„Eu sunt om, dar sunt și câine. Dacă vezi că eu sunt om și pe tine te văd panaramă, cu mine n-ai ce mai discuta. De nu-ți dau indiferență de înnebunești pe loc”, se descrie Vivi, un lăutar de 32 de ani din Clejani. E unul din tipii care o să cânte manele la Bairam la Clejani, o mare petrecere care se ține pe 30 septembrie la el acasă. Curtea o să bubuie de ritmuri vechi și noi, pentru că tatăl lui, Țagoi (Marin Sandu), o să bage cu vocea și cu acordeonul muzică lăutărească, acompaniat de un taraf.
Deși m-a întrebat dacă-mi place să trăiesc din trecut când a văzut că tot voiam să știu ce-a mai făcut în tinerețe, Vivi mi-a povestit totuși o parte din viața lui.
Videos by VICE
Citește și: Soții de lăutari din România mi-au povestit cum au ajuns să fie șefele supreme
Dacă ești puțin atent, îți dai seama dintr-o privire ce contează pentru el. Pe piept are tatuată o poză cu băiatul lui, iar pe gât, scris finuț cu litere de mână, Vasy, numele actualei soții.
În afară de nunți și botezuri, Vivi a cântat în ultimul an, de două ori la Macaz. Dacă ți-e deja cunoscut, sigur vrei să petreci o noapte întreagă în curtea lui din Clejani, pe cea mai tare muzică. Asta e povestea lui.
CU ACORDEONUL ERA CHINUIALĂ
Când era mic, auzea în casă toate instrumentele. Bunicul lui, Culai (Neacșu Nicolae), cânta la vioară, tatăl lui la acordeon, iar un frate mai mare la țambal. Și mama lui cântase în tinerețe cu acordeonul și cu tobele.
La șase ani i-a venit rândul să continue tradiția familiei și a satului. Că i-au pus părinții acordeonul în brațe sau că și-a ales el instrumentul ăsta nu mai știe. Ține minte doar că a mâncat multă bătaie ca să învețe muzică. Lui îi ardea de joacă, doar era un copil. Primul lui profesor a fost Ioniță pe care-l știi din formația Viorica si Ioniță de la Clejani.
Când s-a făcut bun de mers la nunți, a văzut ce-nseamnă greul meseriei ăsteia. „La început am cântat mult la țară și a fost mare chin. Cu acordeonul în brațe hai la udat, hai la mireasă, hai încolo. Plecai la zece dimineața și ajungeai în cort la șase seara la cât umblai de nebun.”
A PLECAT CU BELEAUA ÎN STRĂINĂTATE
Țagoi, tatăl lui, și Neacșu, bunicul lui, făceau parte din Taraf de Haïdouks și rupeau Occidentul. Bunicul lui revoluționase muzica printr-o tehnică ce îi lăsa pe străini cu gura căscată: lega un fir de păr de cal de o coardă a viorii si trăgea de el pe ritm.
La 16 ani, i s-a deschis și lui Vivi poarta spre străinătate. Lui Stephane Karo, impresarul trupei care era belgian, îi venise ideea să facă un taraf de juniori din care să facă parte copiii lăutarilor bătrâni. Vivi și vreo alți zece băieți din Clejani au plecat în turneu în Franța si Belgia. „Mai era un moș cu noi, Beleaua, ăla avea grijă de noi.” După o lună au dat de belea cu unul dintre părinți care i-ar fi zis impresarului să nu-i mai ia pe copii la concerte.
Citește și: Povestea iranianului care a venit din America, în România, să cânte cu lăutarii din Clejani
LA O FEMEIE CONTEAZĂ CARACTERUL
După niște ani buni cu prostii și nebunii, Vivi a văzut pe GPS reconfigurare traseu. Și-a luat un nou instrument și o nouă soție. De la acordeon a trecut la keyboard, unde mai bagă si lăutărească, dar mai mult manele.
Pe Vasy, soția lui, a cunoscut-o pe internet acum șase ani. I-a plăcut caracterul ei și că nu l-a lăsat când era la greu. „Am văzut eu că e altfel decât alte femei și am zis: OK, pe asta o vreau eu.” Acum se ceartă des din gelozie. „Dacă ea mă știe cum eram eu înainte. De multe ori o și înțeleg. OK, hai, ești geloasă, te cred, dar prea mult. Si eu sunt, dar nici chiar așa.”
Când e să se distreze împreună n-au treabă. Niciunul nu se uită la bani când merg la o nuntă sau la vreun botez. Vivi spune că la ultimul botez au dat amândoi 28 de milioane numai la lăutari. „Te simți bine și vrei o melodie și tu, ca bun simț, îl răsplătești pe om”. Cine știe să ia, știe și să dea.
El câștigă între 150 și 350 de euro pe noapte, în funcție de unde cântă. Asta fără bacșiș. Dar nu e lux tot anul. „Cânt șase luni pe an, dar prostia e că nu strâng bani și iarna e greu.”
Vivi are două visuri: să facă un copil cu Vasy și să-și ia o casă în București, să plece de la Clejani. „Aș fi cel mai fericit.”
