Outernational Days a găzduit în a doua zi un panel despre manele la care a fost invitat și Dan Bursuc, cel mai cunoscut impresar de maneliști, alături de mai mulți invitați interesați de fenomenul ăsta în România. A avut și un nume cumva potrivit: „Manele în România – de la paradox cultural la însemnătate socială”, așa că m-am gândit, firesc, că discuția se va axa pe locul manelelor între underground și comercial. Datorită întrebărilor din partea muzicianului Andrei Dinescu și a celor din public, dezbaterea s-a mutat către motivele pentru care lăutarii nu combat rasismul prin piesele lor.
Și uite așa am aflat că George Pruteanu i-ar fi mărturisit lui Bursuc că a fost „trimis de alții” să critice manelele, iar în lipsa unei solidarizări a mii de oameni, maneliștilor le e frică să vorbească despre rasism.
Videos by VICE
Virusul care-ți curăța calculatorul de manele și comentariul lui Adi Minune
Discuția a început cu moderatorul Cristian Neagoe care a amintit de virusul Antiman, lansat prin 2005, care ștergea manelele din calculatoarele infectate. Întrebat despre virus, Adi Minune ar fi comentat că se pare o glumă foarte bună, „doar că majoritatea oamenilor care ascultă manele nici măcar nu au calculator”. Poate fi o glumă, dar ia-o mai bine ca pe-o remarcă serioasă despre o categorie socială la care te gândești doar când citești la știri despre asistați sociali și furturi.
Citește și: De ce iubește și urăște România manelele cu atâta înverșunare
„La 12 ani de la acest virus tot trebuie să justificăm că într-un festival există un artist care cântă manele sau că există artiști care susțin o astfel de mișcare a muzicii contemporane țigănești”, a adăugat moderatorul. După aceea, Neagoe i-a prezentat pe invitați – muzicianul Andrei Dinescu, care luptă pentru „dreptul manelelor de a fi recunoscute în patrimoniul cultural românesc” și scriitorul și „doctorul în manele” Adrian Schiop, care și-a scris romanul „Soldații” după ce s-a mutat în Ferentari ca să studieze fenomenul manelelor.
Au mai fost muzicoloaga Margaret Beissinger, care a cercetat timp de trei decenii muzica romilor din sudul României, și Dan Bursuc, cel mai cunoscut impresar și producător de manele, care a lucrat cu nume ca Florin Salam, Adrian Minune și Laura Vass. Și datorită căruia putem vorbi despre o școală de manele și de căutări de noi talente.
Lumea nu știe încă ce să simtă despre Dani Mocanu
De la tema însemnătății sociale și rolul și satisfacția muncii de impresar și compozitor de manele s-a ajuns și la clișeul că manelele sunt „ascultate de mafioți țigani care îi sclavagesc pe maneliști”. De-aici Andrei Dinescu a întrebat de ce lăutarii nu protestează împotriva rasismului la TV, în general. Cum întrebarea era adresată mai întâi lui Adrian Schiop, Dan Bursuc a profitat de ocazie pentru a glumi: „El fiind doctor, niciodată n-o să spună. Când un doctor se ocupă de cineva, nu știe ce culoare are”.
„Cred că are legătură cu faptul că lăutarii încearcă să împace. Un discurs antidiscriminare înseamnă să mergi să faci controversă. Lăutarii nu vor asta, nu vor scandal”, a răspuns, totuși, Adrian. Tot el l-a identificat pe Dani Mocanu drept un tip care „încearcă să facă un pic de scandal”. Pe de altă parte, întrebat dacă Mocanu face manele sau e un alt gen, Dan Bursuc a evitat un răspuns direct și a preferat un destul de elegant „își câștigă și el meseria cum poate”.
