De la bloguri și vloguri de gătit la corporatiști din agenții de publicitate și PR, Piața Obor îi atrage ca un magnet. Cei mai impresionați sunt cei din provincie. Unii din București au fost deja cărați p-acolo când erau mici și farmecul nu mai e același după ce știi că-n copilărie erai până acasă juma’ de hamal pentru sacoșele cu legume și fructe. Vin din provincie și după ce m-am împiedicat cam un an de tot felul de hashtag-uri ca „#AuzitaInObor” pe Facebook, am zis că trebuie să văd locul ăsta magic.
Citește și: Am petrecut o zi cu pepenarii din piețele bucureștene, ca să aflu cum se leagă căldura cu depresia
Videos by VICE
Aș zice că piața și bișnița sunt particularități ale poporului român, dar nu pot să am un asemenea discurs dacopat fără să-mi pierd și ultima fărâmă de demnitate. Totuși, românii au avut mai mereu o piață aproape, chiar dacă în comunism nu era totul la discreție, și marțea, din ce-mi aduc aminte din copilărie, era zi de târg. Acum tradiția asta pare să moară odată cu noua generație, care preferă comoditatea magazinelor din scara blocului și nu au plată cu cardul la legătura de pătrunjel.
La Piața Obor nașpa a fost că am nimerit pe caniculă. Însă bișnițarii nu aveau nicio treabă cu toate aceste fenomene extreme și își udau liniștiți ceapa verde, ca să o țină proaspătă pentru eventualii clienți, adică pentru cei care aveau să supraviețuiască Apocalipsei de afară și să-și găsească refugiul într-o hală răcoroasă din Obor.
În magazinul Bucur Obor găsești ce vrei și ce nu-ți trebuie
Dacă vrei să vezi cum supraviețuiesc buticarii în vreme de caniculă, e bine să începi cu viața aia bună și răcoroasă a comercianților din magazinul Bucur Obor, să înaintezi apoi spre halele alimentare din Obor și să ajungi în final la Bazar. Aici e și locul în care m-aș transforma în vânzătoare, dacă ar da peste mine spiritul de bișniță. Bine, nu știu exact ce aș vinde, mă gândeam la aparate auditive sau la chestii luate en-gros de pe AliExpress și vândute la suprapreț, că asemenea afaceri merg strună în București.
Citește și: Am stat o zi în Pantelimon ca să înțeleg de ce o să fie următorul cartier de hipsteri
Bine, trebuie să menționez că locul ăsta nu e tocmai potrivit pentru bișniță, că parcă nu ai chef să negociezi la sânge prețul pentru doi metri de mocheta când aerul rece îți suflă în ceafă și îți calmează nervii treziți de caniculă. Este, totuși, un paradis aici. Ai covoare, trolere, ghiozdane, rechizite, fermoare, tot ce ți-ar trebui în casă și pe tine, dar la prețuri mai mici și de calitate mai îndoielnică. Poți, de exemplu, să repari un ceas și să-ți scurtezi haine cât cauți lucruri kitschoase pe care să le pui prin casă și să le privești ironic.
Viața-i bună în magazinul Bucur Obor, unde ventilația centrală funcționează fără probleme și oamenii par doar plictisiți de simpla lipsă a clienților, că nu se îngrămădesc oamenii să cumpere metraje, costume și aur din mijlocul pieței, asta dacă i-au cunoscut vreodată pe căutătorii de buzunare din tramvaiul 1. Altfel, pe mine m-a înnebunit un magazin de oglinzi, care părea desprins dintr-un film horror de carnaval, doar că bișnițarul în halat gri îți amintea că ești într-un colț obosit de București.
La ieșire, o doamnă vindea zorzoane de plastic topit, iar o alta un fel de sutiene XXL, cât să te întrebi ce sâni de femeie intră acolo. „Domnișoară, domnișoară, stați așa că am ceva deosebit pentru dumneavoastră”, ar putea fi una dintre replicile de agățat viitoarea clientă. Am zis pas, aveam de văzut și alte bucăți din Obor.
