Bulele de Facebook anti-conspiraționiste și pro-medicină au bubuit ieri, după ce la ProTV s-au întâlnit cea mai vocală antivaccinistă pe care a cunoscut-o România, Olivia Steer, și medicul Mihai Craiu, într-o emisiune moderată de Cove (da, ăla de la Surprize, Surprize!).
A bubuit pentru că Olivia n-a mai înfruntat până acum un specialist, face to face, pe sticlă, deși a tot fost invitată pe la B1, RTV și celebra apariție din emisiunea lui Gâdea care a lăsat-o să spună numai aberații pe post. De data asta, în platou, s-a aflat Mihai Craiu, medic primar de pediatrie și administrator al Spitalului Virtual pentru Copii, o pagină de Facebook în jurul căreia s-a strâns o comunitate de peste o sută de mii de oameni.
Videos by VICE
Laudele și dumele au început să curgă imediat după emisiune. A fost lăudat de Mixich, s-au făcut meme, au fost surprinse momente-cheie ale emisiunii. În fine, ideea e că doctorul Craiu mi-a părut c-a ieșit învingător în toată treaba asta datorită calmului, profesionismului și a înțepăturilor subtile. Olivia nu a părut niciodată în control. A citit rapid din cărți, a citat organizații conservatoare anti-știință drept medici de partea ei, și-a susținut pseudoargumentele cu paragrafe din Biblia ei, cartea Vaccinurile și autoimunitatea, și n-a putut să schițeze niciun zâmbet, ca să se mai relaxeze nițel că doar era la Pro TV.
Am vrut să discut cu omul care a devenit eroul internetului pentru două zile, până când apare altceva care să ne acapareze atenția de pești. Am vorbit mai în detaliu despre cum putem contracara mesajele care pun în pericol sănătatea publică a copiilor și ce rol are Ministerul Sănătății în zona de prevenție.
VICE: Cum de apar oameni ca Olivia Steer?
Mihai Craiu: Spre deosebire de alți oameni, precum faimosul Wakefield, care a făcut ce-a făcut din rațiuni financiare, să știți că Olivia crede în ce spune. Există oameni care reacționează emoțional la chestii de-astea. În epoca în care sănătatea copiilor e mult mai bună, începi să-ți pui problema de siguranță, că asta vrea toată lumea.
Dar există oameni convinși că aceste conspirații mondiale și locale, provenite din decenii de lipsă de transparență în comunicare, de la mediul medical și Pharma către astfel de comunicatori de scenarii catastrofice, au generat ceea ce avem acum.
Ce mesaje oneste ar trebui să transmită Ministerul Sănătății (MS) pentru a preveni astfel de comportamente?
MS și Agenția Națională a Medicamentului (ANM) ar trebui să comunice asumat că vaccinurile care sunt distribuite pe piața din România sunt folosite și în Elveția și Austria. Ar trebui să existe o transparență de aprovizionare și de stocuri.
S-a propagat teoria conspirației atunci când oamenii au ajuns să citească în chirilică prospectul unui vaccin destinat Kazahstanului, iar pe internet circula povestea că la noi ajung vaccinuri „pentru lumea a treia”. Explicația e simplă. În momentul acela, în România erau zero doze, iar statul a găsit această soluție, ca țara respectivă să ne ajute să confruntăm această criză de disponibilitate, folosind același furnizor. Singura chestie diferită era prospectul.
Așadar, experții trebuie să ofere informații publice, la care jurnaliștii, oamenii din domeniul comunicării, să aibă imediat acces pentru a le face cunoscute la nivel național. Și-atunci nu mai apar astfel de minuni, dacă situația este verificabilă din afara MS.
Iar, la nivel micro, ce mesaje principale ar trebui să pregătească și să transmită medicii către tinerele mame?
În primul rând, când cineva te întreabă despre siguranța vaccinurilor, un răspuns extrem de puternic e când tu ți-ai vaccinat propriii copii. Al doilea, ar fi să nu decidă chiar în momentul ăla, căci foarte mulți se simt presați de context, primesc informații de la prieteni sau din alte lucruri.
