Eram Venezuela și fotografiam industria vastă de petrol al țării, când am aflat că terenurile petroliere din Kuweit au luat foc. Știrile despre această catastrofă a alarmat Venezuela, care din motive de siguranță a expediat prompt toți străinii de pe câmpurile proprii de minerit, inclusiv pe mine din regiunea producătoare de petrol de pe lângă Maracaibo. Deja toată lumea știa despre imensa coaliție militară condusă de America, care se pregătea să alunge armata irakiană din Kuweit. Succesul lor a marcat începutul unei perioade de instabilitate în Orientul Mijlociu, care continuă și în ziua de azi.
Citește și: Mi-am petrecut vacanța pe un teren petrolier în flăcări din Kuweit
Videos by VICE
Imediat ce trupele coaliției au intrat în Kuweit, la mijlocul lunii februarie în 1991 și au demontat în doar două săptămâni visul de expansiune a lui Saddam Hussein, mi-am dat seama că „adevărata” știre se va concentra pe terenurile petroliere, unde peste șase sute de puțuri au luat foc și multe altele au fost grav avariate. Am sunat-o pe Katie Ryan, editor la New York Times Magazine și i-am propus să mă ocup de subiect. Ea a fost entuziasmată și am început imediat planificarea.
Petrolul a reprezentat atât începutul cât și sfârșitul invaziei irakiene. Baghdad insista pe faptul că aveau un drept istoric față de teritoriul din Kuweit, dar ce l-a înfuriat cel mai mult pe Saddam Hussein a fost ideea că supra-producția din industria petrolieră a Kuweitului scădea prețul global. Ba mai mult, el credea că, pe câmpul vast de țiței din Rumaila, care se afla la granița comună dintre cele două state, Kuweit folosea o tehnică de forare direcțională (slant-drilling), pentru a trage petrolul ce aparținea Irakului. Prin anexarea Kuweitului, Irak nu doar își mărea semnificativ rezervele de petrol, dar îi crește și influența de pe piața globală. Pentru Saddam Hussein, asta reprezenta o pedeapsă suficientă pentru familia regală din Kuweit.
Dar planurile lui s-au schimbat rapid când și-a dat seama că armata lui nu poate să facă față operațiunii Desert Storm, întreprinse de coaliție internațională. În ianuarie 1991, soldații irakieni au început să incendieze puțurile din Kuweit, o mișcare care a dus la bun sfârșit cel puțin unul dintre obiectivele lui Hussein, cel de a ridica prețul global al petrolului. De asemenea, dictatorul irakian a considerat acest sabotaj al câmpurilor de țiței ca o strategie militară. Fumul negru de la puțurile incendiate a limitat vizibilitatea navelor aeriene ale coaliției militare, ceea ce oferea protecție forțelor irakiene de la sol. Apoi, s-a ordonat săparea unor șanțuri lungi pline cu petrol fumigen pentru a încetini avansul tancurilor și a celorlalte forme de armament masiv. Totuși, până pe 28 februarie, ocupația irakiană din Kuweit a luat sfârșit, lăsând în urmă doar puțurile în flăcări.
La scurt timp, ingineri și tehnicieni din America de Nord și Europa au început să-și riște viața și sănătatea, pentru a stinge puțurile în flăcări și să înfunde sondele în erupție. Înainte să mă îndrept spre Kuweit, am hotărât să aștept câteva săptămâni pentru ca focul să fie stins și companiile contractate să-și formeze echipele și să înceapă munca. Cel puțin o duzină de companii au fost angajate să acopere puțurile, dar o mare parte din muncă a fost făcută de echipa canadiană Safety Boss și companiile Red Adair, Boot & Coots International Well Control și Wild Well Control, toate din America. În ajutorul lor au sărit și alți străini, șoferi curajoși și diverse asistențe din Africa de Est și sub-continentul indian. Importanța acestei acțiuni nu ar putea fi supraestimată: cam trei sute de experți străini au fost delegați să oprească contaminarea mediului, pentru a permite reluarea timpurie a producției de petrol din Kuweit, cu scopul de a salva economia țării și a stabiliza piața petrolieră globală.
Citește și: Steve McCurry fotografiază condiția umană
Totuși, oamenii aceștia, care lucrau ca fantomele în întuneric, infuzați în petrol, erau prea aproape de pericol ca să se gândească la altceva. Această muncă impunea experiență, improvizație, disciplină, solidaritate și o tărie fizică și psihică incomensurabilă. Fără ei, repercusiunile umane și de mediu ale acestei calamități ar fi fost inimaginabile. La începutul lui aprilie, am ajuns la granița saudită și, după ce am așteptat nerăbdător permisiunea de a continua drumul, am închiriat o mașină de teren și am condus prin Kuweit, înspre cei mai denși nori de fum negru.
Eu am ales să public acest album foto la 25 de ani după această dramă, deoarece când m-am uitat prima oară la portofoliu am realizat că multe dintre fotografii nu au fost niciodată publicate. Dar, și mai important, simțeai că imaginile sunt atemporale. Deși au fost făcute în 1991, par contemporane în lumina unui dezastru similar. Personal, pentru mine a reprezentat o călătorie în trecut. Am retrăit momentele în care am fotografiat terenurile petroliere și am fost la fel de mișcat de fotografii, ca acum 25 de ani. Nu am fost niciodată martor la un dezastru de asemenea anvergură.
Albumul „Kuwait: A desert on Fire” de Sebastiao Salgado va fi publicat pe 23 noiembrie de editura Taschen. Vezi mai multe fotografii din album mai jos:
Traducere: Diana Pintilie
Urmărește VICE pe Facebook:
Citește mai multe despre conflictul din Irak:
Adevăratul motiv din spatele războiului din Irak
Fotografii cu viața de zi cu zi din zona de conflict unde Irak luptă cu ISIS
Războiul cu Statul Islamic a ajuns în orașul irakian unde toți locuitorii umblă cu AKM-uri
