FYI.

This story is over 5 years old.

Internet

Tipul ăsta și-a cumpărat ditamai iahtul din vânzarea unor poze cu Pepe

„Mi-am cumpărat iahtul ăsta de 8 metri lungime grație creșterii semnificative a prețului la Rare Pepe și Pepe Cash, care a avut loc în primăvara-vara anului 2017.”
RM
translated by Raluca Miheșan
Imagine via Imgur

O versiune a acestui articol a apărut inițial în Motherboard Franța. Acest interviu a fost editat pentru lungime și claritate.

PepeCashMillionaire trăiește de câteva luni pe un iaht acostat în portul insulei Bowen, chiar la periferia orașului Vancouver. Ca s-o spunem pe șleau, e bogat. A reușit să-și facă un rost în viață grație pachetului său de cărți Rare Pepe — cărți virtuale pe care le-a câștigat prin comerțul cu criptomonede.

Publicitate

„Mi-am cumpărat iahtul ăsta de 8 metri grație creșterii semnificative a prețului la Rare Pepe și Pepe Cash care a avut loc în primăvara-vara anului 2017”, le-a spus jurnaliștilor de la Motherboard printr-un mesaj privat pe Twitter. Creșterea „mi-a permis să fiu propriul meu șef, să vând Pepe și să fac comerț cu Pepe Cash non-stop de pe barcă toată toamna și iarna trecută.”

Când l-am sunat pentru a-i lua un interviu, el s-a prezentat ca „PepeCashMillionaire”, aliasul său ocazional pe care îl folosește pe Instagram și Twitter. Mai folosește și numele de MartyMcFly pe Instagram (a cumpărat iahtul la mâna a doua, spune el).

Rare Pepes sunt bunuri digitale sub forma unor cărți de colecție. Create de artiști și construite în același blockchain ca Bitcon, ele sunt destinate să fie date la schimb sau vândute pentru Pepe Cash, criptomoneda pentru fanii Pepe the Frog. Această zonă este nișată, dar activă. În prezent există peste 1 500 de cărți diferite Rare Pepe. Peste 600 sunt listate în Registrul Rare Pepe.

Rare Pepes sunt distribuite în cantități limitate. Unele cărți au și 100 000 000 copii, pe când altele sunt unice. Prețul lor variază în funcție de raritatea și popularitatea lor, care este evident în creștere. În ianuarie 2017, cartea HOMERPEPE s-a vândut cu echivalentul a 500 de dolari. Un an mai târziu, a fost vândută unei alte persoane, care a plătit pentru ea echivalentul Pepe Cash a 38 500 de dolari.

Publicitate

După cum era de așteptat, asta ridică mai multe semne de întrebare. Rare Pepes chiar valorează milioane de dolari? Cum arată viața ta atunci când ai buzunarele doldora de Pepe Cash?

MOTHERBOARD: De cât timp faci asta?
PepeCashMillionaire: Mi-am dat demisia pe nepusă masă în august 2016. De ce? Pentru că aveam o slujbă sigură într-un birou și viața mea era grozavă, cu excepția faptului că mă simțeam de parcă trăiam sfârșitul lumii. Totul era predeterminat, știam exact ce urma să se întâmple. Nu exista spontaneitate în viața mea: mergeam la birou, pontam, plecam acasă. Așa că mi-am dat demisia. Și timp de șase luni n-am crezut că o să fac vreun ban din Bitcoin — nu ştiam ce fac și am pierdut şapte monede dintr-un foc. Era un dezastru complet. Asta până când cardurile Pepe pe care le-am cumpărat pe niște sume de mizerie au început să valoreze de 20 ori mai mult. Toți banii ăștia pe care îi învestisem în Bitcoin, de care nu s-a ales nimic au fost lăsați în umbră de creșterea asta nebunească a cărților Pepe, și apoi a început să mă preocupe foarte mult, prin mai 2017 — atunci a început Pepe Cash să crească de la un cent la 10 cenți, așa că eram foarte implicat în comerțul ăsta. A fost de fapt foarte ușor.