Treaba ar trebui să înceapă de la medicii de familie, căci mulți sunt excedați și le-o taie repede părinților: „Da’ ce, tu ești doctor? De unde să știi?”.
Un pic mai multă disponibilitate de comunicare nu ar strica. Însoțite de niște infografice simple, că lucrurile la care reacționăm au mesaj emoțional. Dacă e ceva foarte tehnic, n-ajungem prea departe.
Alte lucruri care ar putea fi îmbunătățite?
O altă greșeală e că au fost foarte puțin explicate ipotezele de lucru din proiectul de lege a vaccinării de experți către populație. Toți au perceput că „gata, ne ia și ne duce la închisoare, iar pe copii îi vaccinează cu forța”. Nu-i adevărat. Niciunde în lume nu există chestia asta. Sunt modele de tip „no jab, no play” (cum e-n Australia). La italieni, e o schimbare de ultimă oră, iar guvernul actual a impus sancțiuni părinților de copii nevaccinați.
În schimb, proiectul de lege românesc e foarte permisiv, centrat pe responsabilitate, nu pedeapsă. Iar eu cred că legea are rolul, în primul rând, de a proteja copilul. În proiectul de lege (vezi art. 9, art. 40-j și art. 43-a), scrie despre despăgubiri. Alt lucru specificat în ea e garanția produselor.
Lucrați mai mult cu copiii. Care sunt principalele mituri despre vaccinuri pe care le întâlniți la părinții pacienților dumneavoastră?
Cel mai frecvent este cel cu autism. El provine de la un articol fals, care a și fost retras din revista respectivă.
Al doilea e cel legat de compoziția vaccinului, că ar conține chestii toxice pentru om, ca aluminiul, mercurul, formaldehida, celule de embrioni morți… Toate astea sunt niște amestecuri de adevăr cu minciună. Iar ele generează niște interpretări eronate, care sunt repetate de suficient de multe ori, încât să devină adevăr pentru unii.
„Companiile Pharma ar trebui să simplifice prospectele: să fie un prospect pentru părinți și unul tehnic, adresat medicilor, precum în SUA sau Canada.”
A treia categorie de mituri se creează din poveștile ce provin din spaimele părintelui. Acesta are în fața lui un copil foarte sănătos și se gândește, citind prospectele, „mă, oare sigur, sigur nu-i fac rău?”. Nu există nicio doftorie sută la sută sigură, dar important e să discuți despre așteptări rezonabile. Trebuie cântărit care e riscul mai mare. 3,5 copii din o mie din România mor de la rujeolă, ceea ce este mult mai frecvent decât riscul de reacție anafilactică la vaccin.
V-ați lovit de cazuri în care un vaccin ar fi putut salva viața copilului. Cum ați comunicat cu părinții?
Părintele se gândește la boală, dar el nu o vede. Eu, ca medic, văd copii care mor de rujeolă. Au fost în fiecare an copii morți de meningită meningococică, diaree cu rotavirus sau septicemie cu pneumococ. Toate acestea, prevenibile prin vaccinare. Am avut părinți disperați la urgențe, care mă implorau să fac ceva copilului aproape de sfârșit. E foarte trist și nu mai voiam să le zic că puteau preveni toată treaba printr-un vaccin. Au aflat ei asta ulterior. Situația e dificilă.
Dacă vor fi și mai mulți nevaccinați, în curând vor reapărea bolile pe care azi le vedem doar în zonele sărace sau foarte sărace ale lumii.
Cum ar fi?
Unul dintre foarte marile pericole este tusea convulsivă, adică pertusisul sau tusea măgărească. Este extrem de contagioasă și, din nefericire, durează foarte mult. În chineză, îi zice „tusea celor o sută de zile”. Copilul bolnav ajunge să infecteze foarte mulți, iar pacienții pe care i-am tratat și-au rupt coastele și le-a izbucnit sângele pe nas sau chiar în ochi, cum am și avut un pacient.
Celelalte sunt rare, dar extrem de grave. Anul trecut, colegii de la „Matei Balș” au avut un caz de tetanos al unui băiat de 17 ani. Părinții au hotărât să nu-l vaccineze, iar el a murit dintr-o prostie. E dramatic. Nici poliomielita nu e de neglijat, care are un potențial foarte mare de răspândire. Și există cazuri confirmate în Ucraina, deasupra Băii Mari. Sunt cazuri confirmate de experții Organizației Mondiale a Sănătății, nu părerile mele.
