Când vine vorba de filme psihologice, sunt acele producții care îți iau atenția și o poartă prin nenumărate momente și dileme. Poți ajunge chiar să afli ceva nou despre tine sau să explorezi diverse scenarii la care te gândești destul de rar, poate niciodată.
Ia ca exemplu Oameni de treabă. Un sat din România profundă, un polițist care ar vrea o viață liniștită și o crimă. Te urci în acest carusel și mai cobori la final, când unul dintre personaje își ia un topor în spate și nici celelalte n-o sfârșesc mai bine.
Videos by VICE
Are ceva fascinant și e cert și că oamenii iubesc filmele thriller din tot felul de motive.
Unora le place să trăiască sperieturile la cinema sau în confortul propriei case, pentru că știu că de fapt nu li se poate întâmpla nimic rău. Alții dezvoltă chiar o pasiune bolnăvicioasă pentru personaje negative, pentru că vor să le înțeleagă mai bine motivațiile. Sau poate că vor, pur și simplu, un film care să-i scoată complet din realitatea de zi cu zi.
Indiferent care e motivul pentru care te uiți la filme psihologice, am adunat aici o listă cu unele dintre cele mai bune thrillere care o să te și facă să gândești, dincolo de cheap thrills.
O să descoperi satire sociale, drame psihologice, dar și clasice cu criminali în serie, care au totuși mai multe de oferit decât par la prima vedere.
Filme psihologice care o să te țină lipit de ecran
The Guilty
La Hollywood, când rămâi în pană de inspirație, poți oricând să reciclezi un film european deștept, dar mai puțin cunoscut, și să-i adaugi o vedetă, pentru un plus de buzz. E și cazul The Guilty, adaptare după thrillerul danez cu același nume, a cărui acțiune are loc în doar câteva ore, într-un birou de poliție. Dar intră fără probleme într-o listă de filme psihologice de pus pe Netflix și umplut ceva timp într-o seară.
Un agent retrogradat să se ocupe de apelurile de urgență – un soi de 112 – primește un telefon de la o femeie care aparent e răpită de fostul soț. În ora jumătate de tensiune pură, bărbatul face tot ce-i stă în putință ca s-o ajute, ba chiar își depășește atribuțiile, până la finalul imprevizibil.
Varianta americană la The Guilty ar fi putut fi încă unul dintr-o listă lungă de remake-uri slabe cu bugete mari, dar e salvat de Jake Gyllenhaal, care-l interpretează pe protagonist. Și uite așa își face loc pe o listă cu cele mai bune filme psihologice.
The Invisible Man
Considerat părintele literaturii SF, H.G. Wells a scris în 1897 romanul „Omul invizibil”, care a stat la baza a numeroase filme și seriale de-a lungul timpului. Deși povestea în sine nu mai are nevoie de nicio prezentare, adaptarea asta recentă reușește să te surprindă în fiecare moment și să te bântuie așa cum o fac cele mai bune filme psihologice.
După moartea soțului ei abuziv, Cecilia simte în continuare prezența lui, deși majoritatea celor din jur pun asta pe seama unei instabilități emoționale. The Invisible Man e demonstrația perfectă că, de cele mai multe ori, cei mai înfricoșători monștri sunt cei care nu se văd.
Nocturnal Animals
Chiar dacă are doar două filme la activ, designerul Tom Ford a demonstrat deja că se pricepe și la cinema, nu doar la fashion.
În Nocturnal Animals, protagonista e o galeristă care a renunțat la ambițiile artistice și, în ciuda succesului profesional, e extrem de blazată și nefericită. Nimic foarte ciudat până aici, doar că la un moment dat intră în scenă fostul ei soț, cu care nu mai vorbise de vreo 20 ani.
Acesta a scris un roman despre relația lor și i-a trimis manuscrisul, să arunce un ochi. Romanul nu prezintă un trecut tocmai plăcut, ba chiar dimpotrivă.
De aici încolo, filmul deraiază de pe drumul obișnuit pe care o iau majoritatea celor gândite ca filme psihologice și intră într-o logică de coșmar de la care nu-ți poți lua ochii. În același timp, o să te facă să-ți pui niște întrebări incomode despre viață.
Explorarea dilemelor despre tine prin filme psihologice
Split
Înainte de un film semnat de M. Night Shyamalan, știi că trebuie să te aștepți la finaluri care să dea de pereți cu tot ce știai până atunci. Forța lui Split nu stă neapărat în asta, ci în fascinația față de cum reușește James McAvoy să joace un tip diagnosticat cu 23 de personalități diferite.
