Cum să nu mori de foame pe salariu entry-level în România

Un reportaj de săptămâna trecută arată exact ce se întâmplă când guvernanţii măresc din pix salariile: preţurile se duc şi ele către cer. Poate că experimentul celor de la Europa FM nu a fost unul superştiinţific, dar ce au descoperit ei probabil ai simţit și tu la portofel. Să ajungi la un coş de cumpărături cu 50% mai scump e enorm pentru o perioadă de doi ani. Suntem campionii Uniunii Europene la inflaţie, iar pentru asta avem de mulţumit doar coaliţiei PSD-ALDE.

Cu atât mai grav e că Guvernul a venit cu un proiect de buget de domeniul science fiction-ului, cu nişte cifre scoase din burtă, să iasă cum trebuie. Cresc din nou salariile la stat, deşi nu sunt bani, o să avem creştere economică-record, deşi tot mai multe firme pleacă din ţară, Euro o să stea şi el cuminte, chiar dacă a explodat în ultimul timp, inflaţia o să fie micuţă, chiar dacă preţurile cresc în ritm alert. E un buget făcut să ţină până la jumătatea anului, să treacă alegerile europarlamentare. Practic, se repetă situaţia din 2009-2010, când Guvernul a aşteptat să recunoască dezastrul până în ultimul moment, când s-a trezit cu buzunarele goale. Diferenţa e că acum coaliţia PSD-ALDE a reuşit să creeze o criză din nimic, în afară de propria lor incompetenţă.

În caz că ai prins criza anterioară sau hiperinflaţia anilor ‘90 din ipostaza de salariat, o să te descurci cumva, că ştii unde trebuie strânsă cureaua şi de unde poţi tăia din cheltuieli. Dacă ai ghinionul să vină urgia când nu s-a uscat bine cerneala pe diploma de absolvire sau încă eşti proaspăt angajat pe salariu de entry-level, sfaturile astea sunt pentru tine.

Acum, cât înseamnă un salariu entry-level depinde de domeniu, dar gândește-te la următoarele aspecte: 46% dintre angajaţii din România câștigă salariul minim pe economie (266 de euro net), doar vreo două sute de mii de români câștigă peste o mie de euro net pe lună, iar cei care câştigă peste șapte sute de euro reprezintă doar 16% din totalul angajaților. Deci, per total, situația e destul de tristă și, dacă muncești în alt domeniu decât IT, e foarte probabil ca acel salariu entry-level să fie cel minim pe economie sau cu doar câteva sute de lei peste.

Dacă în timpul facultăţii ai stat în cămin, o chirie în unul din marile oraşe ale patriei s-ar putea să te bage într-un şoc financiar. În caz că te-ai înscris la master, ai putea încerca să prinzi loc într-unul din căminele alea cu doi într-o cameră şi să te rogi să nu dai peste un coleg pe care vrei să-l strângi de gât.

Dar ajuns la vârsta asta, probabil ţi s-a urât de cămine şi ai vrea şi tu să ai un loc căruia să îi zici „acasă”, să ai unde să-ți împrăştii catrafusele după o zi nasoală la muncă. Cu sub 150 de euro pe lună variantele ar fi: la dracu-n praznic, garsonieră „cutie de chibrituri”, sau ceva loc care arată ca după război şi tragi speranţe să nu îţi cadă tencuiala în cap, când hotărăște vecinul de deasupra să îţi însenineze ziua cu un concert la burghiu.

Singura soluţie să te încadrezi cu chiria într-un buget lunar mai de Doamne-ajută e să pui de-o combinaţie cu nişte amici, să închiriaţi un apartament cu două-trei camere. Ieşi mai ieftin în varianta asta decât să închiriezi o garsonieră să stai solo, că raportul preţ/cameră e mai rezonabil la apartamente. Plus că o să ai cu cine juca o carte sau un boardgame, că oricum n-o să ai prea mulţi bani de spart pe ieşiri în oraş.

Un pont pe care îl cunosc cei trecuți prin furcile caudine ale căutatului de chirie e să îţi iei un Vând şi Cumpăr sau o Piaţa A-Z, să arunci un ochi şi peste oferta de acolo. Chiar dacă trăim în era digitală, încă există suficienţi proprietari care pun anunţuri doar la ziar, de regulă pensionari sau oameni mai în vârstă care nu prea sunt prieteni cu PC-ul. În ziarele de genul preţurile tind să fie cu o idee mai mici decât în online. Dacă eşti norocos, poţi prinde o ofertă considerabil sub preţul pieţei.

