Pe 26 aprilie 1986, reactorul nuclear 4 de la centrala din Cernobîl a explodat. Asta se întâmpla în Uniunea Sovietică. Poate că știi asta, fie pentru că ești pasionat de istorie, fie că ai urmărit serialul Cernobîl de pe HBO, care s-a încheiat luni.
În urma popularității serialului, unii telespectatori au comentat pe rețelele sociale că energia nucleară e prea periculoasă și poate n-ar trebui folosită. Craig Mazin, scenaristul și producătorul serialului, a scris pe Twitter în aprilie: „Lecția pe care a dat-o Cernobîl nu e despre cum energia nucleară e periculoasă. Periculoase sunt minciunile, aroganța și înăbușirea criticilor”.
Videos by VICE
Deși energia nucleară prezintă anumite riscuri, e una dintre cele mai sigure și curate forme de energie. Trebuie să fie reglementată și monitorizată, dar nu poți ignora potențialul ei de a reduce dramatic consumul de combustibil fosil și emisiile de carbon.
Acestea fiind spuse, e important să înțelegi realitatea evenimentelor din noaptea de 25 aprilie 1986, când reactorul numărul 4 din Cernobîl a explodat în urma unui experiment de siguranță. Catastrofa a răspândit radiații în toată Rusia și Europa și a ucis mii de persoane în anii care au urmat.
Cum funcționa reactorul de la Cernobîl?
Uzinele nucleare sunt, practic, niște motoare cu aburi foarte sofisticate. Într-un motor cu aburi, apa fiartă se transformă în abur, iar aburul învârte o turbină care generează energie. Într-un reactor nuclear, căldura cauzată de fisiune (descompunerea atomului de uraniu) fierbe apa și face să se învârtă turbinele.
Fisiunea nucleară, adică descompunerea unui atom, în urma căreia sunt eliberați neutroni, e imprevizibilă și volatilă. O reacție de fisiune duce la alta, fapt care duce la eliberarea unor energii colosale: acest principiu stă, practic, la baza bombelor nucleare. Pentru a controla rata fisiunii într-o uzină nucleară, reactoarele folosesc bare de control. Construite din elemente precum argintul sau iridiu, barele de control absorb neutronii eliberați în timpul fisiunii și o încetinesc.
Reactorul de la Cernobîl era unul de putere mare (RBMK), care folosea apă pentru a răcori miezul reactorului și a genera aburi pentru producerea de energie. E esențial faptul că barele de control de la Cernobîl erau făcute din bor și aveau vârful din grafit. Rolul acestor bare de control este să oprească, în situații de urgență, reacția de fisiune. Borul a încetinit reacțiile, dar vârfurile din grafit au crescut inițial rata fisiunii. A fost o eroare de design și unul dintre principalii factori care au cauzat explozia.
Ce a făcut reactorul centralei nucleare să explodeze?
În mod ironic, pe 25 aprilie, echipa uzinei făcea un experiment pentru creșterea siguranței uzinei.
În cazul unei pene de curent, fisiunea trebuia să continue. Pentru ca acest lucru să fie posibil, reactorul avea nevoie de energie (curent electric) pentru a pune în funcțiune pompele de apă. Generatoarele diesel de rezervă folosite de sovietici aveau nevoie de un minut întreg ca să le pună în funcțiune.
Oamenii de știință au fost de părere că acel interval de un minut era extrem de riscant din punct de vedere al siguranței și au vrut să folosească o parte din energia reziduală a turbinei (electricitatea pe care turbina continua să o producă din inerție, chiar și după oprirea curentului) ca să reducă din timp.
În noaptea experimentului, angajații au oprit sistemul de răcire de urgență, sistemul de control automat și sistemul de urgență pentru reducerea energiei. În cazul unui accident nuclear, computerele uzinei aveau rolul de a scufunda barele de control în reactor pentru a stopa total fisiunea. Angajații uzinei au preluat manual controlul asupra barelor și le-au scos pe majoritatea din reactor.
Standardele de siguranță din vremea aceea cereau ca în reactor să fie prezente 28 de bare. Angajații au lăsat doar 18.
„A fost ca și cum piloții unui avion ar face experimente cu motoarele în timpul zborului”, a zis Valery Legasov, un chimist sovietic care e jucat de Jared Harris în serial.
La ora 1:23, la patruzeci de secunde după începerea experimentului, cineva a apăsat butonul de închidere de urgență. Nici până azi nu se știe cine l-a apăsat și de ce. Butonul de urgență trebuia să scufunde barele în reactorul supraîncălzit și să-l răcorească. Din păcate, a avut efectul opus.
La apăsarea butonului, barele cu vârf de grafit s-au scufundat în apă. Deși borul din bare trebuia să încetinească reacția, vârfurile de grafit au crescut temporar fisiunea în miezul reactorului. Reacția inițială a fost atât de puternică încât a rupt barele și a scufundat și mai adânc vârfurile reactive de grafit în apă.
Reactorul a creat mai mult abur decât putea duce, iar presiunea a dus la explozia care a făcut ca acoperișul să sară-n aer. O secundă mai târziu, o a doua explozie a împrăștiat bucăți de grafit în zonă și a început să răspândească radiațiile.
Cernobîlul a luat foc.
Ce s-a întâmplat, de fapt, după accidentul de la Cernobîl?
Imediat după dezastru, un raport din 1986 al Agenției Internaționale de Energie Atomică (AIEA), bazat în special pe surse sovietice, a dat vina pe operatorii uzinei care au închis sistemul de siguranță pentru a grăbi experimentul și au violat regulile interne.
Un alt raport din 1992 a dezvoltat sursa problemelor: a fost vorba de lipsa totală a unui protocol de siguranță, o comunicare proastă între designerii și operatorii reactorului și niște erori de design periculoase ale reactorului.
În serialul de pe HBO, personajul Legasov vorbește pe șleau despre erorile reactorului. Dă vina și pe operatori, dar explică și că aceștia n-ar fi putut cauza un dezastru de asemenea proporții în niciun alt reactor din lume.
Din cauza sincerității, își pierde atât statutul, cât și prestigiul. După ce un ofițer KGB îi dă verdictul, Legasov insistă că și ceilalți reactori trebuie modificați. „De ce îți faci griji pentru ceva ce n-o să se întâmple?”, îi răspunde ofițerul.
„Bine atunci, să pariem pe asta”, răspunde Legasov.
Cernobîlul a fost un dezastru în care incompetența birocratică s-a intersectat cu ignoranța asumată, iar asta a avut consecințe tragice. Au fost nenumărate momente în care dezastrul ar fi putut fi evitat dacă persoanele implicate – inginerii, politicienii și operatorii – ar fi deschis ochii.
Serialul Cernobîl nu e o poveste simplă despre pericolele energiei nucleare și tocmai de aceea va avea un impact mai puternic decât filmul din 1979 China Syndrome. Filmul respectiv, care ilustra un accident nuclear, a fost lăudat de Roger Ebert pentru că a ridicat întrebări tulburătoare despre siguranța uzinelor nucleare. La trei zile după lansarea lui, uzina nucleară Three Mile Island din Pennsylvania a suferit un accident serios. Lansarea filmului urmată de accidentul din uzină a ținut pe loc timp de câteva decenii industria nucleară din America.
Așa cum a scris Mazin pe Twitter, serialul e despre pericolele ascunderii adevărului și a aroganței și despre prețul mare al minciunilor. De aceea a explodat reactorul, de aceea îți amintești asta până azi și de aceea Cernobîl e un serial atât de bun.
Articolul a apărut inițial pe VICE US.
