Luni, în timpul unui eveniment electoral în zona Teatrului Național București, Nicușor Dan, candidat la Primăria Capitalei, a spus:
„Această campanie politică e una despre valori, despre demnitate și una împotriva imposturii. Lupta de valori în care eu vreau ca fetiței mele să nu i se spună că o panaramă este mare vedetă, da? Și, din păcate, suntem cam la egalitate. Fiecare societate are panaramele ei, dar într-o societate normală ele stau undeva la periferie.”
Videos by VICE
Într-o postare ulterioară pe pagina sa de Facebook a încercat să explice că „nu a folosit interpretarea vulgară a cuvântului” și că s-a referit la „cele două agitatoare care vin și fac zgomot în fața sediului și care au perturbat mai multe evenimente electorale”.
Cu alte cuvinte, limbajul de genul ăsta e acceptabil pentru o persoană publică, dacă e îndreptat către cineva anume. Sunt convins că o parte dintre votanții săi sunt de acord cu asta („Da’ chiar e panaramă, bro!”) și n-ar observa dublul standard nici dacă o membră USR s-ar urca băută la volan și ar trece de câteva ori pe roșu. Oh, wait…
Mai ales că Nicușor Dan nu e la prima stângăcie de genul ăsta când vine vorba despre exprimarea în public.
Fie că a fost periculos de aproape de rasism sau homofobie, iată cinci momente care demonstrează că politica noastră duce lipsă de personalități echilibrate. Dacă Donald Trump își permite să folosească „Nebuna de Nancy Pelosi”, de ce Nicușor Dan „n-ar da-o” cu „Panarama de Gabriela Firea”? Sau poate că nici președintele american n-a folosit interpretarea vulgară a cuvântului…
Romii și cortul
În timpul campaniei de strângere de semnături din 2016, Nicușor Dan scria într-o postare pe Facebook (editată, în cele din urmă, după vreo câteva ore):
„Avem probleme la cortul din Piața Obor, unde cetățeni de etnie romă mi-au amenințat colegii care strângeau semnături”.
Dacă vrei un exemplu de manual când vine vorba despre rasism interpersonal, fraza asta e dintre cele mai concrete, pentru că perpetuează, voluntar sau nu, asocierea unei minorități cu infracționalitatea: „Păi, dacă mai erau și romi, atunci e clar…” e primul gând care se iscă în mintea celor cu prejudecăți vizavi de o etnie, iar, din păcate, conștient sau nu, Dan l-a întărit. Romii sunt infractori, taximetriștii sunt nesimțiți, iar chinezii, nu-i așa?, o au mică.
Teleormanizarea României
În același an, în Parlament venea cu încă o declarație, să-i zicem, excentrică:
_„În decembrie avem de ales între teleormanizarea României și România europeană._”
Firește, se referea la stilul „provincial” de a face politică al lui Liviu Dragnea, însă, printr-un ricoșeu nefericit, un întreg județ devenea un fel de ghetou al României de care ne vom descotorosi peste noapte dacă votăm USR. Discursul urii de clasă e destul de recent, Traian Băsescu a fost premiant.
Printr-o astfel de generalizare, liderul de pe-atunci al USR-ului punea umărul la propovăduirea unei spaime de care încă nu ne-am vindecat: votanții PSD sunt „babe, proști și hoți” care trag țara în jos. Surpriza, însă, a venit după alegeri, când am aflat date demografice despre aceștia: PSD a reușit atunci să mobilizeze și electoratul urban și cel cu studii și a fost votat în măsură mai mare decât PNL de către alegătorii cu studii superioare. Dar, desigur, și ei probabil tot „niște panarame”.
Demisia de la Referendum
În adolescență, Nicușor Dan era „împotriva acceptării comportamentului homosexual în spațiul public din România” și considera că „aceasta ultragiază valorile tradiționale”. Fragmentul ăsta, destul de celebru, apare într-un articol din revista Dilema veche din martie 2004. Mulți ani mai târziu, într-un interviu pentru VICE, a regretat poziționarea sa.
