Bifobia îi ucide, la propriu, pe bisexuali

Persoanele bisexuale se simt de mult ori ca și cum ar fi protagonistul poeziei „The Road Not Taken”, de Robert Frost. Pare că stăm la o răscruce de drumuri, cu două căi în fața noastră, dintre care una e cea heterosexuală, iar cealaltă cea homosexuală. Auzim des chestia asta de la familie, prieteni, comunitatea queer și societate. Trebuie să ne hotărâm, să luăm o decizie. Dar noțiunea asta de decizie stă la baza tuturor problemelor noastre. E o dilemă falsă.

Ambele căi sunt niște capcane.

Bisexualitatea e un termen-umbrelă care include orice persoană care e atrasă de mai mult de un singur gen. Și nu, asta nu înseamnă că bisexualii sunt pe jumătate gay și pe jumătate hetero, cum crede multă lume. Să spui că bisexualitatea implică o decizie înseamnă să aduci un deserviciu moștenirii lui Chinnu Sulfikar, al cărei deces de acum câteva luni a adus în atenția publicului practica terapiei de conversie. Părinții ei au obligat-o să meargă la terapie de conversie – o practică periculoasă, ilegală și inumană, care susține că îi poate „vindeca” pe tinerii LGBTQ și vrea să le schimbe orientarea și identitatea de gen – după ce ea le-a spus că e bisexuală.

Și eu am încercat să fac alegerea asta și am pretins mult timp că sunt heterosexuală. Dar chestia asta a fost, efectiv, o agresiune emoțională față de mine însămi. Simțeam că trăiesc într-o minciună și până la urmă i-am mărturisit adevărul, printre lacrimi, iubitului meu din adolescență. Deși calea mea spre acceptare de sine a fost pavată cu anxietate și traume, am internalizat mesajul că aveam un fel de privilegiu față de persoanele queer, pentru că eu mă puteam întoarce când voiam la viața hetero.

Unele persoane bisexuale vin în sânul comunității queer cu speranța că vor fi în sfârșit înțelese și acceptate. În schimb, de multe ori se confruntă cu bifobie – o atitudine discriminatorie față de persoanele bisexuale. Bifobia se poate manifesta în multe feluri, de la invalidarea bisexualității ca orientare sexuală reală, la stereotipizarea persoanelor bisexuale și până la acțiuni violente împotriva lor. Bifobia vine din două părți – și de la persoanele hetero, care acuză bisexualii că sunt perverși și vor să aibă mai multe opțiuni, și de la comunitatea queer, care susține că bisexualii nu sunt suficient de queer dacă nu au relații doar cu persoane de același sex. Așadar, multe persoane bisexuale ies din dulapul hetero și se trezesc apoi în dulapul gay.

Această dublă discriminare, atât din partea homosexualilor, cât și din partea heterosexualilor, le cauzează persoanelor bisexuale mari probleme de sănătate mintală. Un studiu a descoperit că 77,6 la sută din bisexuali s-au gândit la sinucidere, în comparație cu doar 11,7 procente din populația generală.

Bifobia afectează inițial mintea, dar, treptat, începe să distrugă și corpul. Persoanele bisexuale suferă mai des de probleme gastrointestinale, artrită și obezitate decât monosexualii. În plus, bărbații bisexuali își fac mai rar testul HIV și, din acest motiv, rămân nediagnosticați mult timp și pot transmite virusul accidental. Izolarea socială și stresul psihologic cauzat de bifobie îi fac pe oameni să se implice în comportamente sexuale riscante și să consume droguri, iar acestea cresc riscul de a contracta HIV sau alte boli venerice.

„Eu mereu aleg părți din mine diferite pe care le împart cu oameni diferiți”, a zis Harjeet, un bărbat divorțat care suferă de HIV și care mi-a spus că n-a fost în întregime el însuși cu nimeni. „Nu i-am spus fostei mele soții că sunt bisexual. N-am vrut s-o pierd din cauza asta.” Harjeet vorbește deschis despre bisexualitatea lui cu prietenii lui gay, dar aceștia nu îl susțin. „Spun că bisexualii vor doar o gaură, fără să-i intereseze persoana. Îmi spun mereu că trebuie să aleg una din tabere.” Când a aflat că a luat HIV, în 2018, s-a gândit serios să se sinucidă. Din fericire, comunitatea persoanelor care suferă de HIV l-a susținut și l-a convins că poate avea o viață fericită și lungă.