MELANCHOLIA, PEPENATTI și PEPESAILOR.

Mă intrigă aliasul tău. Când spui PepeCashMillionaire, te referi la faptul că ești milionar în PepeCash sau în dolari?
Am început să-mi spun în glumă „PepeCashMillionaire” acum șase luni pentru că bursele spun că Pepe Gold Bar valorează acum 350 000 de dolari și că există o carte în valoare de 400 000 de dolari și alta de 5 milioane. Nu-i așa că-i amuzant? Sunt niște numere dubioase și e doar o glumă. Nu este real. Și apoi, în decembrie, am vândut mai puțin de 1% din Rare Pepes pentru jumătate din salariul meu anual la compania de programare. Nu prea mă pricep la matematică, dar dacă vinzi de 99 ori mai mult decât am vândut eu, atunci ies calculele şi prețul maxim al pieței este atins. Singura mea problemă e că dobânda nu este suficient de mare ca să ajungă toate [cărțile] la prețul ăla. Deci întreaga mea schemă de acum e să-mi reduc cheltuielile pe cât de mult posibil și să rămân conectat — să-mi păstrez prezența în online — pentru că, așa cum se întâmplă mereu, chestia asta o să explodeze într-o zi, în x număr de luni, — şi apoi o să mă chinui s-o vând la un preț suficient de mare.

Publicitate

Viața lui PepeCashMillionaire la bordul iahtului său.

Cum arată viața lui PepeCashMillionaire? Cum arată o zi obișnuită din viața ta?
Fac în fiecare dimineață o verificare scurtă ca să mă asigur că n-am nicio surpriză, că totul merge conform planului, și dacă e totul ok, mă bucur pur și simplu de zi. Poate am niște couchsurferi pe drum; atunci fac curat și pregătesc paturile. Sau poate că mă duc să-l văd pe tata într-o marți și mergem într-un loc cu bere artizanală la două după-amiaza. Și o fac pur și simplu. Simt că acum am o obligație de a-mi păstra averea și, mai mult decât atât, de a nu da cu piciorul oportunităților. Îmi păstrez banii în siguranță.

Cât timp speri să trăiești în felul ăsta? Care este țelul tău final?
Unde vreau să fiu în cinci ani? Vreau să am câte un iaht pe fiecare continent. Vreau să am prieteni, pe care mi i-am făcut prin intermediul couchsurfing-ului, care să aibă grijă de toate iahturile astea, ca eu să pot zbura oriunde în lume atunci când am vreo cripto-conferință sau vreo întâlnire de afaceri despre criptomonede sau Pepe, și să pot sta pe iahtul meu și să merg în larg după ce se termină întâlnirea, cu niște prieteni pe care i-am invitat. Nu vreau conacuri. Nu vreau mașini. Vreau „case plutitoare” pe care să le duc în larg oricând vreau. Vreau să extind zona noastră. Mi-ar plăcea să fiu bogat peste 10 ani. Aș vrea să am suficienți bani încât să-mi plătesc chestiile — n-am nevoie de mai mult. Dacă o să am bani să-mi cumpăr trei iahturi în mai multe colțuri ale lumii, atunci o să fiu foarte fericit — atât timp cât o să am o comunitate de sute de mii de oamenii care își exprimă părerile politice prin meme care nu pot fi cenzurate, nu pot fi șterse, pe care oamenii le creează și cu care fac troc.

Publicitate

PEPLACEREST, PEPEOPOLIS și THEPEPENATOR.

Cum se raportează Pepe Cash la tensiunea politică? Ești conștient că pe umerii lui Pepe atârnă o răspundere mare în zona asta.
Cele mai multe dintre cărțile Pepe sunt destul de inofensive, dar sunt altele ceva mai controversate pentru că abordează teme care sunt puțin mai tabu. Sigur, este forma de exprimare a artistului original și nu trebuie să existe validare, dar cred că valoarea [cărții] constă în inflexibilitate. Nu poți șterge tipul ăsta de graffiti politic. Există o carte numită Killary Pepe (Nota editorului: o referință la o teorie a conspirației care susține că soții Clinton au ordonat asasinarea contracandidaților). Și poți spune „oh, are o armă, instigi la violență”; Aș putea să-i scriu unui editor să scoată aia din revistă. Dar nu o poți scoate din blockchain. În asta am încredere.

