Studenții ăștia fură de cel puțin 200 de euro lunar la casele de self-checkout

Se știe că studenții mai „uită” să scaneze un avocado la casă, în magazine. Sau scanează o bere în loc de un bax întreg. Ascund o cutie cu sushi în mânecă și o pastă de dinți în buzunar.

Dar de când există case unde îți scanezi singur produsele, a devenit tot mai ușor să furi. Unii nu se opresc la un avocado și ajung să fure nu doar din necesitate, ci de dragul senzațiilor tari. Cum își justifică ei chestia asta, de nu se simt prost? Și cum se asigură că nu vor fi prinși?

Am vorbit despre asta cu trei studenți care fură de cel puțin două sute de euro pe lună din magazine.

VICE: Bună, Tammie. Când ai furat prima oară din magazin?
Tammie: Aveam nouă ani și am furat ceva de la Bart Smit. Știam deja din copilărie că totul era foarte scump. Mă simțeam grozav când ieșeam din magazin cu jucării pe care nu le plătisem. Furatul e ca fumatul. E greu s-o faci la început, după care devii dependent.

Ești dependentă de furat?
Nu cred, deși recunosc că îți dă adrenalină. În studenție am furat mult din magazinele Albert Heijn. E foarte ușor să faci asta la casele de marcat self-checkout. Mulți studenți scanează opt produse și pleacă acasă cu zece. De anul trecut încoace, am început să fur în cantități mai mari. Nu mă mai descurcam cu banii. Chiria e mare, la fel și taxele școlare, a mai venit și inflația. Nu îndrăznesc să îi cer bani mamei, și ea o duce greu. Cu banii câștigați la muncă îmi plătesc doar datoriile.

Anul trecut am furat de mii de euro, ceea ce știu că e nașpa. În magazin umplu plasa cu cumpărături, scanez un singur produs și am ieșit. Prima oară vedeam negru în fața ochilor de frică să nu fiu prinsă, acum am doar palpitații. Comportamentul meu nu are scuză. Da, e nasol, e imoral, dar am o filosofie cu privire la asta.

O filosofie prin care îți justifici comportamentul?
Da, pentru că iubitul meu a studiat filosofia și am învățat câte ceva despre moralitate de la el. Fur doar lucruri de care am nevoie: legume, fructe, produse vegetariene, nimic de lux. Și fac asta doar în lanțul de magazine Albert Heijn, care e imens. Dacă Amazon ar avea sedii de cumpărături unde aș putea intra, aș fura și de acolo. Cred că e ok să furăm de la marile companii, oricum fac profituri uriașe. Dar mă simt vinovată că fac asta dintr-o poziție privilegiată. Sunt fată și sunt albă.

De curând am fost cu un prieten de culoare la supermarket și a fost șocat să vadă cât pot fura. Pentru că sunt tipă și sunt albă, nu bat la ochi. De asta prefer să fur din magazine ca Albert Heijn, de unde cumpără snobii.

Mereu întreb persoanele fără adăpost din fața magazinului dacă au nevoie de ceva. Și fur și pentru ele. Știu că așa încerc să îmi alin vinovăția, dar pur și simplu nu am suficienți bani, ce să fac?

Crezi că n-o să mai furi dacă n-o să mai ai probleme cu banii?
Așa m-a întrebat și prietenul meu de culoare, de care ți-am zis. Știu că o să sune prost, dar nu cred că mă voi opri până când nu sunt prinsă. Sau până când o să apară o tehnologie care să îmi îngreuneze activitatea. Poate că după acest articol, oamenii o să mă distrugă în comentarii și o să mă simt prost și o să mă opresc. Mă tem un pic de reacții, sincer.

VICE: Bună, Luuk! De ce furi din magazine?
Luuk: Mereu am fost anti-furat. Mă supăram pe prietenii mei când furau. Totul s-a schimbat la finalul lui 2021. Stăteam la casa de marcat cu zmeură, mandarine și o cutie de sushi. Când am văzut că sushi costa 17 euro, am decis să-l fur. A fost atât de ușor încât am început să fac asta tot mai des. Mai întâi am furat produse de zece euro, dar apoi am avut o perioadă când am furat trei zile la rând marfă în valoare de o sută de euro.

De câte ori reușeam, prietenii mei erau impresionați. Unii îmi cereau să fur și pentru ei. Odată, am furat bere, șampanie, o grămadă de gustări, și am dat toți o petrecere.

Cum poți fura atât de multe la casele unde îți scanezi singur produsele?
Am și alte tehnici. De exemplu, iau o plasă de cumpărături, o umplu cu de toate și la final scanez doar plasa. Aștept momentul când angajații magazinului sunt ocupați cu alți clienți. 

