Relațiile toxice pot fi de multe feluri, dar, cel mai des, când vorbim despre asta, ne referim la o relație romantică între două persoane.
O relație romantică poate fi toxică de la început sau se poate compromite în timp, pe mai multe nivele. Se poate întâmpla ca unul să aibă un comportament care să submineze libertățile celuilalt. Dar, de cele mai multe ori, se întâmplă ca unul dintre cei doi să-și exercite puterea asupra celuilalt prin exploatarea nesiguranțelor lui. Într-o astfel de relație, consecințele și daunele sunt emoționale, mentale sau chiar fizice.
Videos by VICE
Cunoaștem cu toții mai multe exemple de astfel de relații – de la filme criticate precum 365 Days, în care e ridicată în slăvi violența fizică, până la unele scene din Insula Iubirii, în care violența psihologică e prezentată ca ceva normal, din viața de zi cu zi.
Dania Piras e psiholog și expertă în sexualitate. Am vorbit cu ea despre comportamente disfuncționale în relații, manifestările lor și cum putem ieși din ele.
VICE: Vorbim des despre relații toxice. Putem da o definiție mai clară acestui fenomen, fără să generalizăm?
Dania Piras: Da, mai întâi trebuie să ne întrebăm: vorbim despre un comportament anume sau despre relație în general? În plus, nu toate comportamentele sunt toxice în același fel, pentru că indivizii sunt diferiți și pot fi răniți de oameni diferiți în feluri diferite.
Dacă într-o relație predomină comportamentele toxice pe o perioadă foarte lungă de timp, atunci da, putem vorbi de o relație toxică. Dar eu, ca psiholog, prefer să o numesc relație disfuncțională.
Care sunt aceste comportamente?
Păi unul ar fi gaslighting-ul, când unul dintre parteneri spune că cealaltă persoană e nebună sau instabilă mintal ca să își apere opinia sau poziția. În plus, profită de sănătatea mintală a partenerului ca să-și exercite puterea în relație.
Apoi, ar mai fi gelozia retroactivă, când unul dintre parteneri e gelos pe relațiile anterioare sau partenerii sexuali din trecut ai partenerului și nu doar că nu vrea să audă de ei, ci chiar împiedică partenerul să comunice cu ei.
Șantajul, care se manifestă prin: „Dacă ieși cu prietenii, înseamnă că nu-ți pasă de mine”. E folosit ca să convingi cealaltă persoană să facă sau să nu facă ceva, prin manipulare emoțională.
Lipsa limitelor: „Trebuie să facem totul împreună.” Lipsa intimității, imposibilitatea de a decide să păstrezi ceva doar pentru tine, adesea conectată cu dorința obsesivă de a controla comportamentul partenerului pe social media sau pe telefon.
Stonewalling: refuzul de a comunica prin folosirea tăcerii, refuzul de a răspunde la încercările partenerului de a deschide un dialog.
Ghosting-ul: dispariția bruscă, fără avertisment, cu intenția de a pedepsi un comportament neplăcut.
Posesivitatea: „ești al meu/a mea”. În cultura în care trăim, pare un lucru drăguț, dar poate duce la comportamente extreme.
Devalorizare: când îi spui partenerului că e incapabil, că nu înțelege, că e o persoană ratată.
E posibil să confundăm o perioadă de criză dintr-o relație cu semnele unei relații toxice?
Conflictul nu e neapărat ceva disfuncțional dacă ambii parteneri sunt dispuși să discute pe subiectul respectiv. Absența conflictului înseamnă, adesea, că partenerii își reprimă ceva. Astfel, putem vorbi de două tipuri de criză: una e o oportunitate și un eveniment sistematic în orice fel de relații. Din punct de vedere fiziologic, trebuie să se întâmple dintr-un motiv sau altul, pentru că suntem oameni și e normal să nu fim perfect aliniați unii cu alții.
Un alt tip de criză, pe de altă parte, e cea în care devii conștient de toate elementele toxice posibile și anterioare – pe care ți-a fost greu să le accepți.