Problema e că pe lângă acestea mai există și a 24-a, cea mai înfiorătoare dintre ele, responsabilă de răpirea a trei fete.
Dincolo de partea de cinema, a existat și o petiție care a cerut eliminarea filmului de pe Netflix pentru că reprezintă într-un mod fals persoanele care suferă de tulburări disociative. E o ocazie bună de-a face și mențiunea asta: oricât de bune ar fi filmele psihologice, ele sunt doar filme. Sunt produse de entertainment cărora trebuie să le înțelegi bagajul ficționalizat.
Zodiac
Într-un eventual top al celor mai bune filme psihologice despre criminali în serie care au existat în realitate, Zodiac ar fi cu siguranță în primele locuri. Nu te aștepta la prea multe secvențe gore, ca-n alte producții de gen, pentru că accentul nu e pe violența crimelor, ci pe pasiunea transformată în obsesie a unui caricaturist de la San Francisco Chronicle care încearcă să rezolve cazul. Caz care nu a fost rezolvat nici până-n ziua de azi.
Sigur, de multe ori te uiți la filme psihologice ca să-ți poți da cu părerea despre cine crezi că e criminalul sau să ai la final satisfacția că ai aflat cheia misterului, dar ce e mișto la Zodiac e tocmai că-ți refuză toate astea.
The Game
Zici thriller, zici automat David Fincher, care nu s-a ferit niciodată să exploreze cele mai întunecate nuanțe ale umanității în filme ca Se7en sau anterior menționatul Zodiac. Dar poate ar fi cazul să vorbim despre un titlu pe nedrept ignorat din filmografia regizorului, și anume The Game.
Un broker de investiții cinic care pare că are tot ce-și dorește (Michael Douglas) primește cadou de la fratele lui cam ratat (Sean Penn) un voucher de participare la un joc care sună cam dubios din start.
Cu toate astea se bagă și nu durează mult până când viața perfectă începe să se clatine – oare toate astea sunt parte din joc sau e vorba de o conspirație care să-l distrugă? Până la twist-ul final, orice pare posibil.
Shutter Island
Un polițist trimis să investigheze dispariția unei paciente dintr-un sanatoriu de pe o insulă de lângă Boston ajunge să se confrunte cu propriul trecut și traumele care i-au cauzat alcoolismul. În sanatoriu pare că au loc și tot felul de experimente dubioase pe pacienți. Sunt premisele unui film psihologic cu accente horror care livrează din plin și la capitolul vizual.
Shutter Island are un pic din tot – inclusiv un final neprevăzut care-ți elucidează misterele –, dar cu toate astea, reușește să nu fie indigest. Poate și pentru că regizor e Martin Scorsese, iar protagonistul Leonardo DiCaprio.
Cele mai bune filme thriller ar trebui să pară altceva decât sunt, ca să-ți capteze atenția?
Neidentificat
Ca să nu zici că nu există și filme psihologice românești, aruncă un ochi la Neidentificat, care face Piatra Neamț să pară un soi de Twin Peaks după o lună în Moldova. La hotelul din oraș are loc un incendiu în urma căruia mor două femei, dar cazul rămâne nerezolvat.
Un polițist cu o viață personală cel puțin complicată încearcă să afle cu orice preț cine-i vinovatul, indiferent dacă asta înseamnă că e posibil să acuze pe cineva pe nedrept.
În aceeași notă, dacă tot ești pe Netflix, încearcă cu încredere Câini sau Oameni de treabă, care a rupt la Premiile Gopo în 2023.
Uncut Gems
Din prima clipă în care-l vezi pe Howard, un bijutier plin de datorii care intră în tot felul de contexte riscante ca să scape din alte contexte riscante, îți dai seama că lucrurile n-o să se termine bine pentru el. Nu e o chestiune de dacă, ci de când.
Are impresia că rezolvarea tuturor problemelor stă într-o piatră rară din Etiopia pe care s-o vândă unui baschetbalist celebru, dar, după cum îți imaginezi, asta nu-i aduce decât și mai multe probleme.
Howard e interpretat de Adam Sandler, într-un rol magnetizant care te face să uiți comediile de duzină care l-au consacrat. Îți ia ceva să te obișnuiești cu ritmul haotic al filmului, care e totuna cu cel al personajului, dar odată ce intri în lumea acestui New York violent și hipnotic, nu-ți mai poți desprinde ochii de ecran.
