Românii care se bucură de moartea unei jandarmerițe îți arată de ce ne conduce PSD

De ceva timp au răsărit tot felul de „lideri” #rezist care mai mult strică decât să ajute. Poate că ei nu s-au proclamat explicit șefi pe tarla, dar e evident că încearcă să atragă atenția prin gesturi radicale. Și pentru că nu vor să fie asociați cu ei, mulți protestatari au început să renunțe la ieșitul în stradă. E deranjant să vezi că protestele au fost confiscate și trompetele PSD ne bagă pe toți în aceeași oală cu gălăgioșii ăștia care cred că ne reprezintă.

De Cristian-Mihai Dide e posibil să fi auzit, pentru că este unul dintre cei mai vocali protestatari din Piața Victoriei. E veșnic prezent acolo, iar atunci când nu-i niciun protest, urmărește politicieni sau judecători pe stradă. Cum ar fi episodul cu Valer Dorneanu, de la CCR, pe care Dide și gașca l-au huiduit când acesta mergea spre casă.

Aseară a distribuit o știre despre o femeie accidentată pe trecerea de pietoni, în timp ce traversa cu fetița ei. Femeia a decedat, iar copila este în comă la spital. Victima era de profesie jandarm, iar reacția lui Dide a fost seacă: „One more down”. În comentarii nu a dat dovadă de pic de empatie și a continuat să sărbătorească moartea unei mame.

Toată lumea a fost indignată de abuzurile Jandarmeriei de la protestul diasporei - și pe bună dreptate - dar asta nu înseamnă că trebuie să te bucuri ca ultimul om când moare o jandarmeriță. Apucăturile astea extremiste au fost crunt taxate prin secțiunea de comentarii, chiar dacă lui Dide nu i-a păsat, dar au fost și destui care l-au susținut. Îți arăt mai jos cum a decurs totul.

Unii oameni au noțiuni exotice despre dreptate. Pentru ei, o angajată a Școlii Militare de Subofițeri Jandarmi din Fălticeni merită din plin să fie spulberată pe trecerea de pietoni. Probabil că nu avusese nicio legătură cu protestul diasporei, dar, chiar dacă avea, genul ăsta de atitudine tot nu-și are locul.

Aparent, dacă nu te bucuri că o mamă a murit și un copil este în comă la spital, ești o panseluță sensibilă. În rest, Dide ar trebui să-și pună un pic de filtru. Nu neapărat pentru că nu-i ok să te porți ca o brută, e clar că nu-i pasă de asta, ci că îți iei report în masă.

Nimeni nu are pretenția că trebuie să jelești persoane pe care nu le cunoști sau pe care nu le ai la suflet. Accidente au loc tot timpul și nu te judecă nimeni dacă nu-ți exprimi empatia față de fiecare. Dar meseria unei victime nu anulează o tragedie și nici nu e motiv de bucurie.

Cât umor. Hai să amestecăm chestiuni politice într-o tragedie și să facem glume proaste.

În rest, cei mai mulți care au aprobat mesajul lui Dide au comentat scurt, cu „bravo” și „foarte bine”, pentru că nu ai nevoie de multe cuvinte ca să arăți tuturor ce fel de om ești.

Comentariul ăsta a venit de la o doamnă. Habar nu am dacă e mamă sau nu, dar e bine de știut că sunt și femei care consideră că e perfect ok să te bucuri de moartea unui om.

Reacțiile astea au apărut la câteva ore după ce a postat Dide mizeria, adică înainte să devină viral și să adune peste o mie de comentarii. Extremiștii s-au risipit sau au fost îngropați de cei care i-au dezaprobat ferm.

În primele ore, Dide a răspuns fiecărui critic. Poate te așteptai să o drege cumva, să spună că e o glumă proastă, că nu e ceea ce pare. Dar nu, și-a asumat complet ura și a răspuns mai deplasat decât în postarea originală.

Reacțiile de genul îmi amintesc de Mircea Badea, dar parcă el delirează mai cu talent. Mai sus îl poți vedea pe Dide cum compară o jandarmeriță cu un dictator și cu un terorist. Pentru că, nu-i așa, e fix același lucru. Zero empatie pentru fetița aia nenorocită pe viață.

Cei mai mulți i-au atras atenția că jandarmerița, înainte de toate, era totuși un om. Dar Dide o ținea pe a lui, că era jandarm, nu om, iar el urăște jandarmii și e ok când mor spulberați pe trecerea de pietoni.

De fapt, victima nu era nici măcar femeie, din punctul lui de vedere.

Alții care au avut tupeul să-l certe au primit atacuri la persoană. Habar n-am dacă tipul de mai sus lucrează sau nu la MAI, dar e ok, știe Dide că toți sunt pedofili. E incredibil cum reușește omul ăsta să-i eticheteze pe toți. Un polițist a fost acuzat de pedofilie? Clar toți cei de la MAI sunt la fel. Jandarmii au acționat cu brutalitate la protestul diasporei? Clar toți sunt întruchiparea lui Stalin și merită să moară călcați de mașini.

Cu alții nu a mai avut chef să intre-n discuții și a tras direct concluzia că sunt jandarmi. Dacă nu-i aprobi mesajele, ești jandarm.

În dimineața asta, Dide a venit cu un text mai lung în care explică ieșirile din seara precedentă. Bine, mult spus „explică”, practic îi ceartă pe cei care l-au taxat în comentarii. Spune că postarea despre accident este despre „voi”, cei care nu protestați cot la cot cu el. De fapt, a vrut să vadă unde duce chestia asta. Totul a fost un test prin care să-i facă pe critici să se simtă vinovați de toate problemele țării. Super logică.

Da, omul compară numărul de comentarii cu plângerile de după protest. Dar, mai mult decât atât, se plânge că povestea asta a devenit mai virală decât postările în care cerea ajutor și, mai ales, ca a primit mai multe reacții decât susținători pe Patreon. Să-ți fie rușine că nu cotizezi la astfel de personaje!

În rest, textul este despre cei care s-au delimitat de el și l-au șters din lista de prieteni. Pentru Dide, oamenii ăștia nu contează, pentru că oricum n-au cotizat cu nimic și nici nu are nevoie de fani care nu știu să se bucure că un jandarm a murit. E un erou neînțeles, ce să mai.

Între timp, dacă te uiți prin share-uri, ai să vezi că cei mai mulți bagă mișcarea #rezist în aceeași oală cu Dide. Degeaba spune el că nu-i lider și că nu e mișcarea lui, pentru că radicalismul său iese mereu în evidență. Atitudinea asta nu-i ajută deloc pe cei de bună credință care ies în stradă din proprie convingere. Într-un fel, e bine că cei mai mulți nu se simt reprezentați de Dide, dar e păcat că sunt judecați la grămadă din cauza lui. Cert e că există fanatici în ambele tabere. Faptul că-i detești pe aceiași oameni pe care-i urăște și unul ca el, nu înseamnă că trebuie să-l urmezi orbește și să-l transformi într-un lider al mișcării.