De ce bucătăria modernă îți bagă pe gât rețete de 15 minute

În data de 3 decembrie 2010, gătitul acasă s-a schimbat pentru totdeauna. Marea Britanie a avut o perioadă de îngheț și Anglia tocmai pierduse Cupa Mondială la fotbal. Dar ce e mai important e că Jamie Oliver a lansat Rețetele de treizeci de minute ale lui Jamie, cartea de bucate care însoțea serialul lui culinar de pe Channel 4. Conceptul era simplu: Oliver prezenta o selecție de mâncăruri (fel principal și desert, felul unu și felul doi; uneori toate trei!) care se puteau prepara în maximum jumătate de oră. Promisiunea unui curry roșu thailandez cu orez jasmin, salată de castraveți și papaya într-un timp atât de scurt părea mișto să fie adevărată, dar asta n-a descurajat masele. Cartea a devenit cea mai bine vândută lucrare de non-ficțiune a tuturor timpurilor. S-au vândut 735 000 de copii în primele zece săptămâni.

Popularitatea cărții a fost fără precedent. Pe vremea aceea, Tom Tivan, editor la The Bookseller, a declarat pentru BBC că „Oliver a introdus în cultura pop ideea că poți pregăti mese grozave fără să pierzi ore în șir în bucătărie”. Nu conta că nenumărate articole au încercat să spulbere ideea că cineva ar putea face o plăcintă decentă cu feta și spanac în intervalul în care s-ar uita la un episod dintr-un serial.

Într-adevăr, accesibilitatea și viteza din Rețetele de treizeci de minute ale lui Jamie au fost cheia succesului. Prezentarea unor mese complexe ca fiind rapid de făcut, oricât de târziu te-ai întoarce de la muncă, i-a încurajat pe mulți oameni. Rețetele de treizeci de minute ale lui Jamie a fost marketată drept o carte pentru mamele de carieră; pentru tații pasionați de pui cu piri-piri care credeau că gătitul cere prea mult efort; pentru studenții sub presiune care nu mai voiau să mănânce tot paste a treia seară la rând. Cartea lui Oliver îți oferea acces la un stil de gătit care pe vremuri era de neimaginat. Transmitea ideea că poți găti ceva minunat chiar dacă abia îți permiți să-ți rupi din timpul tău prețios.

În societatea secolului 21, timpul e o comoară, iar chestia asta s-a intensificat de la publicarea cărții Rețetele de treizeci de minute ale lui Jamie. Jonathan Crary notează în cartea lui din 2013 24/7: Capitalismul recent și sfârșitul somnului că, deși multe instituții din lumile dezvoltate funcționează non-stop de câteva decenii, „abia de curând au început oamenii să-și modeleze identitatea personală și socială ca să se conformeze cu operațiunile neîntrerupte ale piețelor, ale rețelelor de informare și ale altor sisteme”.

Practic, activitatea constantă a piețelor financiare, ciclul de 24 de ore al știrilor și tehnologia au transformat felul în care ne gestionăm timpul în viața de zi cu zi. Cum e-mail-urile și tweet-urile au șters granița dintre muncă și timpul personal, societatea noastră capitalistă celebrează productivitatea constantă. Zilele de muncă s-au lungit, pauzele de prânz au devenit mai scurte, iar expresia „timpul înseamnă bani” a devenit și mai pertinentă.

Cum timpul liber a devenit atât de prețios, ce înseamnă când o carte de bucate se concentrează pe timp? Fie că e vorba de rețete de 15 minute, treizeci de minute sau șase ore, timpul e întotdeauna politic în societatea noastră hiperactivă – chiar și în bucătărie.

La scurt timp după publicarea Rețetele de treizeci de minute ale lui Jamie a urmat din partea lui Oliver un proiect și mai ambițios: Rețete de 15 minute. Bloggerul de wellness Joe Wicks și-a construit un întreg stil de viață în jurul rețetelor și a ședințelor de sport de 15 minute, iar Mary Berry plănuiește să publice Rețetele rapide ale lui Mary Berry anul viitor. Chiar și Yotam Ottolenghi – un bucătar cunoscut pentru rețetele lui complexe – a cedat cerințelor vieții moderne și a lansat luna trecută Ottolenghi Simplu: O carte de bucate, cu rețete care necesită câteva ingrediente sau durează mai puțin de jumătate de oră. Sună familiar?

