Am stat o zi, ca româncă novice, printre jucători de poker care învârt milioane

Poate părea o blasfemie, știu, că tocmai eu, o tipă care abia știe regulile de la jocul de poker Texas Hold'em și nu prea înțelege care-i faza cu jetoanele, când trebuie să pluseze, să zică pass sau sec, să ajungă în mijlocul acțiunii, la un turneu la care se învârt banii cu lopata, că doar nu degeaba-i acolo și Daniel Negreanu, șeful lor. Șeful banilor, adică.

Experiența asta a mea a fost la PokerStars Europen Poker Tour de la Barcelona, motiv pentru care în cazinoul din orașul catalan roiesc oameni din întreaga lume înscriși într-unul dintre cele peste 30 de turnee care se desfășoară aici timp de 13 zile. Majoritatea sunt bărbați, au legitimații care arată că sunt jucători, iar cei mai norocoși se ridică de la mesele de joc cu pachetul de jetoane pe care să le schimbe, apoi, în bani. Cum este domnul din Africa de Sud care m-a lăsat să-l pozez, cu badge-ul lui de jucător.

Sala în care se întâmplă main eventul este imensă, grandioasă, pe toți pereții sunt agățate televizoare pe care rulează situția din sala - numărul jucătorilor, câștigul mediu, blinds și alți termeni din pokerul profesionist, dar extrem de noi pentru mine. Eu m-am oprit la full și chintă regală. Dar asta nu înseamnă că nu-mi place jocul și vibe-ul, ba chiar m-am băgat la o mână lejeră, pentru jurnaliști, cu toate că dealerul a fost puțin mirat atunci când l-am întrebat care ar trebui să fie următoarea mea mișcare. M-am gândit că un sfat nu strică.

Este vorba și despre dealeri, să știi. Oamenii ăștia intră primii în sală, își ocupă fiecare masa aia mișto, branduită PokerStars și capitonată cu catifea, aranjează jetoanele, deschid frumos, în evantai, cărțile de joc, totul e pe estetic. Iar dexteritatea cu care împart cărțile de joc și jongleză cu jetoanele aproape că te face să-i admiri mai mult decât pe jucători. Foarte multe femei printre ei și e de înțeles: lumea pokerului este un patriarhat, doar 3-5 % sunt femei, și, ca să nu te simți chiar ca într-un pub irlandez, e bine ca măcar dealerii să mai echilibreze balanță sexelor.

E mișto la turneul ăsta de poker, dar și mai cool e să vezi live cum arată un om care tocmai ce a câștigat 30 000 de dolari. Slovenul Mitja Rudolf nu pare chiar jucătorul ăla care să intimideze masa, cu aspectul lui de hipster în vacanță, dar omul a fost bun la o chestie numită Pinneaple Poker și câștigat un pass la un turneu de nababi care se ține în Bahamas, în ianuarie 2019. Am fost acolo când omul a făcut nebunia, susținut în jurul mesei de zeci de alți jucători ieșiți din joc, care-i strigau de bine, zic eu, în toate limbile pământului.

Era ca la cupa Davis, deși eu credeam că pokerul e pe liniște și focusare. Realitatea din teren mi-a arătat că e cu mult show, de fapt.

N-am mai fost la un turneu din asta și nu știam, deci, la ce să mă aștept, dar cu siguranță nu la niște maseuze oficiale ale turneului. Fete cu tricouri roșii care vin cu un fel de echipament de masaj după ele și se opresc acolo unde sunt chemate, masând jucătorul chiar în timp ce acesta joacă. Senzații tari? Să zicem că oamenii ăia sunt foarte tensionați după atâtea ore de stat pe scaun, la masă, și cine știe, după atâtea jetoane pierdute.

Ca să nu se dea de gol, mulți recurg la soluția autist: căștile de la telefon în urechi, ochelari de soare, eșarfe în jurul gâtului.

E interesant de văzut și măsurile disperate pe care le iau unii pentru a nu se da de gol. Oamenii cu care joci nu trebuie să știe dacă ai cărți bune sau nu, iar dacă ești genul care se dă de gol, ești mâncat. Și atunci îți rămâne soluția autist: căștile de la telefon în urechi, ochelari de soare la ochi, eșarfe în jurul gâtului. Camuflaj complet, o chestie pe care am văzut-o cel puțin la un jucător de la o masă de joc.

Sunt și vedetele PokerStars, jucătorii profesionișți de poker sau milioanele umblătoare, care joacă cu un fel de matricole lipite pe tricou, semn care poate fi intimidant pentru cel care ajunge cu ei la masă. Dacă ajunge, așa, oricine.

Daniel Negreanu sau Domnul 40 de milioane de dolari, Fatima de Melo, Igor Kurganov, Liv Boeree sunt doar câțiva dintre campionii destul de modești, în port și atitudine, ai acestei lumi. Ultima e o englezoaică frumușica de 34 de ani, licențiată în fizică și astrofizică. Asta ca să înțelegi ce creier îți trebuie ca să câștigi milioane din poker. Căci jocul asta de noroc ține foarte puțin de… noroc. Ăla se mai și termină câteodată și-atunci îți rămân capul și inteligența emoțională.

O altă jucătoare profesionistă de poker cu care am stat de vorbă, Maria Konnikova, membră Team PokerStars Pro, este doctor în psihologie și scriitoare. Și dacă nici asta nu o ajută într-un joc în care bluffingul e o artă! „Pokerul este un joc al informațiilor incomplete, pentru că eu n-am acces în capul tău, iar tu nu ai acces într-al meu. Ca scriitoare, sunt obișnuită să observ oameni și mă aștept să-mi spună lucruri. Nu și eu lor", spune Maria. Ca să ajungă să joace pe bani mari, adică jumătate de milion de dolari, rusoaica, care trăiește în America, a studiat jocul timp de opt-nouă ore pe zi. În fiecare zi. Cine zicea că e vorba doar despre o mâna bună, cu ași?

Chiar și acest Messi al pokerului, canadianul de origine română Daniel Negreanu, spune că femeile ar putea fi o forță în jocul asta, dacă și-ar asuma riscul să-l încerce. „Femeile din lumea pokerului sunt, de obicei, mai bune decât bărbații care joacă la nivel mediu". Nu e și cazul lui Negreanu, căci își permite să piardă, la masă, și peste un milion de dolari doar într-o zi.

Câștigurile sunt mult mai amețitoare. Cel mai recent a fost de 8,7 milioane de dolari, după ce s-a clasat pe locul doi într-un turneu. Nu riști, nu câștigi, cu alte cuvinte, dar trebuie să te țină și capul. Și să-ți permiți, până la urmă, deși nu despre asta e vorba. Maria a început cu turnee de 20 - 30 de dolari și acum joacă la cele mai exclusiviste mese.