Peste o sută de oameni fie o să găsească aceste cărți Pepe, fie o să continue să le aibă, și o să le studieze folosind termeni atât de încâlciți — o să facă analize, precum „Cum a ajuns să se formeze mema asta” sau „Care este etosul politic împotriva acestei mișcări?” O să existe o cercetare mult mai amănunțită care o să devină un domeniu de sine stătător, un fel de arheologie a memelor. Sună naiv, dar o să poți urmări trendurile sociale și constructele cu ajutorul „sferei de meme”.

Am dreptate când spun că sistemul „Rare Pepe” ar putea fi de interes pentru artiști și industria artei?
Da, și ai văzut că a avut loc prima licitație Rare Pepe în New York City?

Publicitate

Bitcoin, semnături digitale verificate de blockchain? Îmi pare rău, dar poți să fii tu cel mai bun artist sau matematician sau geniu în criptomonede și tot nu o să poți să falsifici un certificat Rare Pepe sau un memory chain card sau o piesă de artă bazată pe blockchain pentru că nu o să ai acea cheie, pe care s-o trimiți sau s-o primești. Nu o să ai cheia privată pentru tranzacția Bitcoin. Așa că poți să creezi artă într-un mod digital și apoi s-o transformi într-un fişier digital — sigur, poți să faci un GIF sau un JPEG din el, dar asta este privită ca artă furată. Singura modalitate prin care poți cumpăra unicul exemplar al cărții Homer Simpson — care s-a vândut cu 40 000 de dolari în New York — ceea ce e stupid, dar tipul care a cumpărat-o conduce mașini Ferrari, așa că nu-i pasă de 40 000 de dolari — vrea doar singurul exemplar din Homer Pepe. Cineva ar putea să copieze GIF-ul sau JPEG-ul și să-l trimită prin e-mail, dar nu o să poată niciodată să facă dovada proprietății fie prin mutarea acelui bun, fie prin demonstrarea faptului că dețin controlul asupra cheii private.

Când ai deschis Museum of Modern Pepe?
Orice formă nouă de artă este de obicei ignorată. Conservele de supă Campbell marca Andy Warhol? Alea au fost considerate gunoi atunci când au fost pictate, după care s-au vândut cu un milion de dolari bucata, apoi au ajuns la Muzeul de Artă Modernă. Și atunci mi s-a aprins beculețul. Așa că am decis că avem nevoie de propriul nostru muzeu de artă pentru Pepes, așa că de ce să nu construim Museum of Modern Pepe?

Am făcut o şedință de brainstorming și am ajuns la ideea de Museum of Modern Pepe, și ne-am gândit: de ce nu alegem 50 de Pepe, facem o listă scurtă a celor mai — nu neapărat a celor mai valoroase, dar a celor unice din punct de vedere artistic, punctul central al scenei. Deci asta a fost ideea.

Care-i rostul?
Dacă stai să te gândești, toată lumea este mereu prezentă, toată lumea are calculatoare, toată lumea este online. Ei bine, de ce ai nevoie să mergi la un muzeu? De ce ai nevoie să mergi la o licitație de artă? De ce ai nevoie să mergi oriunde, cu excepția dății când ești cu laptopul în spate, pe iahtul tău, și participi la o licitație de artă? Îți alegi arta și o învârți digital și apoi poate mai încolo o vinzi la un preț mai mare sau o păstrezi, și apoi nu pleci niciodată de pe iahtul tău? De ce nu privim viața în felul ăsta? Toată chestia asta în care trebuie să mergem undeva ca să facem bani, în epoca Internetului, nu are niciun sens pentru mine. Eu vreau să ies ca să socializez, nu ca să merg la muncă. Vreau ca banii să vină la mine. Este o idee foarte egoistă și vanitoasă, dar de ce nu?