Mesajele care-ți arată cât de greșit este tratată femeia în România

„Nu sta deoparte, nu mai fi tristă, facem împreună revoluția feministă” scandează peste o mie de persoane care s-au alăturat Marșului „Împreună pentru siguranța femeilor ”, din după-amiaza zilei de 19 octombrie. Aproape 12 mii de infracțiuni din sfera violenței domestice au avut loc în primele șase luni ale anului 2019, comise de soți și iubiți, conform datelor Poliției Române. Deși de anul trecut s-a introdus ordinul de protecție provizoriu, care poate fi acordat de polițist, o problemă reală cu care se confruntă femeile din România este incapacitatea Poliției de a-i supraveghea pe agresorii împotriva cărora s-au emis ordinele pe termen lung. Nu sunt bani pentru brățările electronice, așa că 28% din ordinele de protecție emise în 2018 au fost încălcate. Asta s-a tradus de-a lungul timpului în femei împușcate la locul de muncă, înjunghiate pe stradă sau ucise de față cu propriii copii. E macabru, dar e asta e realitatea femeii din România.

La marșul la care au participat femei, bărbați, copii, tineri și bătrâni, s-a cerut, între altele, „dreptate în justiție și încredere în poliție”, adăposturi, centre specializate pentru cazurile de violență domestică, violență sexuală, programe de educație, dar și formarea continuă a oamenilor din instituțiile care intră în contact cu victima. Nu de puține ori, victimele violenței domestice sunt descurajate de poliție de a depune plângere, batjocorite sau nedreptățite de instanțe care nu văd problema de acasă. Tocmai de aici și sloganul „Credeți-ne” sub care s-a desfășurat marșul atât la București, cât și în Timișoara, Iași și Cluj.

Anul acesta, Primăria București a tăiat fondurile alocate organizației ANAIS pentru unicul adăpost de urgență specializat în victime ale violenței domestice. În compensație, Primăria a anunțat lansarea proiectului pilot „Împreună”, prin care acordă suma de până la 1 500 de lei pentru plata chiriei lunare, în cazul victimelor violenței în familie din București, pe durata reabilitării.

Au urmat apoi cazurile de la Caracal, minora din Galați, celelalte zeci de mii de femei despre care nu știi, dar care își trăiesc viața într-un parteneriat abuziv. „De ce nu pleacă?” e una dintre întrebările cel mai des aruncate către victime, dar răspunsul stă în multe: de la încrederea în autorități la situația financiară și stima de sine. O spun specialiștii, nu habarniștii.

„Rețeaua pentru prevenirea și combaterea Violenței Împotriva Femeilor” (VIF) s-a pregătit cu pancarte și mesaje care să le arate bucureștenilor de ce femeia nu este niciodată de vină pentru abuzul pe care-l suferă din partea agresorului.