M-am uitat la „Bird Box” legat la ochi ca să-nțeleg mai bine filmul

Am petrecut ultimele zile din an cum știu eu mai bine: m-am jucat Red Dead Redemption 2 până când m-au durut ochii sau spatele. În dimineața de Crăciun, am deschis televizorul maică-mii și m-am uitat la toate filmele Fast and Furious în ordine. În timpul ăsta m-am și îngrășat câteva kile. Ei, și pentru că am fost atât de ocupat, n-am știut nimic despre noul thriller apocaliptic de pe Netflix, Bird Box. Dar apoi a trebuit să mă întorc la job și, deci, la internet.

Am intrat pe Twitter. Am aflat aproape instant că filmul conține o Sandra Bullock legată la ochi într-o canoe și că a fost văzut de 45 de milioane de ori în șapte zile și că a devenit meme. Un meme atât de viral încât Netflix a ajuns să pună un avertisment în care roagă oamenii să nu se lege la ochi cu bandane când fac treabă prin casă sau ies din casă. Am început să mă uit la clipuri cu provocarea Bird Box, csf.

Am dat imediat peste clipul cu cele două fete care au stat legate la ochi timp de 24 de ore și pe cel cu un tată care își izbește copilul de perete. Mi s-au părut amuzante. Am râs toată după-amiaza.

Și deodată mi-a venit ideea: oare a încercat cineva să se uite la Bird Box legat la ochi? Probabil că nu sau ce puțin n-am găsit nimic de genul. Așa că m-am gândit să îmbogățesc eu internetul cu această provocare. Am hotărât să zac în pat două ore legat la ochi, să ascult filmul și să-i fac recenzie. Înainte de asta, am luat niște pastile cu CBD, ca să stau relaxat și să nu-mi vină să-mi smulg bandana de pe ochi.

Când te legi la ochi cu o bandană, există o singură problemă logistică: ții ochii închiși sau deschiși? Eu i-am ținut închiși și uneori mai adormeam. Mă mai trezeam când urla Sandra Bullock sau când auzeam focuri de armă.

Am încercat să iau niște notițe, dar m-am plictisit repede și am concluzionat că vor fi ilizibile, dacă le scriu legat la ochi. Iată ce mi-a ieșit:

Așadar, mi-am analizat notițele detaliate și o să vorbesc puțin despre firul narativ care mi se pare prost construit. Sandra Bullock pare foarte serioasă și îngrijorată. O așteaptă probleme grave. Îmi imaginez că acțiunea se petrece în zilele noastre, iar ea vorbește sever cu un copil căruia îi spune „Băiat” și cu altul pe care îl numește „Fată”. E genul de limbaj vag rezervat pentru apocalipsă. Problema cu care se confruntă e numită, în mod remarcabil, „Problema”. Iar dacă ei văd problema asta, oricare o fi ea, se sinucid. Cu excepția psihopaților care se pot uita la ea fără să le vină să se omoare. Nu știu sigur de ce. În orice caz, asta pare să fie miezul problemei.

La început, Băiat, Fată și Sandra Bullock par să meargă cu o barcă pe râu, pentru că Sandra Bullock tot spune chestia asta. Mi-a luat câteva minute să realizez că sunt flash-uri de acum câțiva ani, dinainte să se nască plozii (Sandra Bullock e una dintre mamele lor). După asta, toată lumea din jur începe să se sinucidă violent. Filmul continuă să sară din trecut la viitor, până când trecutul prinde din urmă prezentul. Telefoanele nu funcționează. La știri se anunță că și în cealaltă parte a planetei, în Rusia, oamenii au început să facă intenționat accidente de mașini. Stereotipuri. După ce s-a terminat filmul, am căutat să văd dacă regizorul nu e cumva M. Night Shyamalan, dar nu era el.

Nici dialogul nu e mult mai bun. Când oamenii nu explică ce s-a întâmplat sau ce se întâmplă în timp real, își petrec timpul încercând să ghicească ce o să se mai întâmple în curând. Îmi amintesc distinct vreo trei replici: „Sub nicio formă nu aveți voie să vă scoateți bandanele. Dacă faceți asta, vă lovesc”, le spune Sandra copiilor; alt tip zice „suntem supermegafutuți” și altcineva se lamentează „N-o să ieșim niciodată de aici, e nebunie în toată lumea”.

Personajele închise în casă sunt stereotipuri umblătoare: pe lângă Sandra Bullock, care e însărcinată, mai e o doamnă care sună ca și cum ar fi bătrână, un veteran de război foarte moralist și rațional, o femeie însărcinată care plânge mereu, tipul care înjură mereu și John Malkovich.

A, și e un tip care încearcă să scrie un roman despre apocalipsă. La un moment dat, toți intră într-o mașină și merg la cumpărături. Un tip pe nume Charlie urlă ca disperatul că nu vrea să moară și îi panichează pe toți. Se întâmplă ceva nașpa și fug toți din supermarket.

Înapoi la casă. Apare un bărbat nou și John Malkovich nu vrea să-i dea drumul în casă – o idee grozavă. Până la urmă, Malkovich moare. La fel și ceilalți. În afară de Sandra Bullock, Fată și Băiat. Ei supraviețuiesc. Se face tranziția la râu. Are cascade. Un tip pe nume Rick le promite un adăpost sigur printr-un walkie-talkie. Acum realizez că nu am idee unde dracu' sunt și că Sandra Bullock are un walkie-talkie.

N-am ce să mai zic. N-a sunat prea artistic. A sunat didactic și inutil. Dar m-a făcut să mă întreb ce aș face dacă aș fi într-o situație similară. Aș lupta pentru supraviețuire? Mi-aș salva copiii? Ce vorbești? Probabil aș sta și aș aștepta să mor. Între timp aș juca Red Dead Redemption 2.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.