Filmul „Istorii despre Vlad Voievod Drăculea” arată ca un „Game of Thrones” mioritic

Filmările au început în aprilie şi se vor încheia la sfârşitul lunii octombrie. Foto via

Mereu mi-a plăcut ficţiunea istorică, pentru că face mai accesibile anumite teme care par foarte scorţoase. De-asta urmăresc şi acum seriale precum the Borgias, the Tudors sau Vikings, care îţi umanizează istoria, pe care la şcoală o înveţi doar ca o serie de cifre, fapte şi nume. Evident, nu trebuie să uiţi că astea-s dramatizări şi pot fi mult exagerate faţă de realitate, dar tot sunt genul de chestii care-ţi dau imboldul să ridici o carte sau să intri oleacă pe Wikipedia.

De-asta mi-a părut mereu rău că, deşi la noi există tot felul de mişcări istorice, de la cavalerii de la festivaluri medievale, la dacii şi romanii din cetăţile istorice şi la cei care se îmbracă în uniforme din primul război mondial, niciun regizor nu face o dramă istorică în stare să se ridice la nivelul celor din afară. Asta până când am văzut imaginile de la filmările docudramei Istorii despre Vlad Voievod Drăculea, în regia lui Andrei Chiriac. Filmul arată ca un Game of Thrones românesc. Ca să aflu mai multe despre subiect, i-am scris istoricului Vasile Lupaşc, creierul filmului, care a scris scenariul şi joacă şi un rol.

În film joacă mari actori români: Mircea Albulescu, Ion Haiduc, Vasile Calofir, Flaviu Crişan, Oltin Hurezeanu şi Mircea Silagy. Vlad Voievod Drăculea este Aureliu Surulescu (Rămâi cu mine, HBO). Turgay este Yoshio IIzuka , un actor/cascador cu o filmografie impresionantă (Ultimul Samurai, Piraţii din Caraibe)

VICE: Care e sinopsisul filmului?
Vasile Lupaşc: Filmul prezintă viaţa voievodului din copilarie până la invazia otomană din 1462. Va lămuri multe aspecte controversate din viaţa lui Vlad, cum ar fi relaţia cu Ştefan cel Mare, Iancu de Hunedoara sau Radu cel Frumos. Nu va promova doar adevărul despre Vlad Drăculea, dar şi România. În această idee am mers în câteva dintre cele mai pitoreşti zone ale Ţării, la Sfinx, în Peştera Ialomicioara, la Târgovişte, la Bucureşti etc.

Îmi plac foarte mult detaliile care dau izul acela de film artistic istoric: recuzita, lupii, uliul.
Da, cea mai mare parte a recuzitei este realizată special pentru film. La filmările cu animale am avut emoţii, pentru că se pot întâmpla oricând lucruri neprevăzute. Din fericire şi lupii, şi uliul au fost actori extrem de disciplinaţi. Ba chiar, la filmarea de iarnă, de la Sfinx, lupul a avut idei foarte bune în ceea ce priveşte poziţionarea şi timing-ul. Pare o glumă, dar mişcările lui s-au legat perfect cu ceea ce doream noi să realizăm.

Filmul pare foarte dinamic, plin de secvenţe de luptă. Sunt multe scene realizate cu cascadori?
Am lucrat cu Yoshio Iizuka, unul dintre cei mai buni cascadori şi coregrafi de luptă la acest moment. La filmari au participat şi câţiva practicanţi foarte buni de arte marţiale. Disciplina lor deosebită şi abilităţile fizice cu totul ieşite din comun au făcut ca scenele de lupta să arate foarte bine.

Ce dificultăţi ați întâmpinat în realizarea filmului?
Pentru că e un film cu buget minuscul, a trebuit ca şi actorii, şi regizorul, şi toţi cei care participau să se implice în treburile mărunte, dar esenţiale, ale producţiei. La un moment dat rescriam o scenă şi a trebuit să mă opresc să ajut la pregătirea mesei pentru echipă. Apoi am urcat spre Peştera și toți am cărat camera, trepiedele şi alte minunăţii foarte grele. Dar lucram cu mare drag, că era o atmosferă absolut minunată, pentru care un mare merit îi revine regizorului Andrei Chiriac.

De ce credeţi că este nevoie de o astfel de docudramă în România?
Din păcate, astăzi nu mai avem generaţia lui Iorga, nici macar generaţia anilor `80, când se citea foarte mult. Dacă vrem să promovăm istoria în rândul copiilor, dacă vrem ca ideea de România să nu se transforme în ceva ridicol, trebuie sa muncim cu toţii pentru păstrarea valorilor esențiale romaneşti. Un astfel de film este o sămânţă a binelui plantată în acest uragan de prost gust dezlănţuit de televiziuni, presă scrisă şi tot ce ne înconjoară. România are nevoie să-şi redescopere reperele fundamentale şi Vlad Vodă a fost cu siguranţă un reper moral absolut.

De ce credeţi că genul filmelor şi docudramelor istorice este evitat la noi, când pe plan internaţional prind excepţional de bine prin seriale ca Vikings şi Borgias?
Pentru că suntem invadaţi de prost gust, de femei goale la minte şi la trup, de mârlănie. Şi probabil că producatorii au impresia că asta se cere. Poate ar trebui să facem mai multe pentru educarea publicului, nu pentru satisfacerea unor gusturi îndoielnice!

Credeți că are vreo legătură cu o saturaţie a unora faţă de filme istorice, după ce au fost foarte multe produse în perioada comunistă?
Nu, filmele istorice nu au produs saturaţie. Sunt vizionate şi astăzi cu mare placere de către cea mai mare parte a publicului.

Ce credeţi că ar trebui să se întâmple ca acest gen să renască?
Noi încercăm sa deschidem drumul, să creăm un apetit pentru acest gen şi ne dorim foarte mult sa apară şi alte proiecte de acest fel. Dar trebuie mare atenţie! Un film documentar-artistic trebuie neapărat să spună un adevar istoric şi apoi o poveste frumoasă. Dacă vom introduce şi aici râuri inutile de sânge, scene scârboase de „dragoste” şi mai ştiu eu ce bazaconii, vom face un mare deserviciu atât genului în sine, cât şi publicului.

Într-adevăr. Când şi unde pot să văd Vlad Voievod Drăculea?
Filmul va fi lansat pe DVD la 1 decembrie, anul acesta.

Citeşte mai multe despre filme:
După 15 ani, Fight Club tot nașpa a rămas
A apărut un nou film despre viaţa lui Jimi Hendrix
Matrix e un film demodat şi jenant