La ce să fii atent când mergi cu BlaBlaCar în România ca să nu dai de șoferi dubioși

În vara lui 2015 mi-am găsit un job part time în Vama Veche, așa că trebuia să fac naveta odată la trei-patru zile. Dacă ai mai fost acolo, știi că nu există tren direct până-n Vamă și trebuie să mai schimbi un autobuz-două ca să ajungi în ultima stațiune de pe litoralul românesc. Eu aveam nevoie de un mijloc de transport care să mă lase direct la destinație și pe care să nu dau o avere. Atunci am aflat întâmplător de BlaBlaCar și așa am ajuns să am aproape o sută de curse de-a lungul anilor.

Pe scurt, BlaBlaCar e o aplicație de ride sharing asemănătoare cu Uber, doar că funcționează pe distanțe mai mari. Deschizi aplicația, bagi orașul unde ai nevoie să ajungi, ziua când vrei să pleci și în câteva secunde îți arată toți șoferii care au locuri libere pe traseul tău. Marele avantaj e că de cele mai multe ori te costă la jumătate față de cât ai da pe un bilet de tren sau autocar. În plus, pleci cam când vrei tu.

Mulți dintre cei cu care am vorbit despre BlaBlaCar mi-au spus că ar fi reticenți să se urce în mașină cu un străin: „Nu știi cum conduce.” „Dacă dai de vreun psihopat?” „Dacă îi dă talpă pe serpentine și murim naibii?”. Dacă ai astfel de temeri, n-o să te convingă nici toate motivele din lume. Eu unul n-am avut nicio experiență nasoală în toți anii ăștia. Unii vor spune „Da, dar ești bărbat, ce să-ți facă ție?”. Așa e, dar chiar și așa, măcar din punct de vedere statistic ar fi trebuit să dau de cel puțin un sinistru până acum. O să-ți explic mai jos câteva reguli simple care o să te ajute să stai departe de șoferi dubioși. 

Au fost și situații în care n-am găsit mașină și am mers cu un șofer care n-avea poză, dar în general merg pe ideea că dacă urmează să mă întâlnesc cu un străin măcar să-i văd fața înainte, să-l pot recunoaște pe stradă. Odată bifat acest aspect, mă uit la vârsta șoferului și încerc să-i aleg pe ăia de la 25 de ani în sus. Merg pe ideea că dacă e mai înaintat în vârstă a depășit fazele teribiliste legate de viteză și de condus aiurea. 

Criteriul ăsta l-am adăugat după ce am mers o dată cu un puști de 19 ani bolnav cu viteza, care-i dădea 250 pe autostradă cu BMW-ul fără să stea pe gânduri. După primii 50 de kilometri i-am zis „Cumetre, las-o mai ușor, înțeleg că-ți place viteza, dar cred că-ți place viața, în general, mai mult". Și a lăsat-o mai moale fără discuții suplimentare pe subiect, ceea ce e mare lucru.

Dacă oamenii sunt mulțumiți de cursă se vor rezuma să scrie numărul minim de caractere acceptat de aplicație, gen „Șofer punctual, atent la drum, muzică mișto”. Dacă se întâmplă chiar și cel mai mic lucru, o să-și verse românii năduful prin comentarii mai mari ca alea pe care le scriu elevii la BAC. Așa că fii atent pe alea - unele sunt exagerări, dar poți găsi și indicii că ceva nu-i ok.

Doar că nu toți, și o să-ți explic mai încolo de ce. Am mers cu Nea Stelică, care făcea zilnic București-Constanța și avea în spate plăci de gresie. Am mers la Brașov cu un băiat care conducea o dubă frigorifică plină cu înghețată. Am plecat de la Cluj cu un băiat care ducea o parte din echipamentele de la Untold. Atât ei, cât și mașinile lor, se încadrau cumva în același tipar: ei șoferi profesioniști de cel puțin cinci ani, iar mașinile țiplă, cu reviziile la zi, curate. Adică așa cum ar trebui să arate o mașină, dar cum nu te-ai aștepta să arate o utilitară pe care o iei la ocazie. Însă e foarte important ce duc în dubele alea, căci pentru cartofi, pepeni sau lemne nu-ți cere nimeni toate reviziile la zi și nici carnet profesionist. 

Un alt lucru pe care poți să-l faci după ce ai obținut numărul de telefon al șoferului e să-l cauți pe rețelele sociale. De lene, foarte mulți oameni și-au făcut conturile de Facebook, și nu numai, folosind numărul de telefon. Îl lasă la vedere, apoi se miră că primesc apeluri scam din tot felul de țări africane. Așa că dacă i-ai găsit profilul și ți se pare că e ceva în neregulă cu el sau ai vreun alt motiv și vrei să te răzgândești, poți s-o faci fără niciun fel problemă. 

În funcție de orașul unde vrei să mergi, poți să găsești suficiente mașini cât să-ți permiți luxul de a alege cu model vrei să mergi. Sunt de acord că acest criteriu face parte din categoria fițe, tocmai de-aia nu e printre cele mai importante. Dar sunt situații în viață când trebuie să te întorci de la un festival la care te-ai bubuit mai multe zile și ai de ales între un Logan și un SUV. Dacă șoferul mi s-a părut ok, am ales SUV-ul de fiecare dată, pentru bancheta aia din spate pe care să dormi tot drumul până acasă. 

Una peste alta, respectând regulile de mai sus am reușit să nu dau peste niciun meltean în aproape șase ani. Asta nu înseamnă că ei nu există. Trăiesc printre noi, respiră același aer, se înmulțesc. Însă dacă ești atent la câteva detalii, sunt șanse mari să dai peste niște oameni foarte faini cu care să călătorești. Sau cel puțin unii cărora să nu le pese că stai cu căștile în urechi tot drumul.