„Sunt programe de milioane de euro împotriva rasismului. Dacă ar face Salam sau Adrian, o dată pe an, o piesă împotriva rasismului, ar avea impact mai mare decât milioanele alea de euro antidiscriminare. De ce acești muzicieni, care sunt hiper celebri, nu și-au conștientizat puterea lor politică?”, a continuat Dinescu. Bursuc i-a răspuns întrebându-se, retoric, de ce trebuie să se pună “la mintea acelor oameni?”. „Noi trebuie să ne vedem de treabă. Suntem niște minoritari, suntem un număr micuț, nu ocupăm un număr mare în țara în care trăim, dar ne putem da seama de cât ne iubesc oamenii după numărul de vizualizări.”
Campania antimanele, teoria conspirației și sindromul Stockholm
La un calcul sumar al lui Andrei Dinescu, dacă posturile de radio ar fi dat manele, Salam ar fi câștigat în 15 ani cel puțin un milion de euro din drepturile de autor, plătite la „alb” pentru piesele intrate în heavy rotation. „Sunt bani pierduți fiindcă nimeni nu a făcut gât că e rasism să nu dai artiștii poporului, artiștii României. Cum să nu-i dai la radio?”, a întrebat Dinescu. Răspunsul lui Bursuc a fost pe cât de simplu, pe atât de exhaustiv: maneliștii câștigă din bacșișuri.
Tema rasismului a revenit printr-o spectatoare, care a sugerat că Bursuc evită să răspundă, iar rasismul, chiar dacă nu „impactează” viața maneliștilor, are efect asupra altora. Impresarul a spus că dorește liniște și nu are suficientă putere. A fost o ocazie bună să amintească de videoclipul filmat la Opera Română, în 2008, pentru piesa „La culcare, noapte bună” a lui Sorin Copilul de Aur. Cum probabil te-ai aștepta, clipul a dat naștere unui scandal, deși Bursuc consideră că, atâta vreme cât plătește impozite, are dreptul să filmeze la Operă.
Citește și: La petrecerea cu Adi Minune am văzut că-n fața manelelor suntem toți egali
Apoi, într-o emisiune la TVR alături de George Pruteanu, Mircea Iorgulescu, ministrul Culturii pe atunci, și de pianistul Dan Grigore, Bursuc i-a rugat să urmărească versurile, respectiv armonia compoziției. Intelectualii nu ar fi avut nimic de reproșat melodiei, respectiv versurilor, dar după emisiune Iorgulescu și Pruteanu i-ar fi comunicat că nu depinde de ei, sunt trimiși de alții. Mai mult, impresarul i-ar fi propus cândva lui Pruteanu să-i compună versuri, contra cost. De unde și o nuanță de sindromul Stockholm, remarcată de Andrei Dinescu. „Dacă văd că cineva pune pe cineva: «dă-i în cap lui ăsta’, pe-ăla vreau eu să-l fac colegul meu”, a adăugat Bursuc.
Până la urmă, problema rasismului a fost tranșată: nu există susținere. „Mi-e frică, sincer, nu știu dacă înțelegeți aluzia mea. Haideți voi, care m-ați adus astăzi, încercați să faceți ceva, adunați câteva sute de oameni, câteva mii de oameni. Faceți voi mișcarea asta, majoritarii, susțineți-i. Văd că sunteți puțini oameni strânși aici. Noi, țigănușii, ăștia care trăim cum putem, să începem așa ceva, ce-ar spune lumea: «Au ieșit ăștia. Nu-și văd de treaba lor?» Și de aici înțelegeți dumneavoastră mai multe”, a-nchis Bursuc subiectul.
Desigur, înțelege fiecare mai multe și poate mai important decât orice e de înțeles că maneliștii nu ard de nerăbdare să intre în scandaluri, să apară la TV unde să apare o chestie sau alta, iar cum cadrul lipsește, nici n-o să-l creeze acum.
Citește mai multe despre manele în România:
Șase motive pentru care documentarul BBC despre maneliști e cea mai bună reclamă pentru România
Aur, smalex şi duşmani
Goran Bregovic se servește cu Salam
