Am aflat care sunt planurile Casei Albe în caz de apocalipsă

Doar pentru că guvernul federal va fi afectat de un dezastru, nu înseamnă că Casa Alba n-o să încerce să păstreze controlul. Din 1950 încoace, Casa Albă a făcut o listă de planuri secrete prezidențiale de urgență (PEAD, în original) care ar trebuie implementate în caz de dezastru apocaliptic. Datorită unor oameni care au cerut publicarea acestor planuri, am aflat cu toții cum vor încerca autoritățile de la Washington să mențină puterea dacă va avea loc un astfel de eveniment îngrozitor.

După cum a scris New York Times, documentele au fost obținute de Centrul de Justiție Brennan, prin Actul Libertății Informației. Documentele PEAD acoperă perioada de la președinția lui Eisenhower până la Trump. Sunt strict secrete și centrul a reușit să obțină doar cinci sute de pagini din șase mii. 

„Acest tip de documente au scopul de a implementa o decizie prezidențială în caz că o urgență întrerupe procesele guvernamentale sau legislative obișnuite. Un document de tip PEAD poate lua forma unei proclamații, a unui ordin executiv sau al unui mesaj către congres”, explică o declarație a Comitetului Parlamentar din 2016.

O scrisoare din 1956 de la secretarul de cabinet Maxwell M. Rabb descrie acțiunile prezidențiale de urgență ca pe niște „chestiuni de importanță națională supremă care necesită acțiune sau execuție imediată de către Președinte în cazul în care securitatea națională e afectată.”

Fiecare președinte modifică aceste documente după stilul lui și fiecare eră reflectă diverse îngrijorări ale președinților. Până la evenimentele de la 11 septembrie, documentele arătau o obsesie pentru asigurarea continuității guvernului în caz de atac nuclear asupra Statelor Unite.

O versiune a planurilor din 1959 ia în calcul un atac cu arme nucleare din partea Uniunii Sovietice. Se și estimează câte persoane supraviețuiesc. „În ciuda magnitudinii catastrofei și a posibilității unor atacuri adiționale mai mici, vor rămâne în viață cam 120 de milioane de oameni și multe resurse materiale substanțiale. Deci vor fi resurse suficiente pentru populația care supraviețuiește”, spunea planul.

Documentul de 74 de pagini explică felul în care Statele Unite va susține economia și populația și detaliază sute de ordine executive ale președintelui care ar intra în vigoare după căderea bombelor. Primul ar declara o stare de urgență pe termen nelimitat, altul le-ar interzice angajaților armatei să se pensioneze sau să renunțe la job. Un alt document se cheamă „Proclamație pentru controlul inamicilor externi”.

Planurile din era Reagan sunt la fel de obsedate de războiul nuclear și efectele lui. Abia după evenimentele de la 11 septembrie și George W. Bush se schimbă lucrurile radical. Într-un document despre PEAD, există o referire la un ordin prezidențial „care ar putea cauza închiderea oricărei facilități sau stații de comunicare și eliminarea aparatelor și echipamentelor ei.”

Documentele conțin câteva referințe la schimbările din era Obama și era Trump, dar acestea sunt mai puțin clare. În schimb, știm că fiecare președinte editează aceste documente în funcție de preocupările lui, cu scopul de a menține controlul în caz de atac terorist sau nuclear.