Șapte povești despre brutalitatea poliției în Europa

Protestele Black Lives Matter stârnite de uciderea lui George Floyd, un bărbat de 46 de ani, s-au răspândit rapid în toată lumea și au inspirat un val de demonstrații solidare în Marea Britanie, Franța, Spania, Italia, Belgia, Olanda, Danemarca și alte țări europene. Aceste proteste vor rămâne sigur în istorie, dar se întâmplă prea des ca discuțiile despre rasă din Europa să fie filtrate prin lentila a ceea ce se întâmplă în Statele Unite.

Protestele împotriva rasismului din State ne ajută să reflectăm și să trasăm paralele, dar ne și fac să credem că problema principală e la ei, nu la noi. În cartea ei Why I'm No Longer Talking to White People About Race, autoarea și activista Reni Eddo-Lodge a scris că discuțiile despre drepturile civile din America sunt importante, dar la o distanță enormă de realitatea unei femei de culoare care trăiește în Marea Britanie. „Eforturile Statelor Unite împotriva rasismului sunt globalizate și eclipsează atât de mult povestea rasismului din Marea Britanie încât ajungem să credem că Marea Britanie n-a avut niciodată probleme cu rasismul.”

Într-un sondaj din 2018 la care au participat șase mii de persoane cu origini africane din 12 state europene, efectuat de Fundamental Rights Agency (FRA), 24% din respondenți au zis că au fost opriți de poliție în cei cinci ani înainte de studiu. 41% dintre ei susțineau că a fost din cauza rasei lor. În plus, 11% dintre participanții la studiu care au experimentat violențe rasiste au zis că acestea au fost din partea unui polițist. După cum a descoperit un alt sondaj din 2017, dintre cei 10 500 de imigranți musulmani și descendenți de-ai lor intervievați, 16% au fost opriți de poliție în anul dinainte de sondaj, iar 42% dintre ei credeau că e din cauza originii lor. Aceste cifre nu sunt disproporționate în comparație cu populațiile de culoare din majoritatea țărilor europene, ci sunt chiar niște subestimări, conform FRA.

Încrederea publicului în poliție e relativ mare în multe țări europene. Și totuși, în fiecare an, foarte multe persoane de culoare mor din cauza brutalității poliției. VICE a adunat câteva dintre cele mai cunoscute cazuri din Europa din ultimii cinci ani, cu accent pe poveștile în care acțiunea ta ar putea face o diferență. Nu e o listă completă, dar e un început.

2015. Glasgow, Scoția.

Ce s-a întâmplat: Sheku Bayoh, 31 de ani, era inginer instalații gaze. Venise din Sierra Leone în Marea Britanie când era adolescent, iar sora lui îl descria ca pe „un familist și un tată iubitor, cât și un membru îndrăgit al comunității sale”. În ziua în care a murit, Sheku s-a dus să vadă un meci MMA acasă la un prieten, unde a luat MDMA și flakka, un stimulent sintetic. Conform familiei lui, drogurile îl făceau să fie ciudat.

Mai târziu în aceeași zi, vecinii lui Sheku l-au văzut pe acesta plimbându-se pe lângă casa lui din Kirkcaldy, Scoția, înarmat cu un cuțit, așa că au chemat poliția. Când a sosit poliția, Sheku era neînarmat. Într-o oră și jumătate, Sheku era mort la spital, cu 23 de răni grave. Polițiștii au zis că folosiseră tehnici agresive de reținere din cauză că Sheku se comporta ca un zombi, dar filmările de pe camerele de supraveghere arătau că afirmațiile lor erau exagerate. Conform versiunii oficiale, Sheku a fost țintuit la pământ doar treizeci de secunde, dar un martor ocular a declarat că nouă ofițeri de poliție au stat pe el minute în șir. „L-am auzit cum urla. Mi-a dat fiori pe șira spinării. L-am auzit cum urla la ei să se dea jos de pe el și nu s-au mișcat niciun milimetru”, a zis trecătorul.

Bătălia juridică: În 2018, procurorii au hotărât să nu-i acuze de nimic pe niciunul dintre ofițerii implicați, în urma unei investigații. Dar guvernul scoțian a decis să lanseze o anchetă publică în luna ianuarie 2020, la cinci ani după moartea lui Sheku. Rezultatele vor fi publicate în următoarele luni. Sheku Bayoh era sub influența drogurilor, dar nu merita să moară, a explicat avocatul familiei, Aamer Anwar.

Cum poți ajuta: Ia legătura cu inițiativa Justice for Sheku Bayoh și semnează petiția asta.

