Apărătorii preotului care ar fi bătut un elev îți arată de ce BOR e în topul încrederii

În urmă cu câteva zile, a apărut știrea despre un preot care ar fi bătut crunt un elev, pentru că nu a vrut să-și facă cruce. Băiatul de 11 ani e penticostal, iar semnul crucii nu face parte din cultul său. Probabil ți se pare normal ca un profesor de religie să cunoască acest lucru și să nu aibă asemenea pretenții de la elev.

De aici, povestea asta a început să facă înconjurul internetului și să atragă tot felul de reacții. Cei mai mulți oameni, așa cum era de așteptat, au fost profund îngroziți de faptele preotului, mai ales că, ulterior, medicii au confirmat că băiatul s-a ales cu o comoție cerebrală.

Trebuie precizat că povestea nu este momentan actualizată, pentru că investigația încă nu s-a finalizat. Ca atare, în spațiul public au început să apară tot felul de speculații care pun la îndoială cele relatate. Ar fi înregistrarea care ar surprinde copilul plecând pe picioarele lui de la școală, fără a da semne de traumatism. Nu e clar cum a intrat Constantin Sturzu, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în posesia clipului și de ce l-a pus pe Facebook, înainte ca investigația să ajungă la o concluzie. Cert e însă că reprezentanții Mitropoliei susțin că acuzațiile la adresa preotului sunt „în covârșitoarea lor majoritate, cu totul nefondate”, conform Libertatea.

Același purtător de cuvânt mai susține și că, de fapt, preotul ar fi fost provocat de elev și, într-un moment impulsiv, l-a prins pe băiat de urechi și l-a scos afară. Primarul din Cristinești, comuna din care este băiatul, bănuiește că părinții de fapt vor bani de la preot și lucrurile relatate din presă nu se pupă cu realitatea.

Între timp, pe un cont de Facebook care pare să-i aparțină preotului acuzat, Andrei Costin Mancaș, cineva (poate chiar preotul) încearcă să facă dreptate. Profilul este destul de privat, iar singurele postări publice sunt cu diverse știri care încearcă să-l spele de păcate. Ori nu a postat nimic public până la izbucnirea scandalului, ori contul a fost creat fix cu această ocazie. Dar, dacă într-adevăr este contul lui real de Facebook, articolele postate nu-i fac deloc cinste, pentru că multe dintre ele găsesc justificare în faptul că elevul e de etnie romă. Personal, dacă aș fi acuzată de o asemenea faptă, nu aș încerca să-mi demonstrez nevinovăția cu articole care nu neagă ce am făcut, dar mă scuză din motive rasiale.

Cu toate îndoielile și speculațiile lansate de cei care nu-l cred în stare pe preot de asemenea fapte, verdictul medicilor este cât se poate de real. Un băiat de 11 ani s-a ales cu o comoție cerebrală, iar mai mulți colegi de clasă au confirmat pentru părinți că preotul a acționat violent.

Nu dau eu un verdict în cazul acestui preot, însă comentariile pe care le-am citit de la diverse persoane îți arată că există în continuare mulți români care cred că educația se face cu bătaia și că un profesor abuziv - fie el, preot sau nu - are tot dreptul să-l mai ia la palme și pumni pe un copil dacă n-a făcut cum i s-a zis.

Uite câteva exemple de oameni care ignoră acuzațiile aduse preotului și, mai mult, susțin că un om familist și cu carte n-ar avea cum să facă așa ceva. Violența e ok în școala românească, doar așa s-au format generații la rând și iată ce bine suntem cu toții.

Răspunsul ăsta este dedicat celor care s-au revoltat pe ieșirile preotului. Și, crede-mă, nu e o gândire rară în zilele noastre. Sunt mulți cei care consideră că un copil scăpat de sub control poate fi potolit doar prin violență.

Argumentul ăla cu „să lucrați și voi cu pramatii de genul” nu ține. Într-adevăr, nu toată lumea e făcută pentru o asemenea meserie, dar asta nu înseamnă că trebuie să o și practici. Dacă îți pierzi ușor cumpătul și singurul tău impuls e să iei copilul de ureche, problema principală e la tine și cu siguranță nu ai ce căuta într-un mediu didactic.

