Cum să trimiți mailuri după ce mori

Avertisment: va trebui să te gândești la moarte pentru următoarele cinci minute. De fapt, hai să începem direct cu moartea, ca să scăpăm de-o grijă. O să te rog să te gândești la o rudă sau un prieten care a decedat de curând. Ai pe cineva în minte? Ok, acum vreau să te gândești cum ar fi ca după nu știu câte luni, persoana decedată să-ți trimită un email ca să te salute.

Probabil că ai zice că e un fel de glumă bolnavă sau poate o strategie de marketing ca atunci când Festivalul Parklife i-a făcut pe oameni să creadă că mamele lor decedate trimiteau mesaje pe telefon, să-i anunțe că o să vină la micul dejun.

Cu excepția faptului că acest email, pe care îl vei primi de la persoana dragă decedată, probabil îți va spune din prima că știe că tu crezi că e o glumă. Mai degrabă, e un email pe care persoana în cauză l-a scris înainte să moară și este trimis de Phoenix, un nou start-up care vizualizează moartea ca pe stingerea unei cortine, prin care poți, dacă vrei, să mai scoți capul.

„Pe fir" e Enrique Benitez, un programator din Mexic de 21 de ani și fondatorul site-ului Phoenix, care spune că ideea i-a venit într-o zi când se gândea la propria moarte. „Mă gândeam că aș fi foarte trist dacă aș muri fără să îmi iau la revedere de la oamenii dragi", își aduce aminte Enrique. „Când am ajuns acasă am început să scriu codul pentru Phoenix".

Scopul este „să poți comunica după moarte", dar să fim sinceri, Phoenix nu e tocmai o idee originală: emailfromdeath.com și ifidie.org operează cam în aceiași parametri, în timp ce heavenote.com și deadmansswitch.com funcționează aproape identic. Netul e plin de servicii similare cum ar fi mywebwill.com, deathswitch.com și assetlock.com, toate fiind concepute să transmită informații digitale după ce o mierlești. La începutul anilor 2000, Bill Drummond, artist și fost membru KLF a înființat mydeath.net (cu tagul: „PREGĂTEȘTE-TE SĂ MORI"), unde invita oamenii să-și descrie morțile ideale, cu lux de amănunte. Puteai să completezi detalii cum ar fi: „înmormântare", „muzică", „epitaf" și „oaspeți".

Dar majoritatea acestor servicii par a fi niște proiecte de școală, de pe vremea geo-localizării, în timp ce Phoenix e ceva neobișnuit, mai ales videoclipul vesel cu instrucțiuni (el a ales să o salute pe mama lui la începutul clipului: „Bună, Mamă, sunt eu, Enrique!").

Cum funcționează? Păi, linkuiești Phoenix de contul tău de gmail (și cred că pot spune cu încredere că deja se îndreaptă spre un fiasco total), iar apoi salvezi emailuri pe interfața Phoenix. Faptul că tu știi că ești mort e la fel de eficient ca detectarea pulsului cu ceasul Apple (oricine cu un ceas Apple e probabil să nu aibă prieteni sau familie), așa că Phoenix preferă să se bazeze pe utilizatorul care se loghează o dată pe an. Dacă nu te loghezi, Phoenix consideră că ai murit și trimite prin Gmail toate „mesajele din viața de Apoi".

Politica de 12 luni de la Phoenix implică: dacă tu cazi în hău a doua zi după check-in, emailul tău din viața de Apoi va fi trimis de abia după 364 de zile.

Gândește-te un pic: mori într-un accident și toată lumea e super tristă. Trec luni de zile și oamenii încep să treacă peste suferință, nu se mai învinuiesc pe ei înșiși sau unii pe ceilalți. Până și tipul care conducea barca a învățat să trăiască cu asta. Viața își reia cursul și chiar când totul revine la normal, apari tu în inboxul lor cu un „Saluuuuuut!".

„Într-un fel, eu creez fantome virtuale", spune Enrique atunci când l-am întrebat dacă nu i se pare un pic sinistru. „Eu nu am văzut o fantomă, dar cred în ele și în viața de Apoi. Eu consider că orice ființă umană are un suflet și asta ne face unici."

