Cum am ajuns să fiu plătită pentru sex și să fac din asta o sursă de venit

Am muncit în industria sexuală sporadic, dar toată viața mea. Am început de când eram adolescentă și am făcut asta timp de șase ani, apoi m-am oprit pentru o perioadă de 12 ani. La momentul respectiv, nu credeam că o să mă mai întorc. Acum, am un job de freelancer, dar o mare parte din venitul meu provine din munca sexuală.

Am crescut într-un mic orășel din Anglia. Aș spune că de la vârsta de 13 ani, am luat-o pe arătură. Îmi plăcea mult scena de petreceri și droguri și mă consideram o fată petrecăreață, câteodată luam droguri și la școală. Nu am deslușit complet tot ce se întâmpla pe atunci, dar cred că dacă ar fi existat o conștientizare mai mare a sănătății mintale, viața mea ar fi fost cu totul diferită.

La 17 ani, m-am mutat în Amsterdam cu niște prieteni. Eram atât de tineri și la un anumit nivel, era super distractiv, totul se rezuma la petreceri și puteam să ne facem praf tot timpul. Nu cred că mi-am cumpărat singur droguri până pe la 25 de ani. Oamenii obișnuiau să plătească pentru mine.

M-am angajat ca bonă și locuiam cu familia asta, care habar nu avea ce făceam eu. Ieșeam în oraș toată noaptea și mă întorceam dimineața acasă, stăteam în pat câteva minute și apoi coboram de parcă de abia mă trezisem și pregăteam micul dejun pentru copii. În orice caz, după câteva luni, cred că împlinisem 18 ani, m-am trezit în stația de tramvai.

Îmi aduc aminte atât de clar, deși s-a întâmplat acum douăzeci de ani. Îmi amintesc chiar și cu ce eram îmbrăcată: un tricou în dungi, pantaloni largi și teniși Adidas, cu părul lung, șaten și cărare pe mijloc.
Am văzut un cuplu care a trecut pe lângă mine într-o mașină Smart, un bărbat și o femeie care s-au uitat la mine. Instant mi-am dat seama ce se întâmpla.

Bărbatul a coborât din mașină și m-a abordat: „Te-am observat și arăți super cool, ar putea să te mulezi oriunde.” El m-a întrebat cât câștigam, iar eu i-am răspuns în jur de o sută de guldeni pe săptămână, care nu însemna prea mult. Atunci el mi-a spus: „Dacă vrei să faci mai mulți bani, uite cartea mea de vizită”, după care a scos o bancnotă de o sută de guldeni și mi-a înmânat-o.

Mai târziu, în aceeași zi, m-am dus la un telefon public și l-am sunat. Apoi m-am întâlnit cu femeia asta care lucra pentru agenția de escorte dintr-un hotel și țin minte că mi se părea cea mai extravagantă persoană pe care o întâlnisem. Ea avea unghii incredibile și era foarte frumoasă și mi-a spus că și ea lucrase ca escortă până când s-a îndrăgostit de peștele ei, iar acum ajuta la administrarea agenției.

Ea mi-a spus ce să fac la o întâlnire: intri în cameră, te îmbraci în niște lenjerie intimă și sugerezi să faci o baie cu clientul. Am ieșit și am furat niște lenjerie și m-am prezentat la prima mea întâlnire, care a fost cu un tânăr englez la un hotel foarte ieftin din spatele gării centrale. Urma să fac o sută de guldeni pe oră, care mi se părea o sumă enormă pe-atunci.

Mi-am adus aminte ce mi-a spus femeia de la agenție și am sugerat să facem o baie. Așa că am intrat în baia lui, care era super mică! Ne-am băgat amândoi în cada îngustă și stăteam cu picioare strânse la piept, iar el părea destul de amuzat pentru că era evident că nu eram o prostituată profesionistă. Nu m-am simțit deloc sexi, ci doar ridicolă. După o vreme, am ieșit și nu-mi aduc aminte sexul în sine, dar știu sigur că am făcut.

Pe vremuri, aveai un șofer care te aștepta în fața hotelului și te ducea la următoarea întâlnire. Așa că am părăsit hotelul lui și am fost la altul, și apoi altul, până dimineață. Nu mi-am dat seama că aveam voie să spun când să ne oprim, așa că până la urmă am întrebat; „Te rog, putem să mergem acasă?”, la care șoferul mi-a răspuns: „desigur” și am mers acasă, iar sincer, în punctul ăla, eram destul de ruptă, dar câștigasem o avere, cel puțin așa mi se părea atunci.

Multe lucrătoare sexuale vorbesc despre sentimentul ăsta de a trece de limita când sunt plătite pentru prima oară. E o transgresiune, iar în punctul în care ai făcut-o, nu poți să mai dai înapoi. Ești catalogată de societate pentru tot restul vieții. Deși eu consider munca sexuală ca un job, nu o identitate, societatea nu o percepe așa. Nu e ceva ce poți face cu ușurință și de care să uiți.

