Borusiade mi-a zis de ce București nu-i ca Berlin și cum a ajutat-o muzica clasică în viața de DJ

More Than a Hustle continuă inițiativa #RebelsWithaCause printr-o serie dezvoltată și produsă de Black Rhino Radio și prezentată de glo™. Proiectul este construit în jurul relației oraș – individ – pasiune și explorează felul în care cele trei sunt conectate și se influențează reciproc. Acum e momentul să descoperi povestea cuiva care a pornit din București, de la Web, apoi a adunat ani buni de trai în Berlin. Sunt cele două comparabile? Nu chiar.

În episodul al patrulea al seriei More Than a Hustle afli povestea Mirunei Boruzescu, mai cunoscută drept Borusiade. A pornit în lumea artei, dacă se poate spune așa, prin regia de film, iar câțiva ani mai târziu a urcat la pupitrul DJ-ului pentru că voia să vadă cum e. Însă, în parcursul ei ca DJ și producător, a ajuns să combine cele două lumi. 

În episoadele precedente ai avut ocazia să afli cum Bucureștiul e un catalizator pentru proiectele lui Hypno, dar și cum e conexiunea lui MISS I cu orașul ăsta. În cel de acum Borusiade te poartă prin experiențe personale, sentimente și percepții. Apreciază cartierele cu „viață” și orașe în care artiștii „se pot produce”.

În ceea ce privește muzica ei, poate fi caracterizată drept dark, cu linii de bas profunde, teme obsesive și melodice. În egală măsură poate fi acel sunet al orașului, al unei bucăți de viață. A venit din munca aceleiași persoane care a compus muzică pentru teatru. Spune chiar că muzica clasică și lecțiile din perioada aia i-au format și desăvârșit calități pe care le avea din naștere.

VICE: După mulți ani în care ai locuit la Berlin te-ai întors în București. Cum ai (re)descoperit orașul? În ce fel îți stimulează creativitatea acum?
Borusiade: Este cel în care m-am născut și am crescut, am studiat și am trăit timp de vreo 20 și ceva de ani. Dar nu am fost niciodată complet desprinsă de București. E adevărat că au trecut 15 ani de când Berlinul mi-a devenit a doua casă, dar nu am simțit niciodată că am plecat cu adevărat din București.

Ce ți se pare că lipsește în clubbing-ul actual din București?
Deși răspunsul este destul de dificil, aș spune o consistență a publicului. No offense, dar se întâmplă rar să simt energia aia a oamenilor care au venit o dată la un party bun și se vor întoarce. Sunt și party-uri reușite dar, sincer, nu mai știu de ce depinde reușita asta: de muzică, de club, de vreme. 

Cum ai ajuns să pui muzică prima dată?
În liceu mergeam la Web și, după ce ascultasem toate alternativele, grunge-ul, muzica cu voci și instrumente, mi-am dat seama că îmi place de nu mai pot electro-ul. Luată de avântul electronic m-am dus la Marika, era rezident pe vremea aia la Web, și l-am tras de mânecă să îmi explice și mie cum stă treaba cu DJing-ul.

N-a stat mult pe gânduri și mi-a făcut direct o propunere de nerefuzat: să vin să pun un set într-o seară când erau pe line-up el și Vania. Aveam mult curaj pe vremea aia. Nu știam să folosesc nici playerele nici mixerul. Mi-a făcut înainte de party un instructaj basic.

Am pus însă muzică, iar seara a ieșit foarte bine. Eu nu știam să mixez, dar puneam ce îmi plăcea. The rest is history.

Cât de greu ți-a fost la început să te impui într-un domeniu dominat mai ales de bărbați?
Sinceră să fiu, nu prea conștientizam pe vremea aia. Știam ce îmi place să fac și nici nu simțeam că genul îmi influențează în vreun fel talentul sau prestanțele. Mai târziu am înțeles că nu există întotdeauna egalitate de șanse, ci o discriminare mută față de femei, cu toate că istoria numără impresionante vârfuri feminine, care au fost încet-încet redescoperite și apreciate.

Nimic din ce m-a pasionat să fac nu sunt vocații considerate „feminine”. Am absolvit regie de film și mă pasionează electronicele.

Ai zice că acum ar fi mai ușor pentru o femeie să fie luată în serios în muzica electronică (ca DJ sau producătoare)?
Cred că acum este aproape o discriminare pozitivă în sensul ăsta. În cazul ăsta însă nu este un lucru rău. Mai bine așa decât să nu existe nici o intrare în lumea asta. 

Cred însă că multe femei nu știu de unde să înceapă, dacă să înceapă. Există deja niște repere și, dacă chiar simt chemare în direcția asta, cred că sunt net mai multe posibilități să facă ce își doresc decât erau acum 15 ani.

Cât de importantă a fost pregătirea ta în muzică clasică pentru ce ai ajuns să produci?
A fost extrem de importantă pentru că mi-a format și desăvârșit niște calități pe care le aveam nativ. E important să poți găsi reperele potrivite în procesul ăsta de formare. Deci, acest contact timpuriu cu muzica stă absolut clar la baza a orice am făcut și continui să mai fac în muzică.

Care sunt, după tine, cele mai neadevărate clișee despre București și Berlin?
Cred că cel mai mare clișeu, și o să rămân aici, este că Bucureștiul seamănă cu Berlinul. Poate imediat după căderea zidului era așa. Acum e cu totul altă energie într-unul și în altul. Au calități separate, dar nu mai pot fi comparate.

Ce te atrage prima dată la un oraș?
Cartierele cu „viață” – locuri în care simți că oamenii se adună cu plăcere, au unde să se întâlnească, să se plimbe, fără să fie agresați de trafic. Orașele în care există niște spații culturale în care să poți vedea regulat lucruri interesante sau în care artiștii „se pot produce”. Și, evident, parcuri. Aici, Berlinul stă mai bine decât multe orașe europene. Nu același lucru îl pot spune despre București, unde, când e frumos afară, am sentimentul unei populații sufocate care, efectiv, se îmbulzește în mult prea puținele spații verzi.

Care ar fi artiștii care te-au inspirat cel mai mult în ultima vreme?
Mă inspiră permanent ceva, nu contează din ce domeniu, așa că voi da niște răspunsuri care par random, dar cred că undeva mă vor inspira la un moment dat:

Artistul Dash Snow. Am văzut de curând documentarul „Moments Like This Never Last” (Cheryl Dunn, 2020)

Mixul făcut de L.F.T pentru Operator Radio.

Te gândești vreodată să revii la prima ta formare, cea de regizor de film?
Am reînceput să lucrez la continuarea unui proiect început de mult; un documentar care urmărește evoluția lucrurilor în timp. Totul este fluid și deschis pentru mine în diferitele expresii artistice. Nu exclud nimic.

Poți vedea episoade noi și povești care să te inspire pe canalele de YouTube glo România și Black Rhino Radio.

Urmărește întreaga campanie pe @glo_romania.

*(18+) glo™ este un produs cu potențial de risc redus destinat consumatorilor adulți de produse din tutun sau nicotină.