Oamenii de știință au încercat să oprească un asteroid ipotetic care lovea Pământul și au eșuat

Toți am auzit de eventuala apocalipsă care ne paște dacă un asteroid va lovi Pământul. E un scenariu perfect pentru filme, dar a fost o inspirație și pentru un experiment efectuat de oamenii de știință de la NASA săptămâna trecută. Exercițiul se ține mereu la conferința bienală, dar anul acesta a fost diferit, din două motive: 1) Evenimentul a avut loc virtual, din cauza pandemiei și 2) asteroidul fictiv din 2021 n-a putut fi oprit în ciuda celor mai mari eforturi ale oamenilor de știință, deși au avut și o opțiune nucleară.

„Am încercat toate posibilitățile, inclusiv nucleare, dar n-am avut succes”, a zis Lindley Johnson, ofițer al apărării din cadrul NASA.

„Unul dintre obiectivele acestui exercițiu e să implice mai mult comunitatea care gestionează dezastrele și reacțiile la situații de urgență, ca să știe ce ar avea de făcut dacă n-am avea timpul necesar pentru schimbarea traiectoriei unui asteroid și am fi obligați să suportăm impactul”, a adăugat Johnson.

Detaliile despre această rocă spațială ipotetică, intitulată PDC 2021, au fost concepute de Center for Near-Earth Object Studies (CNEOS), în laboratorul de propulsie spațială al NASA, care a accentuat că asteroidul „nu există și nu reprezintă o amenințare pentru Pământ”.

În data de 26 aprilie, prima zi a exercițiului, participanții au aflat că asteroidul are între 35 și șapte sute de metri lățime și că are o șansă din douăzeci să lovească Pământul în luna octombrie a acestui an.

Deși una din douăzeci sună bine, vestea a devenit mai sumbră a doua zi, când perioada de reacție s-a redus până la 2 mai. Noile observații despre PDC 2021 au dezvăluit că acesta are șanse de sută la sută să lovească Europa sau nordul Africii în doar șase luni.

Timpul scurt i-a eliminat orice șansă echipei de câteva sute de cercetători să dezvolte și să lanseze o misiune care să schimbe traiectoria rocii sau s-o distrugă.

„Ca să ducem la capăt cu succes o astfel de misiune, avem nevoie de o perioadă de timp de minimum doi ani. Ar fi și mai confortabil dacă am avea la dispoziție cinci ani”, a zis Johnson.

În a treia zi a simulării au apărut și mai multe probleme. Asteroidul urma să lovească o regiune foarte populată din centrul Europei.

În ziua a patra, participanții mai aveau o săptămână până la impact și discuțiile s-au concentrat pe evacuarea locuitorilor și reacția la dezastrul care urma să lovească sudul Pragăi.

Conform unui raport generat în timpul exercițiului, opțiunea de schimbare a traiectoriei nu a fost viabilă din cauză că ar fi necesitat trimiterea unei nave spațiale care să împingă asteroidul, iar acest lucru ar fi trebuit făcut cu mai mult timp în avans decât cele șase luni alocate proiectului. Raportul a notat că un dispozitiv nuclear exploziv ar fi singura opțiune într-un timp atât de scurt, dar, după calcule minuțioase, și această opțiune s-a dovedit nefuncțională.

Ca rezultat, echipa a recomandat dezvoltarea unor nave spațiale cu un mecanism de reacție rapidă, care să poată fi lansate în câteva zile sau săptămâni după aflarea unui potențial pericol.

Exercițiul a demonstrat că până și cele mai rele scenarii prezintă totuși oportunități de a reduce daunele. Te poți consola cu faptul că Johnson și colegii lui lucrează la multe alte proiecte care vor reduce șansele ca un asteroid să amenințe soarta civilizației.

Anul acesta, NASA va lansa Testul Dublu de Redirecționare a Asteroidului (în engleză DART), o misiune care va reprezenta baza viitoarelor eforturi de a schimba traiectoria asteroizilor care ar putea reprezenta o amenințare pentru Pământ. DART va lovi un asteroid mic care orbitează în jurul unui asteroid mai mare, într-un sistem cunoscut sub numele de Didymos, din cadrul unui experiment de apărare planetară.

Pe lângă asta, Near-Earth Object Surveillance Mission (NEOSM), care va fi lansată în câțiva ani, va scana sistemul solar pentru găsirea oricăror potențiali asteroizi periculoși. Astfel de misiuni le oferă oamenilor de știință timp necesar să se pregătească în caz de impact.

„Avem tehnologia necesară pentru găsirea oricăror asteroizi cu potențial periculos cu ani sau chiar decenii înainte de impact. Ideea e să înțelegem că avem șanse mai mari cu cât depistăm mai devreme pericolul”, a zis Johnson.