Toate abuzurile de care am avut parte ca model masculin încă de la 20 de ani

Înălțimea mea de 1,89 metri, picioarele lungi, pomeții proeminenți și ochii albaștri au fost biletul meu către o lume pe care o știam doar din filme precum The Devil Wears Prada: lumea modei. Eram model. 

Am semnat cu prima mea agenție când aveam 16 sau 17 ani, pe atunci în München. Agentul meu mi-a găsit două sau trei joburi. De exemplu, am apărut într-un articol despre dragoste din revista pentru adolescenți Popcorn. Condus de o imagine a succesului, care mi-a fost modelată de filme precum The Devil Wears Prada - în perioada de dinainte să apară Instagram - am crezut că trebuie să am succes cu orice preț. Chiar și ca adolescent. 

Am trecut de la băiatul Popcorn la model. Mi-am găsit cea de-a doua agenție în Berlin, apoi am mers la Hamburg. Între timp am ajuns și în străinătate, de exemplu în Singapore. Erau joburi pentru branduri precum Charles & Keith. Nu am reușit niciodată să am cel mai grozav succes, n-am devenit faimos, iar presiunea din mine era prea mare. Când aveam 23 de ani am părăsit domeniul. Și ăsta este motivul:

Pe la începutul vârstei de 20 de ani, eram suplu și într-o formă bună, dar agenții mei mi-au spus că trebui să mai slăbesc. Făceam sport până la epuizare, mă simțeam amețit, aveam o stare proastă. Mi-am luat antrenor personal și mâncam numai salată sau alimente cu conținut ridicat de proteine. Plus multă cafea. Este foarte periculos pentru cineva care încă nu se cunoaște ca lumea să tot audă că nu este îndeajuns. Când mă documentam pentru  articol, m-am uitat la fotografiile de pe vremea aia și am fost șocat. Într-o poză mi se văd oasele bazinului și claviculele. Arăt slăbănog și nefericit. 

Citești mereu despre modelele care au dezvoltat o tulburare de alimentație. Sau vorbesc despre presiune, despre abuzurile sexuale și cât de nasoală e industria - și într-un fel au dreptate. Modelul Sunnaya Nash a făcut public pe Instagram o discuție pe care a avut-o pe chat cu fotograful Marcus Hyde, în care el îi cerea poze nud. Hyde lucrează de obicei cu celebrități precum Kim Kardashian sau Ariana Grande. 

Sunnaya Nash este una dintre multele exemple care au ieșit la iveală odată cu #Metoo. Și despre fotograful starurilor Terry Richardson s-a spus că a hărțuit femei. Reviste precum Vogue au încheiat atunci colaborarea cu Richardson. 

De obicei femeile vorbesc public despre abuzuri și declanșează un val de indignare. Dar sunt și modele bărbați care sunt hărțuiți sexual și suferă din cauza presiunii din industrie. Despre cazurile de genul se vorbește mult mai puțin. E Josh Kloss, căruia Katy Perry aparent i-a dat pantalonii jos la o petrecere. El a apărut în videoclipul lui Perry „Teenage Dream” pe atunci. Poate că ți se pare amuzant, dar nu e: o persoana a fost expusă la o petrecere și i se puteau vedea organele genitale.

Indiferent dacă e vorba despre un model celebru sau de duzină, aproape toată lumea a avut probabil experiențe similare. Când încă făceam modeling - s-a întâmplat după o ședință cu o agenție din Amsterdam - unul dintre agenți m-a contactat pe Facebook. Mi-a scris că era în Berlin și îmi propunea să ne vedem.

Aveam vreo 21 sau 22 de ani și eram naiv. Am crezut că voia să vorbim despre o colaborare. Nu semnasem încă contractul, poate de aia. Însă agentul m-a asigurat destul de rapid că nu este vorba despre contractul meu. Mai degrabă am avut sentimentul că era interesat de sex - chiar dacă nu a spus asta. Mi-a spus că erau niște probleme cu agenția mea principală care se ocupa de toate lucrurile și plasarea către agenții din străinătate. Astăzi înțeleg situația astfel: „Oferta” lui trebuia să rezolve așa-zisele „probleme” (VICE are acces la screenshoturile cu discuția). Nu știu ce anume s-a întâmplat între agenții. 

Nu am acceptat oferta. Cu toate astea, sunt destule cazuri de genul în industrie. În consecință, modelele masculine s-au culcat cu agenții lor ca să obțină un job. Era ceva destul de normal în Milano și Paris, mi-a spus cineva care știa, dar al cărui nume nu vreau să-l menționez aici. Nu știu dacă e adevărat, dar îmi pot imagina.

Nu judec asta atâta timp cât e cu consimțământ. Dar cred că mulți bărbați din industrie nu vorbesc fiindcă sunt de părere că trebuie să fie puternici, așa că preferă să gestioneze singuri abuzul. Este de asemenea un compliment când un bărbat este dorit din punct de vedere sexual. Da, sunt clișee - dar valul #Metoo a făcut public un clișeu vechi în care mulți nu au vrut să creadă. 