Bisexualii suferă de tot felul de probleme mintale și fizice și din cauza „stresului minoritar” - stresul excesiv pe care îl experimentează persoanele din diverse categorii stigmatizate din cauza poziției lor sociale. E motivul pentru care femeile lesbiene și bisexuale au cu 27 la sută mai mari șanse să dezvolte diabet de tip 2 decât femeile heterosexuale.

Dar aceste cercetări nu includ persoanele non-binare și transgender. „De multe ori, prietenele mele de sex feminin se distanțează de mine după ce le spun că sunt pansexuală”, a zis Yasha Juneja, 25 de ani, o persoană non-binară care are diabet. „Nu contează că le spun că nu sunt genul meu. Se poartă de parcă ar fi atât de hetero încât numai apropierea de o persoană non-hetero le-ar strica reputația.” Pe Juneja o doare distanțarea de ele și astfel de reacții o afectează și o fac să se gândească la sinucidere.

Când o persoană bisexuală e transgender, riscul de a dezvolta dependență de droguri, depresie și gânduri suicidare e și mai mare. „În copilărie și adolescență, m-am luptat cu tulburări alimentare, depresie și gânduri suicidare”, a zis Daman Halder, un bărbat trans pansexual care se simte rănit mai tare de transfobie decât de panfobie. Dar sexualitatea lui nu e binevenită întotdeauna nici în comunitatea transgender. La o întâlnire a activiștilor, o femeie trans m-a întrebat despre viața mea sentimentală. Când i-am zis că sunt pansexual, a fost șocată: „Dacă ești bărbat, ar trebui să te porți ca un bărbat. De ce vrei să fluctuezi?”.

E interesant cum bifobia se amestecă cu intersecționalitățile identității țintelor sale. Noor*, fel ca multe femei bisexuale, a zis că bărbații hetero se gândesc imediat la o partidă în trei cu altă femeie când le mărturisește orientarea ei. Statisticile arată consecințele sinistre ale acestui stereotip. Aproape jumătate din toate femeile bisexuale trec printr-un viol și trei sferturi dintre ele experimentează o agresiune sexuală de un fel sau altul. Cercetătorii spun că asta se întâmplă din cauza hipersexualizării femeilor bisexuale, pe lângă bifobie.

Unul dintre motivele pentru care Noor a fost părăsită de iubita ei a fost orientarea ei sexuală. „Spunea mereu că femeile bisexuale nu sunt de încredere și că până la urmă toate aleg bărbații din cauza presiunii familiei”, a zis Noor. Fosta ei iubită a ales să fie cu o lesbiană. Noor are tendințe de automutilare și merge la terapie ca să-și trateze anxietatea.

Toate aceste experiențe duc la un nivel crescut de stres și bifobie internalizată. Harjeet e unul dintre mulții bisexuali care ar vrea să scape de bisexualitate. „Cred că bisexualitatea e problema, nu bifobia. Dacă n-aș fi bisexual, aș putea alege o singură cale”, mi-a zis el la sfârșitul conversației.

L-am rugat pe Harjeet să-și imagineze o treia cale prin pădure. Cum ar fi dacă n-ar trebui să fie gay printre prietenii gay și hetero în familie? A făcut o pauză. Când Harjeet era adolescent, bunicul lui l-a prins cu un alt băiat pe terasă. Incidentul a trezit o asemenea rușine în el încât a făcut febră. „Poate dacă bunicul nu m-ar fi certat, nu m-aș fi simțit rușinat. Poate că i-aș fi putut spune fostei mele soții că sunt bisexual.” Harjeet mi-a zis că asta a fost prima oară când i-a spus cuiva povestea lui completă, fără să ascundă nimic. A simțit că e terapeutic. „Respingerea te învață să minți și să te respingi și tu, la rândul tău.”

*Numele au fost schimbate pentru a proteja identitatea subiecților