Dar nimic nu ne manifestă obsesia pentru gătitul rapid mai puternic decât oala Instant Pot. Conform descrierii de pe Amazon, dispozitivul de gătit 9 în 1 „te ajută să faci orez, ouă, iaurt, sote-uri, să încălzești mâncarea, s-o sterilizezi”. Dacă perioada recentă a capitalismului ar fi un aparat casnic, ăsta ar fi.

Instant Pot promite să grăbească tot procesul de gătit și să ofere o soluție modernă pentru gătit într-o societate ocupată. Din acest motiv, are un succes enorm. În 2016, Amazonul a vândut 215 000 de oale Instant Pot într-o singură zi, iar produsul a devenit cel mai de succes de pe site. Oalele cu presiune există de zeci de ani, dar niciuna nu a devenit vreodată atât de populară cum a devenit Instant Pot în ultimii ani, ceea ce înseamnă că, într-adevăr, timpul a devenit foarte prețios.

Pe măsură ce cărțile de bucate și dispozitivele de bucătărie au început să se adapteze la un timp tot mai scurt, au apărut și fenomene culinare alternative care se opun acestui curent. În 2016, conceptul danez de hygge a pătruns în conștiința britanică, încurajând viața relaxată și rezistența la cerințele vieții moderne. În același an, a devenit popular și curentul murăturilor, care îi învață pe oameni cum să mureze și să marineze legume la ei acasă. Toate aceste curente nu te învățau să economisești timpul, ci să-l petreci cum dorești, fără să te temi că-l pierzi.

Cartea de bucate a lui Gizzi Erskine, Rețete pentru care merită să investești timp, se opune standardelor actuale de viteză și confort. În introducerea cărții, Erskine notează că „obsesia noastră pentru simplitate și viteză ne împiedică să apreciem plăcerea tehnicii și a procesului”. Și ea recunoaște că uneori e tentată să folosească un cub de Maggi, dar n-a cedat încă acestei tentații.

Rețetele lui Erskine pentru friptură de vită și usturoi sau lasagna vegetală sunt încântătoare, dar îți dau mari bătăi de cap. O rețetă de fasole durează patru ore și treizeci de minute. Există și un ghid despre cum să prepari un crab întreg. Coperta e decorată cu ilustrații frumoase cu fructe de mare, fructe, legume și, în mijloc, o oală Le Creuset, oala perfectă pentru gătit lent.

Erskine notează că metoda de gătit lent din cartea ei nu e pentru toată lumea, dar insistă totuși că e net superioară metodei moderne. Povestește despre o apariție a ei la televiziune când a folosit o pastă de curry în loc să o pregătească ea și a ieșit un dezastru care „mă bântuie și azi”.

Rețete pentru care merită să investești timp pare să presupună că viteza și confortul în bucătărie sunt doar o opțiune, și nu o necesitate, pentru oamenii care au mai puțin timp și bani decât generațiile dinaintea lor. Nu e greșit să stai trei ore ca să faci o ciorbă, așa cum recomandă și alte cărți decât cea a lui Erskine, dar e naiv să spui că acest proces îndelungat e o opțiune ușoară și nu un privilegiu de care numai unii au parte.

Erskine spune că stilul ei de gătit e neconvențional și împotriva curentului, dar cartea ei se conformează, de fapt, unui stil vechi pe care îl cunoaștem pe toții: e o plăcere să-ți permiți să stai cinci ore în bucătărie ca să gătești pentru prieteni, dar de obicei își permit să facă asta doar oamenii bogați. E elitist să prezinți cartea drept orice altceva. Dacă ești presat de timp, folosește o pastă de curry de la magazin – dar să nu faci asta – dar nu le ține morală celor care iau această decizie.

În societatea noastră hiper-productivă, cele patru ore și treizeci de minute pierdute gătind fasole n-au fost niciodată mai prețioase. Rețetele de treizeci de minute ale lui Jamie a atins o coardă sensibilă, pentru că a recunoscut adevăratul preț al timpului, în loc să-l neglijeze. Poate că gătitul rapid nu e ideal, dar uneori e singura opțiune.

Timpul e prețios. E ok să folosești legume congelate la ciorbă.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.