Ca să înțelegi de ce am trecut prin toate astea, vreau să-ți spun de ce m-am apucat de modeling. După ce s-au despărțit părinții mei, m-am îngrășat rău. Am fost batjocorit la școală, da, toate astea sunt clișee care s-au adeverit. Când aveam 14 sau 15 ani am învățat că adaptarea este o cale prin care să fiu acceptat. Am început să fac sport și să mănânc sănătos. Mereu mi-a plăcut să fiu pe scenă și în fața camerei. Pe atunci voiam să fiu moderator. Am devenit mai slab, mai atletic și am făcut primele ședințe foto cu prietenii, pe atunci cu o cameră digitală. Mi-au spus din ce în ce mai des să fac modeling profesionist. Astăzi știu că voiam să recuperez dragostea și atenția de care am fost privat când eram copil, fiindcă am fost marginalizat din cauza greutății. Și am vrut să fiu mai bun decât eram înainte, dar și decât alții. Pe atunci nu știam cine sunt - așa că eram în căutare de ceva care să-mi ofere un vis pe care să-l pot împlini și, odată cu el, și o bucățică din mine: modelingul. 

Problema a fost că nu aveam o imagine de sine sănătoasă. Am ajuns de la fi un puști gras la un adult mult prea slab. Când aveam 17 ani am glumit că o să încep dieta Kate Moss: să nu mănânc nimic și să beau doar vodcă. A fost stupid că fix asta am făcut și obișnuiam să beau atât de mult încât mă trezeam în propria vomă.

Am fost indus în eroare de o fantezie care a fost influențată de modeling, dar mai mult legată de mine. Am confundat atenția și afirmarea cu iubirea - și am căutat-o în locul greșit.

Indiferent de cât de slab eram, mi se tot spunea că trebuie să mai slăbesc. Instrucțiunile agenților mei erau foarte diferite: Pune mai mulți mușchi pe tine! Uită-te acolo, așa te vrem. Auzeam chestii de genul: Fă aia, numai atunci ești bine, numai atunci vei primi joburi. Pe de altă parte, voiau să mă mențină cât mai slab cu putință dacă voiam să lucrez la Paris și Milano. Nimic nu s-a împlinit - nu mă potriveam în industria modelingului pe atunci. La modul cel mai serios.

Când am fost în Asia timp de trei luni, făceam sport de două ori pe zi. Una sau două ore deodată. A trebuit să trăiesc cu 125 de dolari pe săptămână în Singapore (un pachet cu brânză feliată costă acolo peste cinci dolari). Cu toate astea, nu prea am primit joburi fiindcă am fost trimis în afara sezonului. Rareori am avut probe. Asta a pus presiune pe mine. A devenit un stres pur. Situația proastă mi-a mâncat și mai mult stima de sine, și așa precară. Am fost învățat că voi primi joburi numai dacă muncesc din greu și sunt îndeajuns de slab. Dar tot nu le-am primit. Așa că am dus totul în extrem. Sport mai mult, mâncat mai puțin, eram epuizat. 

În 2016 am decis să-mi părăsesc agenția și să renunț la modeling. Vocea din mine care mi-a spus că ce făceam nu era sănătos a devenit din ce în ce mai puternică. Am realizat că alegem lucrurile care ne confirmă gândirea și că ne axăm strict pe ele. Acum știu că responsabilitatea de a mă trata bine pe mine însumi și de a-mi arăta limitele este în totalitate în mâinile mele. Dar când eram pe la începutul vârstei de 20 de ani nu știam asta. 

Între timp poți vedea modele femei cu forme diferite, defecte, cum ar fi pete de pigment. Pe de altă parte, bărbații modele trebuie să îndeplinească anumite criterii, cât mai musculos cu putință, poate tatuat, bronzat sau slab. 

Nu vreau să spun că industria modei este rea. Dar ești adesea lăsat pe cont propriu. Eu nu eram pregătit pe atunci, așteptam prea mult. Și fie că șeful îmi pune mâna pe coapsă la un job de birou sau un agent mă cheamă la el la hotel, ambii se duc prea departe. În ambele cazuri e important să-ți cunoști limitele, să te știi pe tine însuți și, mai presus de tot, să te respecți. Uitându-mă în urmă, sunt recunoscător pentru toate experiențele. Pentru aceste două exemple clișeu. Fiindcă am învățat mai multe despre mine și nevoile mele și adesea nici nu este vorba despre modeling în sine. 

Azi am mai multă grijă de mine. Mănânc regulat, mai mult ce am chef. Fac sport de patru până la cinci ori pe săptămână - și e mai mult decât suficient. Dar în loc să mă torturez la sală, care nu mi-a plăcut niciodată, fac box sau alerg. Astea sunt sporturi care mă provoacă. Știu că stima mea de sine nu depinde de succesul meu sau de cum arăt. Stima de sine vine atunci când mă respect. Mă simt bine.

În urmă cu câteva zile, după ce am început să scriu textul ăsta, am avut o altă ședință foto. Și a fost distractiv. Fotograful s-a implicat, echipa a fost drăguță - și spre deosebire de trecut, am putut vorbi dacă ceva mi se părea prea forțat sau nenatural. Acum sunt pregătit pentru orice.

Articolul a apărut inițial în VICE DACH.