Piața Obor, cât mai ține, are de câțiva ani un spațiu nou, care mai ia din romantism
Mă așteptam să găsesc un sicriu pe caniculă în hala nouă de la piața Obor. Surprinzător, era poate puțin mai răcoare decât în magazinul cu ventilație și aer condiționat, plus că te mai lovea din când în când o briză. În funcție de câte shaorme ai băgat, reziști decent în hală. Cred că-i cel mai potrivit loc între piața veche (renovată și aranjată) și Bucur.
Unii dintre vânzători n-au fost așa norocoși ca mine și căldura era mai dură cu ei. Dar așa am putut să fac o cercetare antropologică despre locurile ciudate unde transpiră oamenii îngrămădiți printre munții de vinete, ardei, avocado fff buni și ananași fff dulci (sic!). Situația stă cam așa: între omoplați, sub burta de bere, pe ceafă și pe mustața femeiască. Dar nu asta te interesează.
Pentru că voiam să am parte de experiența pieței până la final, am urcat la etaj, unde le-am surprins pe femeile de serviciu cum făceau trafic cu sticlele de detergent. Practic, vindeau ce aveau pe „stoc” pentru câțiva lei și un acatist de la clientele măicuțe. În cazul ăsta cred că toată lumea e fericită și bișnița are măcar binecuvântarea lui Dumnezeu.
Citește și: Cum își găseau haine fashionistele din anii ’90, când nu existau malluri și H&M-uri
Tot la etaj am aflat că poezia românească s-a născut în zi de târg, că nu poți să vinzi nimic dacă nu-ți merge limba și nu le zici cum trebuie ca să înmoi cea mai tare inimă de client zgârcit la buzunar. Altfel, oamenii erau strânși în cârciuma deghizată drept incintă de degustat bere „la fel de rece ca inima fostei”. Iar diverși alți cumpărători stăteau la coadă la una dintre cele trei tarabe cu brânză, lapte și smântână din Mărginimea Sibiului (sau de p-acolo, că niciodată nu știi sigur).
Am urcat și mai mult. La ultimul etaj am dat de nu știu ce magazin de mobilă, unde un nene a încercat să mă vrăjească și să-mi vândă un ventilator manual, că „domnișoară, nu vreau să vă topiți în tramvai”. L-am refuzat, canicula trebuie înfruntată, nu înmuiată. Am mers în hala veche.
Nu poți să spui că ai avut viață grea până nu ai vândut papuci de cauciuc în Bazar
Poate că piața s-a spălat puțin la față în ultimii ani, dar aerul ăla amestecat cu latex, plastic și sandale de cauciuc topite persistă negreșit în plămânii bișnițarilor din Obor.
Știu că trăiesc într-o bulă a oamenilor care se îmbracă fie din mall, fie de pe site-uri dubioase, sh-uri fancy sau de la tipe care-și vând hainele pe Facebook, dar nu am crezut niciodată că asemenea bazaruri și-au pierdut utilitatea. Credința mi-a fost întărită de oamenii care mișunau pe coridoarele strâmte ale Bazarului Obor.
Citește și: Am colindat terasele cu mici din Bucureşti, ca să văd care sunt cei mai buni
Ăsta-i locul în care găsești orice, de la brichete în toate formele dubioase la care te-ai gândit vreodată, inclusiv brichete în formă de iPhone, la haine de nuntă de țară și o invazie de sclipici și papuci cu blană în toate culorile, care-s doar 60 de lei la super ofertă. Poți să-mi mulțumești mai târziu pentru acest pont de pont.
Mi-am încheiat aventura cu o porție de mici serviți cu muștar din partea casei pe o terasă din Obor. În timp ce întindeam micii prin muștar, meditam la viața bișnițarilor blocați în rutina târgului și mă gândeam la fetele care au strigat după mine în piață întrebându-mă dacă-s vreo turistă rătăcită, că oricum nu-i nimic de văzut în colțul ăsta de București. Nu-s turistă, dar cred că tot vibe-ul, farmecul, magia, spune-i cum vrei, Oborului nu m-a prins suficient. Aștept acum să văd când e cool să mergi ironic la piața asta.