2016. Paris, Franța.

Ce s-a întâmplat: Adama Traoré a murit de ziua lui, când împlinea 24 de ani. Familia lui și-l amintește ca pe un frate generos și un bun ascultător. Au luptat din greu să facă din cazul lui un simbol împotriva rasismului din Franța. În ziua morții lui, Adama și fratele lui Bagui au fost opriți de poliție, care îl căuta pe Bagui pe motiv că era suspectat de șantaj. Adama a fugit pentru că nu avea buletin. A fost prins, dar a reușit să scape din nou. Într-un final, trei polițiști l-au găsit acasă la un prieten. A fost arestat fără martori. Conform poliției, Adama avea probleme respiratorii și se simțea slăbit în timp ce era transportat la secția de poliție. Când au sosit parademicii, era în cătușe și cu fața în jos, fără puls. Când mama lui a venit să-l caute la secție, a fost mințită, i s-a zis că e la spital, când el deja murise. Familia a fost informată de deces abia după câteva ore.

Bătălia juridică: În ultimii patru ani au fost efectuate trei autopsii de către poliție și alte trei contra-autopsii cerute de familia lui Adama. Toate au găsit drept cauză a decesului sufocarea. Versiunea poliției susține că s-a sufocat din cauza unor probleme cardiace combinate cu consumul de iarbă. Cea mai recentă contra-autopsie a familiei învinovățește poliția pentru deces, pentru că polițiștii au folosit tehnici agresive de reținere. Ofițerii au fost exonerați în 2018, înainte ca investigația să se redeschidă în 2019 și să fie din nou absolviți de un judecător în luna martie a acestui an. Pe 5 iunie, cazul a fost redeschis pentru audierea a doi noi martori: o femeie care a văzut arestarea și prietenul la care era Adama acasă când a fost găsit de poliție.

Cum poți ajuta: Ia legătura cu La Vérité pour Adama și contribuie la această campanie.

2017. Londra, Marea Britanie.

Ce s-a întâmplat: Rashan avea douăzeci de ani, „era un fiu, frate, văr și prieten iubit”, conform spuselor unchiului său, Rod Charles, fost inspector de poliție. În seara de 22 iulie 2017, tânărul tată a fost urmărit într-un magazin de un polițist care îl suspecta de posesie de droguri. În magazin, Rashan și-a băgat în gură un pachețel, care, s-a descoperit mai târziu, conținea un amestec de cafeină și paracetamol. Ofițerul l-a trântit la pământ și i-a căutat pachețelul în gură cu forța. Filmările de pe camerele de supraveghere din magazin îl arată pe Rashan cum se zbătea. Ofițerul a interpretat reacția lui ca rezistență la arest și a rugat pe cineva din magazin să îl ajute să-i pună cătușele lui Rashan, care deja nu mai avea reacție. Când a realizat că Rashan era inconștient, a chemat în ajutor niște colegi din poliție. Un medic din cadrul poliției a încercat să îi acorde primul ajutor, dar obiectul din gură îi blocase căile respiratorii și îi cauzase un atac de cord. Când au sosit paramedicii, inima lui Rashan nu mai bătea.

Bătălia juridică: În 2018, un juriu a decis că moartea lui Rashan fusese un accident. A considerat că tehnica de reținere a polițistului fusese corespunzătoare. Deși ofițerul nu respectase protocolul și nu chemase mai întâi o ambulanță, a decis că acțiunea lui a fost corectă. Unchiul lui Rashan, Rod, s-a opus verdictului și a zis că juriul a fost influențat de un medic legist care fusese chemat să depună mărturie și care avea legături cu poliția londoneză. Biroul Independent pentru Conduita Poliției (BICP) a efectuat o investigație separată, pe care familia lui Rashan a considerat-o greșită încă de la început. BICP a concluzionat că tehnica de restricționare a polițistului a fost cam neobișnuită, dar că nu a contribuit la moartea lui Rashan. Familia lui Rashan încă luptă pentru dreptate.

Cum poți ajuta: Ia legătura cu Justice for Rashan sau contribuie la Black Lives Matter UK.

2018. Lausanne, Elveția

Ce s-a întâmplat: Mike Ben Peter, 37 de ani, era un cetățean nigerian și tatăl al doi băieți. În 2018, poliția l-a oprit în timpul unui control al dealerilor de pe lângă gara Lausanne, pe motiv că se comporta suspect. În timpul arestării, i s-a dat cu spray cu piper și a fost lovit în organele genitale și în genunchi, după care a fost doborât și s-au așezat pe el șase ofițeri. Raportul oficial susține că a fost țintuit timp de șase minute. Ghidul de conduită al poliției elvețiene susține că această tehnică trebuie folosită pentru maximum două minute. După ce și-a pierdut cunoștința, poliția a chemat o ambulanță. Bărbatul a murit de la un atac de cord, în spital, 12 ore mai târziu. Ofițerii au zis că i-au găsit în gură baloane cu cocaină, dar raportul toxicologic a ieșit negativ.

Bătălia juridică: În 2018, s-a decis că decesul lui a fost accidental. Polițiștii implicați în arestarea lui n-au fost suspendați, deși investigația continuă.

Cum poți ajuta: Ia legătura cu Berner Rassismus Stammtisch.

