Cele mai mari revelații pe care le-au avut oamenii pe psihedelice

Psihedelicele au puterea să-ți schimbe pe bune viața. Sigur, mai pot să-ți facă pisica să semene cu o piatră, dar când ai o revelație, efectele pot fi transformatoare.

Unii politicieni poate că încă mai cred că fiecare drog recreațional este „o plagă toxică” asupra societății, dar cei din cercurile academice devin din ce în ce mai conștienți de potențialul terapeutic al psihedelicelor. Destule cercetări recente au explorat eficacitatea psilocibinei în tratarea depresiei, în timp ce experimentele cu DMT din Marea Britanie se axează pe același lucru. Un studiu a descoperit că până și tripurile rele au oferit oamenilor „insight-uri care le-au schimbat viața”.

Realist vorbind totuși, oricine ia psihedelice (ciuperci, LSD, DMT, etc.) pentru scopuri recreaționale ar fi putut să-ți spună cele de mai sus gratuit. Am vorbit cu câțiva oameni despre cea mai importantă revelație avută în timpul tripului. Unele dintre numele lor au fost schimbate pentru a le proteja identitățile. 

Am luat o pastilă cu psilocibină pe care mi-a vândut-o un amic în al doilea an de facultate. Am realizat practic că nu mă știam destul de bine ca persoană ca să pot permite cuiva să-mi intre în suflet - probabil și fiindcă abia aveam 20 de ani - și că niciunul dintre prietenii mei nu mă cunoștea cu adevărat.

Am plâns ca un bebe, dar chiar cred că m-a ajutat să iau decizii majore despre cine vreau să fiu și cum să mă prezint. Datorită acestui lucru am acum mai multă încredere în mine și nu mă mai interesează dacă oamenii nu mă plac, fiindcă măcar sunt autentică.

Eram în Filipine la un shroom bar care servea shake-uri de ciuperci și am comandat din greșeală unul dublu fiindcă nu eram la curent cu valuta. Am luat dublul dozei recomandate pentru majoritatea oamenilor, mai ales pentru cineva care nu mai luase niciodată ciuperci halucinogene - sau orice alt psihedelic de fapt.

Am decis să fac o mică plimbare în pădure singur și am găsit o movilă drăguță pe care să stau, cu o priveliște grozavă de unde puteam vedea copacii. Am experimentat apoi moartea ego-ului, momentul în care practic uiți complet cât de important ești. Te gândești la tine însuți ca fiind complet insignifiant în marea schemă a universului și a timpului. Ai putea fi cea mai faimoasă persoană din lume - nu știu, cum ar fi David Attenborough - dar într-un milion de ani nimeni nu va mai ști cine a fost. Ești la propriu doar un punct în acest cosmos infinit. Asta a fost realizarea mea principală.

M-am combinat cu tipul ăsta când aveam 17 ani. El avea o preconcepție despre cum „ar trebui” să arate o femeie - chestii extreme de tipul „nu ar trebui să-și arate brațele și ar trebui să fie timidă și reținută”. Era extrem de misogin. La 17 ani, eram naivă și vulnerabilă, așa că multe lucruri pe care mi le-a spus au rămas cu mine.

La ceva timp după ce am împlinit 20 de ani, am primit un mesaj de la cineva cu care obișnuiam să merg la școală, care mi-a spus că voia să dea o fugă până în Amsterdam. Am decis să mergem și a doua zi am ales să luăm trufe (un tip de ciuperci halucinogene). În timp ce eram sub influența lor, m-am uitat în oglindă și am avut un gând: „Meritam mult mai mult decât orice m-aș fi convins că valorez și eram capabilă de mult mai mult”. Pierdusem o bună bucată din personalitatea mea fiindcă încercam să mă temperez pentru altcineva. Când m-am întors în Anglia, după trei ani de relație, am încetat să mai vorbim. Nici măcar n-a trebuit să spun ceva.

După șapte zile de tăcere, am vorbit în sfârșit și i-am spus că nu mai vreau să aud de el niciodată. A fost ca și cum universul a avut sens pentru mine în acel moment când am avut experiența psihedelică. Am realizat în final că am îndurat trei ani de abuz și că aveam o viață întreagă în față pe care trebuia să o trăiesc.

Am luat acid în urmă cu câțiva ani. Nu eram sigur dacă să fac asta sau nu fiindcă era fix înainte să merg la facultate și aveam emoții pentru marea schimbare, iar oamenii spun mereu să iei psihedelice atunci când te simți bine. Dar în loc să-mi potențeze acele griji, de fapt m-a relaxat în legătură cu schimbarea.

Îmi amintesc că eram înconjurat de prietenii mei și mă gândeam cât de mișto a fost că erau toți în jurul meu. Mi-a schimbat enorm perspectiva asupra prieteniilor - vin și pleacă și asta e ok. Oamenii îți pot oferi mult sprijin și bucurie, dar rar o fac pentru totdeauna. M-a făcut să apreciez ce au făcut prietenii pentru mine. Mi-a redus fricile constante despre cum și când se vor încheia acele vremuri bune. M-a ajutat să nu mai iau atât de personal faptul că oamenii vin și pleacă din viața mea.

A doua oară când am luat acid a fost grozav. Era în plin val de COVID și eram destul de deprimată tot timpul. Împreună cu câțiva prieteni și iubitul meu am stat pe un deal și am avut parte de o zi atât de drăguță și de caldă. COVID ne-a făcut pe toți să ne simțim atât de blocați, ca și cum ne risipeam viețile în anii cei mai buni.

Pe atunci aveam probleme foarte nasoale cu încrederea în propria persoană. Probabil că a fost cea mai scăzută stimă de sine din toată viața mea, dar din nu știu ce motiv, faptul că am stat pe deal cu prietenii mei m-a făcut să realizez că sunt cine sunt cu un motiv - dacă toată lumea ar fi la fel, viața ar fi plictisitoare.

M-a făcut și să nu mai fiu atât de negativistă: m-am simțit vinovată în trecut fiindcă eram răutăcioasă și critică degeaba cu oamenii pe care nu-i cunoșteam. M-am gândit mult de ce fac asta și am realizat că din cauza stimei de sine și a încrederii scăzute. Nu mai fac asta și am mult mai multă încredere în mine.

A fost a doua sau a treia oară când am fumat DMT. M-am băgat în pat în poziția de fetus și au început să se plimbe pe mine niște mașinării minuscule în formă de elfi. Cumva se rostogoleau peste urechea mea și-mi șopteau fraze pozitive precum: „Ești iubit și îngrijit”. M-a făcut să mă simt călduț în interior. 

Cred că ăla a fost cel mai de impact moment pe care l-am avut pe psihedelice. Mi-a format o mare parte din ultimul an, care a fost oribil și plin de stres. Cu siguranță m-a făcut să mă simt mult mai dorit, mai cu picioarele pe pământ și mult mai confortabil în spațiul în care eram.