Pot spune că dă dependență. Dacă ies din magazin fără probleme cu o plasă plină de cumpărături, mă simt foarte bine pe moment. Îmi place ideea că am un secret, mai ales că toată lumea mă consideră un tip foarte cuminte și amabil. Sună pervers, știu [râde].

Sunt de treabă cu angajații, râd și glumesc cu ei, așa că nimeni nu suspectează nimic.

Furi produse scumpe și ai tehnici elaborate pentru asta. Deci nu pare că ești un student amărât care face asta pentru că nu-i ajung banii.
Cu banii mei mi-aș permite doar o baghetă și un humus pe zi. Clar nu mi-aș permite sushi sau sucuri naturale. Dar, sincer, când fur dintr-un magazin mare, chiar nu îmi pasă că fur produse scumpe. Oricum adaosurile pe care le pun în magazine sunt enorme. Nu cred că pun în pericol situația financiară a nimănui. Sunt anti-capitalist. Companiile mari fac oricum tone de bani.

În ultima vreme, mi-a fost mai greu să fur. Trebuie să ai încredere în tine ca să faci asta, iar în ultima vreme am fost mai anxios. Mă tem că voi fi prins. Am furat deja de vreo șapte mii de euro, sigur se apropie momentul în care o să mi se înfunde.

Chiar crezi că nu greșești cu nimic?
Bineînțeles că nu. Știu că nu e ok. Dar nu vreau încă să îmi găsesc un job. Știu că e nedrept față de angajații magazinului, care muncesc.

Dar am început să fur mai cu măsură. Și o să mă opresc după ce termin facultatea. 

VICE: Salut, Sacha. De ce ai început să furi din magazine?
Sacha: Am fost un adolescent rebel. Furam din magazine pantaloni pe care mi-i puteam permite, doar de dragul senzațiilor și ca să obțin atenție de la părinți. La 17 ani, m-au prins în H&M și am făcut pușcărie o zi. Pentru că eram minor, nu mi-au făcut dosar penal. Apoi, nu am mai furat până la douăzeci de ani, când am descoperit casele cu self-checkout.

O prietenă mi-a zis ce ușor e să furi din supermarket și m-a convins. Scanezi doar jumătate dintre produse. Dacă te verifică cineva, îi arăți două carduri de credit și îi spui că plătești pentru produse separat. Am început cu puține produse, dar e atât de ușor încât am început să fur tot mai mult.

Încă furi pentru senzații tari, ca în adolescență?
Da, mai ales dacă fac contact vizual cu paznicul magazinului și îi zâmbesc prietenos. Atunci corpul îmi produce un val de adrenalină. E un sentiment plăcut. E mișto și când ajung acasă și scot din sacoșă bunătăți pentru care nu am plătit. Nu mă simt vinovat.

Camera mea e plină de prostii furate din Kruidvat și Action. Acum nu mai fur doar mâncare. Cred că am devenit cleptoman. Când sunt deprimat, fur lumânări parfumate sau un ceainic nou. Mai fur și scrumiere din restaurante și bețișoare parfumate din băi publice.

Știi că cleptomania e o tulburare psihică și te face să nu poți rezista dorinței de a fura, nu?
Da, am fost diagnosticat cu asta în luna iunie. Vorbesc despre asta la terapie, dar nu am reușit să fur mai puțin. Cred că tocmai diagnosticul mă face să accept că fur. Ăsta sunt, ce pot să fac?

O să încerci să reduci furturile?
Simt că mă maturizez și nu mi se mai potrivește. Dar nu știu dacă o să reușesc să mă opresc de unul singur. Poate dacă m-ar prinde, ar avea efect. Pe de altă parte, nu vreau să fiu prins. Dacă părinții mei ar afla că fur atât de mult, n-ar mai avea niciun fel de încredere în mine. Când eram adolescent, voiam să afle, ca să obțin atenția lor. Acum îmi e rușine și n-aș vrea să știe.

*Tammie, Luuk și Sacha sunt nume fictive. Doar autorul articolului cunoaște numele reale ale persoanelor intervievate.

Am stat de vorbă cu poliția olandeză și mi-au zis că nu pot confirma dacă studenții fură produse mai scumpe decât restul hoților, pentru că nu au statistici separate pentru ei. Dar au zis că numărul furturilor din magazine a crescut în 2022, față de 2021. E clar că pandemia a avut un rol important în treaba asta, probabil și inflația.

Magazinele Albert Heijn, Kruidvat și Action au zis că nu publică niciun fel de cifre sau date despre furturile care au loc în magazinele lor.

Articolul a apărut inițial în VICE Țările de Jos.