2018. Kleve, Germania.

Ce s-a întâmplat: Amad Ahmad, 26 de ani, era un refugiat kurd care a fugit din nordul Siriei împreună cu familia lui ca să ceară azil în Germania în martie 2016. „Iubea viața”, a zis mama lui Fadhila. În luna iulie a anului 2018, Amad a fost arestat după ce patru fete s-au plâns că le făcuse niște gesturi obscene. Poliția l-a căutat în sistem și a găsit două mandate de arest pe numele altui bărbat, un tânăr din Mali cu un pseudonim similar, care locuia în Hamburg. Cei doi aveau descrieri diferite – Amad nu era negru și se născuse în Alep, nu în Timbuktu. Totuși, Amad a fost arestat și închis timp de două luni și jumătate, chiar dacă un procuror public a anunțat poliția că arestaseră tipul greșit.

În luna septembrie, în celula lui a izbucnit un incendiu. Două săptămâni mai târziu, Amad a murit în spital din cauza arsurilor. Poliția a zis că își dăduse foc la haine ca să se sinucidă. Dar alți deținuți au declarat că Amad bătuse în ușa celulei și urlase timp de 15 minute până a intervenit poliția. Înregistrările arată că ceruse ajutor și prin sistemul de intercom. „Fiul meu a fost în închisoare în Siria timp de trei ani. A fost torturat de guvern. De ce s-ar fi sinucis în Germania?”, a zis tatăl lui.

Bătălia juridică: În decembrie 2018, comitetul parlamentar a lansat o investigație. Au investigat șapte ofițeri de poliție și un doctor pentru închisoare pe nedrept. Investigația s-a încheiat un an mai târziu, cu concluzia că se făcuseră greșeli, dar nu lucruri ilegale. Familia a făcut apel. În ianuarie 2020, un expert a trimis comitetului un raport confidențial care explica foarte clar cum dosarul lui Amad fusese confundat cu cel al unui suspect din Mali pe nume Amedy Guira la trei zile după arestarea lui Amad, deci confuzia ar fi trebuit să fie imposibilă. Expertul susținea că informațiile lui Amad fuseseră manipulate. Cazul lui Amad le-a amintit multora de un alt incident faimos în care poliția l-a închis pe nedrept pe refugiatul din Sierra Leone Oury Jalloh. Atât Amad, cât și Oury, au murit incendiați în celula lor în circumstanțe misterioase. Ambele incidente au fost considerate de poliție sinucideri.

Cum poți ajuta: Ia legătura cu inițiativa Amad Ahmad și contribuie la această campanie.

2020. Zwolle, Olanda.

Ce s-a întâmplat: Tomy Holten, patruzeci de ani, era un cetățean olandez de origine haitiană, care urma să devină tată. A fost arestat în fața unui supermarket pe 14 martie, după ce angajații au zis că hărțuise niște clienți. Conform poliției, lui Tomy i s-a făcut rău după ce a fost țintuit la pământ de șase polițiști. A fost chemată o ambulanță, dar paramedicii au zis că e ok să fie dus la secția de poliție. După nouăzeci de minute, Tomy era declarat mort. „Era fratele meu drag, mereu alături de mine,” a zis fratele lui. A zis că Tomy avea probleme cu dependența de droguri și știa că mai ceruse bani pentru droguri de la oameni necunoscuți în trecut, dar că o astfel de greșeală nu justifică ce s-a întâmplat.

Bătălia juridică: Cazul va fi investigat de poliția olandeză. Fratele lui nu crede că va fi o investigație corectă. Caută martori doritori să-l ajute.

Cum poți ajuta: Ia legătura cu Controle Alt Delete și semnează petiția împotriva unei noi legi care garantează și mai multă imunitate poliției în astfel de cazuri.

2020. Bruxelles, Belgia.

Ce s-a întâmplat: Adil, 19 ani, era un adolescent din Bruxelles pasionat de motociclete. În noaptea de 10 aprilie, o mașină a poliției a început să-l urmărească pe el și pe un prieten de-ai lui, ambii pe scutere, pentru că încălcau carantina. Cei doi au luat rute diferite și Adil a ajuns la șapte sute de metri de casa părinților. Conform poliției, Adil încercase să depășească o dubiță, când scuterul lui a lovit o mașină a poliției care conducea în direcția opusă. Dar un expert în trafic a notat că pe stradă nu erau urme de frână și că mașina poliției depășise linia mediană cu peste șaptezeci de centimetri, ceea ce înseamnă că s-ar putea ca poliția să-l fi lovit pe Adil, și nu invers. Între timp, prietenul lui Adil renunțase la cursă și parcase pe marginea străzii. În timp ce poliția îi dădea amendă, a auzit un ofițer cum spunea prin stație: „L-am prins, l-am lovit.”

Bătălia juridică: Un judecător va conduce o investigație înainte de proces. Asta e procedura standard în Belgia.

Cum poți ajuta: Ia legătura cu JAVVA.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.