The Constant Gardener
Un diplomat britanic încearcă să elucideze moartea soției lui, o activistă pentru drepturile omului. În perioada în care au locuit în Kenya, ea descoperise că un medicament produs de o companie farmaceutică locală ar fi putut fi responsabil de moartea mai multor persoane.
Filmul e o adaptare după romanul cu același nume de John le Carré, care e foarte bine când vine vorba de povești cu conspirații, guverne corupte și big pharma care nu se dă în lături să omoare oameni când vine vorba de profit.
Partea mai scary a acestui thriller inclus în lista asta cu filme psihologice e că povestea e inspirată din fapte reale – locuitorii țărilor sărace din Africa au fost multă vreme folosiți drept cobai de companiile farmaceutice, care au testat, de multe ori fără consimțământ, medicamente experimentale ale căror efecte au fost și mortale. Și da, lucrurile astea s-au întâmplat chiar și recent, în anii ‘90.
Gerald’s Game
Cărțile lui Stephen King au servit ca inspirație pentru nenumărate filme psihologice, mai mult sau mai puțin de succes, dar despre romanul „Jocul lui Gerald” s-a spus multă vreme că ar fi neecranizabil. Uite, totuși, că dacă există voință și buget de filmare, se poate orice.
Un cuplu se retrage la casa lor de vacanță din mijlocul pădurii pentru a petrece niște timp departe de oraș, poate-poate reușesc să dea reset unei căsătorii în impas. Doar că în timpul unui joc erotic, soțul are un atac de cord, iar ea rămâne legată de pat.
Poate că-ți sună ca o premisă stupidă, dar e doar începutul unei excursii doar dus în subconștient, mult mai interesantă decât ar părea la prima vedere. Și, când vine vorba de filme psihologice, premisele sunt, în aparență, simple și nu duc la nimic. Până când duc și acțiunea se tot adună ca un bulgăre scăpat la vale.
Filme psihologice despre absurdul lumii în care trăiești
I Care a Lot
Jobul Marlei e să convingă instanțele judecătorești că anumiți bătrâni rămași fără rude nu-și mai pot purta singuri de grijă, așa că prin tot felul de manevre – sută la sută legale – reușește să le confiște bunurile după ce e numită tutore legal.
Oricât de dubios ți-ar suna povestea asta, sistemul din SUA are niște lacune care permit genul ăsta de abuzuri, așa că I Care a Lot are destule legături cu realitatea, chiar dacă nu e bazat pe un caz anume.
Filmul ia o turnură extrem de satisfăcătoare după ce Marla încearcă să se pună cu o bătrânică aparent inofensivă, dar care legături cu mafia.
Contagion
Ca să facă un film despre un virus contagios care generează o pandemie, regizorul Steven Soderbergh și echipa lui au vorbit cu foarte mulți experți în sănătate publică și epidemiologi.
Ce să zic, le-a ieșit destul de realist, pentru că la nouă ani de la premiera filmului, o întreagă planetă care se confrunta cu virusul SARS CoV-2 observa similitudinile incredibile dintre scenariu și criza momentului.
Uită-te cu încredere la Contagion dacă vrei să vezi dacă viața a bătut filmul sau, pur și simplu, ca să-ți amintești cu nostalgie de vremurile frumoase în care dezinfectai cumpărăturile și trebuia să completezi o declarație ca să ieși din casă.
Nightcrawler
Crime, bătăi, incendii – orice ar putea intra lejer într-o emisiune gen Știrile de la ora 5 reprezintă obiectul muncii lui Louis Bloom, un individ care calcă pe cadavre la propriu pentru a oferi televiziunilor subiecte senzaționaliste.
Nightcrawler vrea să-ți spună că, atunci când e vorba de audiență, nimic nu e „prea mult”. Doar că, evident, fără cerere n-ar exista nici oferta.
Bloom are toate datele unei tipologii pe care s-o vezi în filme psihologice, dar cu toate astea devine un personaj cheie într-o industrie media care a transformat dramele altora în entertainment. Iar Jake Gyllenhaal face aici unul dintre cele mai bune roluri ale sale, în condițiile în care filmografia lui nu duce lipsă de filme thriller.
Nu întâmplător a jucat în trei dintre filmele care apar în lista asta.
Dincolo de toate aceste filme psihologice, rămâne o idee importantă: cinematografia e mai mult decât o arată cifrele de încasări. Iar producții de tipul ăsta au locul lor aparte, nu mai sus sau mai jos decât altele de larg consum.
Sunt pentru anumite momente din viață și se lasă cu diverse lecții. Iar astea țin de tine.