Spuneați de mitul autismului. La ProTV, ați menționat diferența din prospectul vaccinurilor. Anume faptul că apare „după vaccinare, au fost descrise simptome de autism”, și nu „vaccinul poate produce autism”. Spuneți-mi, mai pe românește, în ce constă exact aceasta.
Diferența este de cauzalitate, nu de coincidență. Asta pentru că vaccinul ROR se face prima oară în jurul vârstei de un an, atât în calendarul național, cât și cel la nivelul UE. Iar semnele tulburării de spectru autist nu apar înaintea acestei vârste. Sunt extrem de puțini copii cu autism dovedit care aveau semne de pe la șapte-opt luni. Și este de spus că autismul, ca afecțiune, când apare la o sută de copii, 70 sunt băieți. Să mă ierte Dumnezeu, dar nu se vaccinează numai băieții. De ce e disproporția asta așa de mare?
E clar că autismul presupune un cumul de gene susceptibile care s-au întâlnit cu factori favorabili în perioada de formare a creierului și a legăturilor cognitive. În momentul ăsta, există dovezi despre favorizanți ai autismului, cum ar fi gene sau infecții intrauterine (precum cea cu virus herpetic). În fond, cred că problema ar putea fi rezolvată printr-o amânare administrativă a vârstei. Să nu-ți mai facă vaccinul la un an, ci la doi ani, când sunt clare semnele. E o posibilă soluție pentru părinții care se opun în mod categoric. Evident, ideea e să vaccinăm copiii cât mai de bebeluși. Totuși, poate așa ar dispărea povestea că „vaccinu’ face autismu’”.
Așadar, înțeleg că vaccinul ar fi mai degrabă catalizator într-o reacție care oricum se va petrece, doar că mai lent.
Da. Asta spun dovezile actuale. Și e de spus că dacă ne uităm la diversele tipuri de vaccinuri, în timp ce creșterea incidenței autismului a fost relativ constantă, rata de vaccinare a scăzut. Atunci de ce crește incidența, când ea ar trebui să scadă?
La un moment dat, Olivia Steer lăsa de înțeles că vaccinurile din timpul comunismului ar fi fost mai sigure.
Da, iar eu n-am apucat să-i cer scuze în direct când am făcut diferența dintre Dacia și Mercedes SLK. Că nu știam ce urmează să spună. Dar, tocmai: vaccinurile din comunism erau mult mai puțin sigure decât astea de-acuma, pentru că procedeele de purificare genetică erau mult mai rudimentare. E ca diferența dintre o imprimantă cu ace și-una 3D. La asta mă refeream.
În ce măsură se îmbogățesc companiile Pharma de pe urma vaccinării obligatorii?
Haideți să gândim din punct de vedere strict cinico-financiar. Interesul nu e să primești ceva la începutul vieții care te face sănătos pe termen lung. E ilogic să zici că se îmbogățesc ăștia din a ne menține sănătoși. Iar costul mediu al unui vaccin – excepție fac cele foarte moderne, care nu intră în schema națională – e în intervalul 10-40 de dolari. E o cifră foarte mică.
În cazul în care faci un hexavalent la 170 000 de copii noi (câți am avut anul trecut), costul ar fi de vreo 15 milioane de dolari. Asta presupunând că ar fi câștigul net, iar rata de vaccinare ar fi de sută la sută. Sunt sume ridicole, ei nu de aici se îmbogățesc.
„N-am făcut cumetrii științifice niciunde.”
Vă sponsorizează vreun producător de vaccinuri?
Nu. De altfel, e verificabilă chestia asta. Și puteți să fiți sigur că m-au căutat fanii Oliviei fără să găsească nimic în ultimii ani. Ce am primit au fost decontarea taxelor de participare la niște congrese de acum trei-patru ani, în sume de două-trei sute de euro. Dar asta pentru că m-am dus să prezint lucrări științifice, nu să mă plimb prin Hawaii sau Bali.
Editor: Iulia Roșu