Alții îi dau înainte cu „pe vremea mea”, pentru că dacă ei au avut parte de profesori violenți, înseamnă că e perfect ok să se păstreze tradiția și la generațiile mai noi. Nu o să înțeleg niciodată de ce există ura asta față de „copiii din ziua de azi” și de ce adulți în toată firea își doresc să sufere la fel cum au făcut-o și ei la vârsta lor.

În schimb, încheierea comentariului e de vis. Nu susține violența, dar bătaia e ruptă din rai. E ca aia cu „nu sunt rasist / homofob / misogin, dar să nu-i văd pe stradă”:

Autorul acestui comentariu este același cu cel de mai sus. E clar ca are niște păreri foarte puternice pe care nici nu știu cum să le iau. Cert e că omul crede că violența se rezolvă tot prin violență, inclusiv când e vorba de copii.

Sigur că există copii agresiv în școlile din România, dar soluția nu e să te cobori la un asemenea nivel, să te lupți fizic pentru că nu ești în stare să te impui. Și chiar dacă ai de-a face cu un elev cu adevărat complicat, ai la îndemână alte variante legale.

Ora de religie poate fi opțională, dar asta nu înseamnă că prezența copilului acolo justifică un comportament abuziv din partea profesorului. Aș mai preciza aici că, teoretic, este ora de religie, nu ora de ortodoxie, dar știi și tu deja că această materie și-a depășit de mult atribuțiile.

Dar argumentul ăsta persistă. E logic, nu? Dacă stătea acasă, nu mai pățea nimic. Atunci hai să aruncăm în spațiul public ideea că, dacă ai altă religie decât cea ortodoxă, e mai bine să nu te înscrii la această materie, că riști să ajungi la spital cu comoție cerebrală. Serios, denotă ticăloșie să dai vina pe părinți că băiatul lor a fost lovit, pentru că nu l-au ținut acasă în timpul orei de religie.

O să fiu puțin cinică, dar chiar nu trebuie să „arăți a bătăuș” ca să bagi un copil în spital. Preotul nu știa de vorba aia cu „ia-te de cineva pe măsura ta”. Cât despre argumentul doamnei de mai sus că părinții n-ar fi pus poze cu copilul bătut, deci n-are cum să fie adevărat, vreau doar să spun că oamenii aia nu trebuie să se justifice în fața ei, ci în fața autorităților competente care investighează cazul. Dar, ca fapt divers, imagini există, cenzurate - că băiatul e minor, dar există.

Îți spuneam la început că există un profil de Facebook care se presupune că aparține preotului acuzat. La articolele postate sunt zeci de comentarii de la oameni care îl apără și care-l asigură că „Dumnezeu nu doarme”.

Și nu e ceva rar, se întâmplă la fel de fiecare dată când un membru BOR ajunge să fie acuzat de chestii necreștinești. Amintește-ți de Pomohaci, apărat în comentarii și aplaudat pe stradă.

Dar, ca să nu las textul ăsta într-o umbră subiectivă, am luat legătura cu Cosmin Ungureanu, medic rezident la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola. L-am întrebat de ce oamenii resping posibilitatea ca un preot fie capabil de așa ceva.

Cât despre cei care justifică violența față de un copil, în școală, Ungureanu spune că se explică prin „lipsa de cultură și melancolia după perioada pre-comunism, când era acceptabil să aplici violența în clasă”.

L-am întrebat și dacă faptul că băiatul este penticostal influențează modul prin care oamenii percep și judecă o astfel de știre. Aparent, genul ăsta de reacții sunt comune mai ales la sate, unde copiii care fac parte din minorități religioase duc o viață mult mai grea, pentru că se confruntă cu discriminări. Pe lângă asta, atunci când apare o știre despre o faptă negativă comisă de un membru al unei minorități, este specificat din care minoritate face parte. Oamenii au tendința să se oprească asupra acestui aspect și să-și formeze părerile în funcție de stereotipuri, mi-a mai spus Ungureanu.