Acul magic şi liniuţele compatibile

Siringă cu filtru purificator, de la tigară; așa scăpăm de impurități și ne menținem sănătoși

Un mililitru, o pipetă, doi militri, 40 de unități la doi mililitri sau 40 de unități la un mililitru și o sută de unități la un militru. Echivalezi un mililitru cu un centimetru cub și deja te exprimi vintage, însă oricum ai da-o, ești în siguranță undeva pe la 0,2 militri, ți-ai revenit, mai ai mult până mori și te simți destul de bine. Cum faci să le combini și să-ți dea în jur 0,2 mililitri ? Colegi olimpici, ocupați-vă locurile în bănci, căci noi, gulerele cafenii, ne ducem puțin până la toaletă.

Clasicul „needle", instrument de prim uzaj istoric

Și încă mai calculăm. Pui la fiert aproximativ 100 de mililitri de apă și adaugi o linguriță de ceai negru Tarry Lapsang Souchong. Îl lași să facă infuzie mai mult decât necesar, astfel încât să se închidă cât mai mult la culoare. Îl tragi în seringă, nu e nevoie să-l lași să se răcească, și o să vezi că nu e bine. Ești la culoarea bună, însă arată ca un jeg de slabă calitate, îndoit cu alte alea, nici prea deschis, nici prea închis, ori îl mai deschizi, ori îl mai închizi. Faci o cafea și tragi în seringă trei sferturi din numărul de unități la care vrei să te oprești, ceai și un sfert din același număr, cafea. Acum ai o heroină bună, dar nu ți-o băga în venă, ca nu se știe cum reacționezi dacă îți injectezi amestec de ceai cu cafea. Deci ce e mai nociv, ceaiul, heroina sau cafeaua ?

2 ml, totul vintage; seringă din anii '40 cu care, undeva pe la 5 unități, încă erai safe

Mulți ani i s-a spus simplu „the needle”. Apare și la

Burroughs, cred că prima dată în literatură, însă întârziat rău ca practică. Există însă, o apariție la momentul oportun, într-un film de propagandă împotriva opiaceelor de toate felurile, cu titlul „Narcotic” (1933). Într-adevăr, în 1933 încă se mai consuma cu needle. Însă filmul „generației needle” a fost „The Devil’s Needle” (1916), despre care nu scriu cu foarte mare încredere, pentru că nu l-am vazut. Așadar, avem o perioadă începând de prin 1895, atunci când heroina a început să fie testată pe oameni, până undeva la jumătatea anilor ’30, începutul anilor ’40, când substanța a fost consumată aproape exclusiv prin „needle”. Mai concret, este vorba despre banala pipetă, în vârful căreia se montează un ac. Acum, pipeta pe care o avea domnul doctor drogat din „Narcotic” era ușor diferită ca dimensiuni de pipeta mea, în sensul că era un pic mai lungă. În rest, absolut identice. Principiul folosirii metodei în discuție nu a fost nici pe departe o revoluție, tot ce s-a făcut a fost să se dea peste morfină, într-o modalitate de uzaj deja consacrată. În special, după Primul Razboi Mondial, în Europa și în State, toată lumea era expertă în utilizarea „needle”. În anii ăia, consumatorii luau opiacee la grămadă, opium, morfină, heroină, deci nu a existat o preferință pentru heroină, care, de altfel, a intrat pe lista substanțelor interzise în State, târziu, în 1924. În orice caz, metoda „needle” este, probabil, cea mai rapidă metodă de consum, nu obligatoriu și cea mai practică. E cea mai rapidă deparece, dacă pompezi o singură dată, vei avea în pipetă echivalentul undeva în jurul a 10-15 unități din noul sistem de numerotare al seringii hipodermice de 1 minilitru, respectiv 100 de unități. Asta înseamnă exact cât ai nevoie.

Seringa roșie a generației Pinelu-Marga, U-40

De prin 1940 a început să intre tare pe felie seringa de 2 minilitri. Bucata asta pe care o am eu e chiar din perioada aia, anii ’40. La momnetul respectiv, gradația era exprimată în centimetri cubi. Seringa de doi a fost atunci o alternativă la needle, la fel cum e și astăzi o alternativă la seringa de 1 minilitru. E foarte simplu de calculat și adaptat la gradația seringii de 2 și poți spune că te afli în afara oricărui risc de supradoză. Seringa este gradată, evident, după sistemul vechi de 40 de unitați (U-40). Asta înseamnă că ești într-o zonă de siguranță, dacă tragi în ea undeva pe la cinci unități. Cinci unități, totuși, înseamnă peste 0,2 ml. Țin însă să menționez că, atunci când am făcut fotografiile, seringiile au fost umplute la modul give or take. Calculele le-am făcut abia după, mai exact acum când am început să scriu textul. Problema majoră a seringii de 2 minilitri și motivul principal pentru care nu a intrat niciodată în obicei și a rămas întotdeauna la stadiul de alternativă e faptul că are un ac foarte mare. Și, evident că domnii cu gulere cafenii nu pot îndura asemenea dureri. Plus că, probabil, după o lună de consum exclusiv cu seringa de 2 minilitri, de patru ori pe zi (în medie), toate venele s-ar distruge. Vorba aia, e nevoie să te menții sănatos pentru a avea obiceiuri nesănătoase.

Hipodermica la timpul prezent, 1 ml în 100 de linii

E clar că, cea mai celebră seringă e cea hipodermică de 1 ml, seringa de insulină, cum este ea cunoscută în limbaj popular. Apare în mai toate filmele genului, din 1971 („The Panic in Needle Park”), trecând prin anii ’80 („Christiane F”, „Amore Tossico”) și până aproape de noi. Normal că până aproape de noi, pentru că și în prezent tot această seringă se folosește. Singura diferență este aceea că s-a trecut de la sistemul vechi (U-40), la noul sistem U-100. În România, vechile seringi roșii au fost înlocuite, undeva prin anii 2000, cu noile seringi portocalii. Ironic, s-a produs o predare de ștafetă de la o generație la alta. Seringiile roșii cu 40 de unități sunt ale generației Pinelu-Marga (pe care am ales s-o botez așa chiar în acest moment), de la sfârșitul anilor ’90 și începutul anilor 2000. Sunt ustensile de drogaj masiv pe care le găseai pe străzile dintre blocuri din Vitan, Dristor etc. in the real Golden Age of Heroin din București. Generația aia s-a dus dintr-o dată prin 2001-2002. Cred că cei mai mulți s-au lăsat, evident că unii poartă în continuare gulere cafenii și sigur mulți s-au dus de tot, pentru o perioadă îndelungată sau definitiv. În prezent, seringa portocalie este un stindard al jegului care este substanța astăzi și a celor care o consumă. Eu, oricum, n-am nicio treabă, anul trecut m-am lăsat de fumat.