Viziunea lui Enrique asupra serviciului oferit e concepută cu noțiunea că oamenii vor trimite mesaje de dragoste și prietenie. În teorie, ar trebui să funcționeze ca în filmul ăla hollywoodian cu Hillary Swank de dincolo de mormânt, PS I Love You.

Dar majoritatea dintre noi suntem groaznici. E mult mai amuzant să sincronizezi Phoenix cu lista ta personala de vendetta și să trimiți de dincolo de mormânt emailuri „strigătoare la cer". De exemplu: instructorului auto, a cărui singură formă de încurajare era un oftat lung. El sigur o să primească un email. Simon Bunker din clasa a zecea, care te-a băgat cu capul în toaletă pentru că ai zis nu știu ce de Rosie Norton. Sunt câteva cuvinte care sunt menite pentru el. Vecinul de la etajul de mai jos, care a lăsat ușa de la intrare deschisă și din cauza asta ți-a fost spart apartamentul, dar al lui nu a pățit nimic. Două emailuri pentru muistul ăsta.

Eu i-aș sugera asta lui Enrique ca strategie de marketing , în caz că Phoenix nu crește în popularitate. „Asta mi-au sugerat mai mulți", îmi răspunde el. „Phoenix poate fi folosit pentru multe lucruri: scrisori pentru prieteni, familie, dușmani, chiar și scrisori de sinucidere."

Acest lucru îi dă serviciului un aer macabru, deși Enrique spune că s-a gândit să folosească un „detector de sentimente", pentru a preveni scrisorile de sinucidere. Chiar și cu măsurile de precauție, oamenii sunt mai puțin înclinați să reia legătura cu prietenii și familia dacă știu că pot face asta când deja sunt sub pământ. Phoenix și serviciile de genul vin cu o tristețe incorporată din cauza publicului care ar folosi așa ceva: singurii cărora li se pare o idee bună sunt cei din generația asta, iar mailurile trimise înseamnă că acești oameni au murit de la o vârstă prea fragedă.

De asemenea, mai există posibilitatea să nu fi murit. Să nu mai vorbim de faptul că, dacă aceste servicii ar fi hackuite, s-ar creea un haos iremediabil. Majoritatea lumii își trăiește viața într-o stare constantă de haos. Ratezi deadline-uri chiar dacă ești conștient de ele, uiți să plătești facturile deși știi de ele. Care mai e treaba cu felicitarea de ziua Mamei care a rămas pe fundul genții? E doar o chestiune de timp până când unul dintre noi se va înregistra pe Phoenix și apoi va uita să dea check-in și astfel toată agenda ta va fi informată că ai murit.

„E înfricoșător!" a răspuns Enrique. „Felul în care am rezolvat problema asta, ca să nu se trimită din greșeală mailurile, e să mai ofer o lună de întârziere, pentru ca oamenii să poată dea check-in. De asemenea, le readuc aminte via email și sms. Sper să găsesc o metodă mai bună.

Pe viitor, Enrique speră să crească numărul de înregistrări odată cu conectarea site-ului laTwitter și Facebook (absolut nici o problemă cu asta!) și să ofere utilizatorilor premium posibilitatea să încarce mesaje video. Sigur o să stârnești câteva LOL-uri dacă mai pui și un cearceaf pe cap și intri complet în modul fantomă.

Rămâne de văzut dacă Enrique se va ocupa pe termen lung de Phoenix, deoarece el e setat să lanseze 17 produse digitale până anul viitor. Phoenix este doar primul. „Am multe idei", spune Enrique. „Unele dintre ele sunt reale și mi se pare o provocare să le îndeplinesc."

Următoarele două proiecte sunt de programare, spune el. Poate că nu sunt la fel de îndrăznețe ca Phoenix, dar sunt șanse mai mici să o facă pe mama ta să plângă.

**Urmărește-l pe Peter pe *Twitter***

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre moarte:
Fotografii superbe cu cimitire uitate de vreme Ce am învățat despre moarte în 2014 Sfânta Moarte: Sfânta delicvenților din Mexic