program de design și mentenanță de submarine nucleare.

„M-am născut la sfârșitul Războiului Rece, așa că am devenit fascinată de cum funcționează lucrurile astea”, a zis ea. Cum se descurcă cu acest rol ingrat, într-o lume tot mai înarmată pentru război?

„Eu nu construiesc focoasele, lucrez doar la submarinele care le transportă – eu nu fac designul pentru armele care ucid oameni. Oricum e un job finanțat de guvern”, a zis ea. 

Abia de curând a fost forțată să reflecteze mai profund la rolul ei în industrie. „După ce a început războiul, m-am întrebat dacă nu contribui și eu la el, într-o formă sau alta. Sau m-am gândit că locul unde lucrez ar putea fi bombardat. M-aș prăji instant.”

Industriile precum cele în care lucrează Ben, George și Katie au fost des criticate de-a lungul timpului. Multe companii petroliere și de gaz sunt în procese pentru diverse acuzații de greenwashing marketing, iar președintele Joe Biden a obligat companiile de țigări să reducă nivelul de nicotină din produsele lor. Parlamentul European a primit multe critici din partea activiștilor după ce a aprobat planul de a clasifica energia nucleară drept „energie verde”.

Dar acestea sunt niște gesturi nesemnificative în fața unor industrii cu o imensă putere și influență care controlează economic lumea. Chiar și Ben, care lucrează în industria petrolieră, crede că „nici zece mii de oameni ca mine n-ar reuși să schimbe direcția în care se duc lucrurile în momentul de față”.

Și mai este un motiv pentru care insiderii sunt atât de pesimiști cu privire la industriile unde lucrează. „Acestea creează atâtea locuri de muncă, încât ar fi foarte greu să renunți la ele”, a zis Katie, tristă. Ea crede că toți, de la designerul de focoase, până la șoferul camionului care le transportă și plătitorul de taxe care finanțează aceste proiecte, contribuie la susținerea industriei nucleare.

Dar dacă îți pierzi casa din cauza inundațiilor sau a războiului sau pierzi pe cineva drag din cauza fumatului, nu te mai consolează cu nimic chestia asta.