Printre puţinele lucruri OK din România se numără și preţurile la telefonie şi net. Cu câţiva euro pe lună te-ai aranjat cu mai multe minute decât e omeneşte posibil să poţi vorbi, chiar şi pe cartelă. Nici netul n-ar trebui să îţi dea o gaură prea mare în buget, că ai viteză bună şi la pachetele alea de bază. Dacă aplici sfatul meu şi mai stai cu cineva, o să se împartă la cel puţin două persoane şi o să plăteşti pe Internet lunar cam cât pe un pachet de ţigări sau chiar mai puţin.

Dacă ai un laptop/PC şi conexiune la net găseşti online tot ce îţi poţi dori. Nu sunt nici abonamentele la cablu prea mari, dar chiar n-ai nevoie de unul. Poate că nu economiseşti o avere, dar e o cheltuială inutilă, iar astea mici se pot strânge la sfârşitul lunii. Eventual, dacă simţi că nu poţi fără TV, îl poţi lega la calculator/laptop, să nu te holbezi la monitor.

Cea mai nasoală perioadă o să fie iarna. Eu nici n-aş lua în considerare un apartament fără centrală proprie, că tu și colegii tăi de apartament o puteţi seta după programul vostru, să nu meargă aiurea când nu e nimeni acasă. Când nu e atât de frig afară poţi să nici nu îi dai drumul, dacă stai cu o bluză în plus pe tine. Poate ţi se pare un sfat de zgârcoman absurd, dar ai rămâne surprins câţi oameni am cunoscut care stăteau în pantaloni scurţi şi tricou când era gerul mai mare afară. Centrala le mergea la maximum, apoi se lamentau că le-a venit mult la factura de gaz.

Dacă eşti din Bucureşti, găsirea unui apartament cu centrală proprie poate părea ca alergatul după cai verzi pe pereţi, dar merită efortul. Un alt avantaj e dacă este izolat termic blocul. E diferența dintre a a sta liniştit iarna și a deschide cu palpitaţii factura de la furnizorul de căldură.

La apă nu prea ai ce să economiseşti, că doar n-o să te speli mai rar sau o să stai cu ligheanul de apă să picure încet robinetul în baie, ca babele alea fericite că nu se înregistrează apa pe contor. Dar poți încerca să-ți pui niște aeratoare la robineți cu care ai putea să mai reduci din apa consumată.

La curent poţi economisi câţiva zeci de lei lunar, dacă electrocasnicele tale sunt de o clasă de eficienţă energetică superioară. Cu o chirie ieftină, însă, probabil o să găseşti un frigider din ăla de pe vremea Războiului de Independenţă. Te poţi ruga de proprietar să mai schimbe una-alta prin casă. Cel mai probabil o să spună „nu”, dar n-ai nimic de pierdut dacă întrebi. Aici depinde de cât de rezonabil e omul şi de abilităţile tale de persuasiune. Un contract pe termen ceva mai lung vă poate ajuta pe tine și colegii de apartament să lăsaţi impresia de „tineri serioşi”. Proprietarilor nu le place, în general, să schimbe prea des chiriaşii, deci posibil să fie mai deschişi la doleanţele voastre dacă promiteţi să staţi mai mult.

Poate că nu îţi place să găteşti, dar mă gândesc că nici sărac nu vrei să fii. La capitolul mâncare e cel mai uşor să economiseşti, dacă eşti dispus să faci şi tu un efort. La câte site-uri cu reţete şi canale de gătit există pe Youtube, e aproape imposibil să fii complet afon în bucătărie. Mulți îţi arată mură-n gură cum se prepară diferite feluri de mâncare, deci n-ai nicio scuză.

Unele chestii sunt chiar uşor de gătit, nu îţi iau mult timp şi-s ieftine. O supă, ciorbă, tocăniţă, sau oală de paste te costă până în 15-20 de lei şi ai mâncare două-trei zile. Dacă mergi pe varianta vegetariană, fără carne, te poţi încadra şi în zece lei. De banii ăia în oraş îţi poţi lua o şaorma sau mânca o dată la „împinge-tava”. 100-200 de grame de cartofi la fast-food costă cât un kilogram în piaţă, în cel mai fericit caz. La paste, care sunt printre cele mai simple chestii pe care le poţi găti, e una din cele mai mari discrepanţe între costul din bucătăria proprie şi costul unei porţii în oraş, care poate ajunge și la peste 20 de lei.