Ce păcat că atât de multe dintre primele mele experiențe sexuale au fost cu clienți. De exemplu, primul meu orgasm l-am avut cu un client. Mi se pare un pic cam trist. Nu îmi este frică, dar consider că nu asta mi-aș fi dorit dacă aș fi putut să-mi concep viața perfectă.

Acum fac parte dintr-o mișcare activistă a lucrătoarelor sexuale, dar pe vremuri, nu aveam niciun sprijin. Era un secret și de abia recent am început să vorbesc cu oameni despre asta. Încă nu le-am spus familiei mele și niciuna dintre prietenele mele nu a făcut asta, așa că a rămas un secret ciudat pe care l-am păstrat atât de mult timp.

Am continuat să muncesc în Amsterdam până când am întâlnit un tip, cu care am avut o relație groaznică și abuzivă. Noi fumam mult crack și făceam contrabandă de iarbă și pill-uri aduse din Africa de Sud. Am renunțat la munca sexuală pentru el, era dezgustat de asta, deși cu siguranță nu era cel mai periculos lucru pe care-l făceam în punctul ăla.

Pe atunci, eram o escortă groaznică, obișnuiam să primesc plângeri, dar nu-mi păsa deloc. Practic nu știam cum să fac un oral și nu eram încrezătoare în privința corpului meu. Zilele astea, cu ajutorul forumurilor online și recenziilor, nu aș rezista nici cinci minute. Am avut un client, eram pe ciclu și nu știam despre bureți, așa că am pătat tot cearceaful de sânge. El mi-a spus: „Nu faci asta de mult timp, nu?”, punct în care eu m-am gândit: „O Doamne, sunt groaznică.”

După ce am plecat din Amsterdam, am lucrat prin lume timp de șase ani, Sydney, New Orleans, Fort Lauderdale, Londra. Îmi găsesc foarte greu joburi normale din cauza sănătății mintale, așa că partea bună a muncii sexuale era faptul că nu trebuia să lucrez prea mult. Chiar dacă era chinuitor să trec prin asta, apoi timp de două săptămâni nu lucram deloc, doar mă făceam praf constant.

Eu nu consideram munca sexuală o chestie negativă, deși mi-a afectat mult viața. Un lucru e să-ți minți familia, iar altul e să-ți minți partenerul romantic. Te face să te simți ca și cum ai avea un secret rușinos pe care nu-l poți împărtăși cu oameni. Chiar și acum, când am parte de multă satisfacție din munca sexuală și sunt mândră de cât de bine mă descurc, în continuare nu sunt în stare să-i spun familiei mele, ceea ce mi se pare frustrant.

Cum s-a transformat Germania în paradisul prostituției

Bărbații heterosexuali au în mod deosebit o problemă cu munca sexuală, în special full-service. E ca și cum atunci când ești penetrată de un penis, se rupe ceva din tine. Pare foarte murdar, deși vinzi un serviciu, nu pe tine însăți. Urăsc percepția asta, iar deși sunt multe lucruri în neregulă cu industria sexuală, probleme sunt în majoritatea industriilor, ăsta-i capitalismul. Societatea și-ar face un mare serviciu dacă ar aplica nivelul ăsta de exigență și în alte domenii.

La 26 de ani am renunțat la munca sexuală pentru o perioadă, deoarece m-am îndrăgostit. M-am angajat la un bar, dar era o muncă mult mai grea. Țin minte cum stăteam în spatele barului, disociată complet, nici măcar nu eram în cameră și trebuia să stau acolo opt ore. A fost o tortură.

Am fost împreună patru ani, iar după ce ne-am despărțit nu am crezut că o să mă întorc la munca sexuală. Însă am întâlnit niște lucrătoare sexuale și am aflat despre scena de activism și m-am gândit să mai încerc. A mers super bine și chiar sunt mândră de afacerea pe care o construiesc acum. Eu nu mai lucrez pentru agenții și fac bani frumoși, din care pot pune deoparte.

Există două percepții ale muncii sexuale în media: prostituata fericită, care e super emancipată și face o droaie de bani și iubește sexul, și victima abuzată. Majoritatea, inclusiv eu, nu ne încadrăm în niciuna dintre categorii. Trebuie să există mai multe nuanțe. Evident, avem nevoie și de legalizare pentru a proteja lucrătoarele sexuale, deoarece legislația în privința muncii sexuale este ridicolă. Sper ca într-o zi jobul ăsta să fie tratat ca orice altă formă de muncă și ca oamenii care o să lucreze în industrie să poată să se organizeze și să muncească așa cum vor, cu drepturi de bază pentru angajați.