Orașul din România în care nunta e nemuritoare și aceste fotografii sunt dovada

Ce-ai făcut în ultimii zece ani? Dacă aș răspunde eu la întrebarea asta, n-aș avea considerabil de multe lucruri de spus. Dar în ultimii zece ani, Remus Țiplea - care ți-a arătat până acum în imagini breasla groparilor sau tradițiile de botez la diverse culte religioase - a lucrat la o carte despre nunțile tradiționale din Negrești Oaș. În urmă cu aproape trei ani mi-a arătat seria cu „gătitul” miresei.

Lansarea albumului era programată anul acesta, dar omenirea a fost aruncată în haos și nu s-a mai întâmplat. Totuși, albumul s-a materializat și am avut plăcerea să-l aprofundez. Nunta nunții este cel mai amplu proiect de documentare a obiceiurilor de nuntă despre care majoritatea românilor habar n-aveau că există. Ca să ai un pic mai mult context tradițional, uite un fragment de poezie din carte: „Ea-i mai mândră ca tăți / Cu cunună ca o zână, / Șî cu nume de regină! / Șî cu bucurie mare, / Care rar cine o are!”.

La prima vedere ai spune că Nunta nunții adună pe capitole cel mai important eveniment din viața unui cuplu. Este însă și un eveniment deosebit pentru comunitate. Nu mai e vorba doar de un cuplu care sună la firma de catering, aduce un DJ ca să pună muzică și închiriază o sală de petreceri. Chiar dacă-i spunem „nuntă”, e un moment cu ramificații care implică femeile ce ajută la „împletitul” și „găteala miresei”, femei și bărbați care învârt în cazane imense la mâncarea pentru petrecăreți, dar și „ceterașii” însărcinați cu muzica și distracția.

Ține cont, totodată, că aceștia nu mai sunt tineri care trăiesc doar în comunitate. Lucrează în alte orașe, chiar și în diaspora, iar în mare parte din timp au vieți ca oricare alți tineri. Dar e acest moment când redevin oameni ai comunității și contribuie la păstrarea și transmiterea mai departe a unui obicei fantastic prin însuși parcursul său. Ce vezi în imaginile de mai jos, dar și ce cuprinde cartea, e un eveniment care nu seamănă cu nimic altceva.

Pot încerca multe explicații despre motivul pentru care încă se întâmplă asta în Negrești Oaș. Poate e dorul resimțit față de plaiurile natale. Poate e dorința de-a aduce un fel de mulțumire pentru familia și comunitatea în care ai crescut, să vadă că nu le-ai uitat valorile. Poate e și-o evadare dintr-un cotidian care are propriul său ritm. Și nu înțelege greșit, și nunțile acestea integrează elemente moderne, esențialul e același: câteva săptămâni pe an într-un ritm nebun, de la pregătiri până la momentul nunții.

E un romantism aparte care trece către noi toți din aceste imagini și prin textele semnate de Mihaela Grigorean. Iar pentru mine e și-un fel de nostalgie față de un moment pe care nu l-am trăit niciodată.

Pe lângă nunți, Remus a documentat și pandemia în Oaș, pe care o expune la TIFF, în Cluj, între 31 iulie și 9 august.