Totuşi, dacă ţi s-a urât de gătitul propriu, localurile cu „meniul zilei” şi de tip „împinge-tava” sunt cele mai bune prietene ale tale. De regulă, mâncarea e mai mult decât poţi duce, pun la pachet, iar preţurile sunt rezonabile. Nici cantinele studenţeşti nu-s de neglijat, dacă ai prin preajma casei sau a jobului, doar că meniul e mai puţin diversificat şi te plictiseşti destul de repede de el.

Te ajută mult să cunoşti şi toate mini/super/hipermarketurile de prin apropierea casei sau de pe traseul job-locuinţă. Preţurile sunt mult mai bune şi marile magazine au linia lor generică de produse, care pot fi şi de câteva ori mai ieftine decât brandurile recunoscute, la un gust similar. Asta nu e universal valabil, unele chiar au un gust de tot rahatul. Rămâne la latitudinea ta să experimentezi ce îţi place şi ce nu. Cumpărăturile de la ABC-ul din colţ, unde au adaos mult mai mare, sunt strict pentru cazuri de maximă urgenţă, ţigări sau perioada verii, când pot avea legume/fructe la preţuri apropiate de cele din supermarket.

Partea bună e că nu prea o să mai ai chef de ieşiri. Partea naşpa e că, atunci când o să ai, o să te cam doară sufletul să dai minimum opt-zece lei pe o bere în oraş. După ce pui la socoteală câteva băuturi, intrarea la party, o şaorma dacă te ia foamea, banii de taxi şi altele, ajungi la concluzia că puteai să îţi iei mâncare pe câteva zile bune de banii ăia. Chiar trebuia să-i auzi din nou live pe Robin and the Backstabbers?

Acasă, cu 15-18 lei îţi iei un six pack, dacă nu eşti prea pretenţios (şi nu prea îţi permiţi să fii, oricum), cam cât două beri în local. Poţi face o chetă cu amicii să luaţi o sticlă de tărie şi vă trotilaţi bine toţi. Sau poate vă băgaţi la un geu de știi tu ce. Tu ştii cu ce prieteni îţi faci veacul. Ideea e că ieşirile prea dese sunt moartea bugetului. Sigur, ideal ar fi să n-ai deloc vicii din astea, caz în care mai merge şi o ieşire, ocazional. Eu am pornit însă de la premisa că nu eşti pocăit și, când ieși, bei, nu te joci.

Totuşi, când nu mai suporţi statul în casă sau vine o trupă blanao pe care e musai să o vezi, regula de aur rămâne cea din timpul facultăţii: mănânci și bei bine acasă.

Garderoba se îmbogăţeşte în perioada de reduceri, de dinainte să intre ţoalele pentru noul sezon. Nu uita să te abonezi la newsletter-urile magazinelor care îţi plac, să te anunţe când au promoţii. Outlet-urile şi magazinele second-hand nu-s de neglijat nici ele, poţi să dai peste lucruri faine, dacă ai răbdare.

Când vrei să cumperi cărţi, ia întotdeauna din online, sunt mai ieftine şi poţi prinde tot felul de oferte mişto.

Ustensilele de gătit şi alte lucruri minore de care ai nevoie prin casă cumpără-le de la magazinele alea de la colț cu „Toate produsele până în zece lei”. N-are rost să dai 50 de lei pe o strecurătoare.

Dacă îţi pregăteşti ceva mâncărică pe a doua zi pentru job, nu mai cheltui pe masa de prânz. Caserola îţi poate economisi zilnic ceva bani.

În timpul liber încearcă să-ţi dezvolţi skill-uri de pe urma cărora poţi face un ban în plus, e plin internetul de tutoriale pentru toate chestiile posibile.

Chiar dacă îţi plac foarte mult animalele, mai aşteaptă câţiva ani până îţi cumperi unul de casă. Sau alege unul low-maintenance (niște peștișori sau un canar).

Nu da 50 de lei pe un tuns. Găseşte un frizer/salon bun de cartier, unde se tunde ieftin și scapi cu 15 lei.

Nu cumpăra produse doar de dragul brandului, când găseşti acelaşi lucru la un preţ mai bun şi calitate apropiată.

Investeşte într-un filtru de apă decât să cumperi zilnic îmbuteliată, o să se amortizeze investiţia destul de rapid şi nu mai produci atâtea deşeuri plastice.

Nu arunca imediat obiectele de care nu mai ai nevoie. Încearcă să le vinzi pe OLX prima dată.

Ţine un buget de cheltuieli lunar, să vezi dacă nu spargi prea mulţi bani pe anumite lucruri.

Şi nu uita: „Îndrăzneşte să crezi!”