Apropo de asta, de ce nu reușim să observăm, adesea, semnalele astea? Și de ce nu recunoaștem că relația e toxică?
Depinde de mulți factori: maturitatea emoțională (poate că un adolescent nu înțelege că face anumite lucruri); felul în care ai primit afecțiune în copilărie; istoria personală; gradul de dependență de cealaltă persoană, care poate fi emoțională, economică sau socială (nu pot ieși în public fără el sau fără ea).
Unele semnale importante pot veni de la familie sau prieteni. Problema e că, de multe ori, toxicitatea ne încețoșează mintea. Asta ne poate face să ne îndepărtăm de cei care nu sunt de acord cu alegerile noastre – mai ales dacă suspectăm, în subconștient, că suntem într-o situație nesănătoasă.
E foarte obositor să fii într-o relație toxică. Simți mereu că trebuie să fii în acord cu cealaltă persoană, să îi respecți nevoile și să eviți s-o dezamăgești sau s-o înfurii.
Ce ar trebui să fac dacă sunt într-o relație toxică sau partenerul meu are anumite comportamente toxice?
De multe ori, cuplurile recurg la un specialist când relația e foarte compromisă – asta dacă ambii parteneri își doresc să schimbe lucrurile. De obicei, cei care au comportamentul toxic sunt cei care propun asta, pentru că speră ca cealaltă persoană să își schimbe atitudinea.
Când partenerul nu te ascultă sau nu îți dă șansa să vorbești, e cel mai bine să renunți la relație, chiar dacă asta înseamnă să îți depășești teama irațională de singurătate.
Dar dacă eu sunt persoana care are comportamente toxice în relație?
Ideal ar fi să te concentrezi mai mult pe sentimentele celeilalte persoane, să asculți, să ceri feedback. Află dacă ai greșit și în ce fel. Dar nu e chiar atât de simplu: e foarte greu să deconstruiești unele credințe internalizate. Dacă ai impresia că gelozia e sinonimă cu iubirea, nu înseamnă că n-o să mai gândești așa peste noapte. Trebuie să lucrezi la asta.
Oamenilor le e greu să recunoască aspecte care nu corespund ideii pe care o au despre ei înșiși. Cel mai bine ar fi să discuți cu un specialist despre asta.
Hai să vorbim despre abuzul fizic: se încadrează în conceptul de relație toxică?
O relație violentă e toxică, deci o relație toxică poate include abuz fizic. Sunt situații în care îți simți siguranța pusă în pericol și e bine să mergi la un centru pentru victimele violenței domestice, unde vei primi sprijin de specialitate.
Dar se poate spune că toate relațiile toxice implică violență psihologică – care se bazează pe depreciere și gaslighting – și violență simbolică. Violența simbolică e cea instituționalizată. Să-ți dau un exemplu: o pacientă de-ale mele a continuat să locuiască cu fostul ei partener, din motive economice. După despărțire, acesta a început să facă treburi prin casă. Când ea l-a întrebat: „De ce nu făceai asta și înainte?”, el i-a răspuns: „Pentru că acum suntem colegi de apartament. Înainte eram împreună și tu erai femeia în relație”.
Cum te recuperezi după o relație toxică?
Durează să procesezi pierderea relației pe care o idealizai sau credeai că o ai, dar și să accepți că ai fost complice într-o relație toxică și n-ai avut puterea să te desprinzi mai repede.
Trebuie să îți găsești lucruri de făcut, cu ajutorul rețelei de prieteni, și fără presiune sau comentarii de genul „nu-ți face griji, o să găsești persoana potrivită” sau „vreau să te prezint cuiva”. În plus, e foarte important să elimini orice contact cu fostul partener sau măcar să îl limitezi (pentru că e mai greu să îl retezi, dacă sunt și copii la mijloc).
De cele mai multe ori, cu pacienții care au ieșit din relații toxice lucrăm la reconstruirea identității, a stimei de sine. Îi ajut să înțeleagă că doar pentru că au fost în anumite situații, nu înseamnă că sunt slabi sau proști.
Articolul a apărut inițial în VICE Italia.