Înaintea Referendumului, însă, și-a prezentat demisia din cadrul USR, din cauză că poziția partidului a fost împotriva redefinirii noțiunii de familie în Constituție, așa cum și-o doreau Coaliția pentru Familie și alții. „După ce tema asta așa de mare (a căsătoriilor, n.r.) va veni peste noi, și dacă noi ne poziționăm, ne vom defini ca partidul care apără drepturile minorităților, iar asta, implicit, ne va face un partid de nișă”, ne-a mai spus atunci.
Așadar, ne-am lămurit: drepturilor minorităților sunt o nișă care nu aduce voturi.
Pomanagiii sociali
În timpul unui interviu live pe pagina ziarului Gândul, Nicușor Dan a spus antologica frază:
„Unele pomeni sociale sunt bune, altele nu.”
Deși placa asistaților sociali care „cerșesc bani” pentru că, nu-i așa?, „nu vor să muncească”, e doar un mit, să folosești „pomană socială” în loc de „ajutor social” (jurnalista de la Gândul chiar încearcă să-i atragă atenția că vorbim despre drepturi sociale, nu despre pomeni sociale), într-una dintre cele mai sărace țări ale Europei, e cel puțin inoportun. Din nou, segregarea și elitismul transpiră în discursul său: unii dintre noi nu merită ajutor social. Cine-s acești oameni? Cine decide asta? Nimeni nu știe exact, însă cu toții discutăm și/sau ne certăm pe tema asta de ani de zile, fără rezultate concrete, interpretând ajutorul de la stat după cum ne convine.
Uite-le, uite-le, uite panaramele
Revin la declarația care a încins internetul zilele trecute. Asociația Front, care ține pagina de Facebook, Feminism în România, formată din tinere care militează pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi și împotriva discriminării de orice fel, a reacționat repede și concis:
„Asemenea apelative ne pun la locul nostru și ne aduc aminte cine deține puterea. Ele conțin prejudecăți despre ce se cuvine și ce nu se cuvine să facă o femeie.”
Mai mult decât atât, Nicușor Dan i-a pus în brațe Gabrielei Firea un argument de campanie parcă picat din ceruri: „Sunt și voi fi mereu alături de toate femeile! Am încercat să le ușurez viața pe cât posibil. Ele duc greul! Nu sunt «panarame», cum zice un candidat. Ele sunt mame, bunici, fiice, soții, prietene, iubite. Ca și mine”. Poți s-o contrazici?
În cenușă a suflat și Dana Budeanu, care a creat un trend cu haștagul #jesuispanaramă, iar bulgărele de zăpadă s-a rostologit cum nu se poate mai prost pentru Nicușor Dan, mai ales într-o perioadă când feminismul trăiește un binemeritat revival, iar discursul public problematic e taxat iute pe social media. Pentru că, de fapt, despre asta e vorba, despre discurs public.
Sigur că Julius Constantinescu, spre exemplu, poate glumi despre faptul că Firea ar trebui să facă mai întâi un test IQ înainte să vină la vreo dezbatere cu Nicușor Dan. Și putem zâmbi, că sarcasmul și ironia sunt sănătoase, atâta vreme cât nu le luăm (prea) în serios.
Altfel, Vadim Tudor probabil că se distrează pe cinste, oriunde ar fi el, iar unii dintre noi, oricât ar încerca să fie de raționali, ajung să-i dea Like lui Mirel Palada: „Panarame (Nicușor Dan). Muie PeeeSeeeDeee (Iohannis, Liiceanu et co). Nenorocită ordinară (Rareș Bogdan). Vă dați seama că nu folosesc interpretarea vulgară a acestor cuvinte (Nicușor Dan). Doamne ferește! Departe de mine acest gând. E pur și simplu o opinie politică (Iohannis). Sunt niște frumoase înjurături care ne unesc (Liiceanu).”
Editor: Ioana Moldoveanu
