Tipul de plăcere care ți-ar schimba viața dacă nu te-ai uita mereu la aceleași filme porno obosite

Pătratul Roșu este un podcast bilunar despre toate lucrurile care îți vin în minte despre sex și viața sexuală și ți-e rușine să le zici cu voce tare, dar și despre tabuurile din relații și din viața de zi cu zi.

Dacă ar trebui să explici ce e plăcerea, probabil ți-ar fi greu. Cum explici ceva ce se simte? Tocmai de aceea apare o altă situație aici: știi tot ce-ți face plăcere? Probabil că nu, așa că începând cu acest moment ar trebui să fii mai atent. Pentru acest episod din Pătratul Roșu am vorbit cu Billie Rose – rope addict, activist, queer performer. 

Una dintre activitățile prin care Billie s-a remarcat cel mai des este legatul cu sfori. O face încă din 2015, iar din 2018 a început să susțină ateliere pe tema asta. Studii în psihologia social-evoluționistă care au analizat practica legării cu sfori au comparat experiența cu stările meditative intense – uneori, și cu consumul de substanțe psihotrope. Participanții susțin că simt că plutesc, își pierd total controlul, trăiesc o senzație de decorporalizare. Bondage-ul transcende durerea corporală și declanșează secreția hormonală de endorfină și adrenalină.

Așa am ajuns să vorbim cu Billie despre plăcere și, mai precis, ce înseamnă plăcerea queer. Pentru acest episod avem și o concluzie temporară: nu crede că nu-i pentru tine până n-ai încercat și nu crede că ai înțeles până n-ai simțit. Și aici nu e vorba doar de legat cu sfori, ci de mult mai mult. 

Aici poți asculta episodul complet

Pătratul Roșu: Cum e plăcerea queer?
Billie Rose: Plăcerea queer este plăcerea din corpul nostru, nu plăcerea pe care o vedem la televizor, în filme și pe care ne-o impunem s-o simțim. După ce-ți dai seama ce-ți place, ce simți, ce vrei să explorezi și ce nu, poți să începi să raționalizezi și să intelectualizezi toate astea și nu scade cu nimic plăcerea. 

Cum e plăcerea din filme?
Normativă! O mare problemă a plăcerii queer este că nu are reprezentare în media și majoritatea filmelor care ajung la noi, comediile romantice americane, etc., reprezintă relații cis heterosexuale monogame cu tineri frumoși și slabi care au un script: ea îl dorește mult, el nu prea. După care el își dă seama mai târziu că totuși vrea, și face pe durul. Persoanele queer nu se regăsesc deloc în narațiunea asta. La unele dintre ele, o parte din frustrare poate să vină și din faptul că încearcă foarte mult să încapă în această narațiune. E foarte frustrant când trebuie să-ți recunoști că nu ți se potrivește și aproape periculos când trebuie să le recunoști și altora. Dar de altfel e și foarte eliberator momentul în care realizezi că dacă nu ți se potrivește asta ai de ales din atât de multe alte posibilități. 

Ca de exemplu?
E conceptul ăsta de sexualitate permisă și sexualitate care nu este permisă. Normativ și nenormativ. Poți să construiești un cerc în care în interior să pui relațiile intime heterosexuale între două persoane pentru reproducere, după, căsătorie vanilla, bărbat și femeie. După ele este un zid: dacă este de unul singur, sau mai multe persoane. Dacă este kinky și nu e vanilla. Dacă este între persoane de același sex, în afara căsătoriei sau dacă este contra cost. 

Adevărul este că există un singur fel în care să fii cis heterosexual și există un milion de feluri în care să fii queer. Inclusiv persoanele cis heterosexuale pot să-și dea seama că sunt queer într-un fel sau altul. Poate pentru că sunt kinky sau nu sunt monogame, poate pentru că heterosexualitatea nu-i chiar atât de strictă sau poate doar în fantezii. Poate nu mă interesează sexualitatea deloc și sunt ace (asexual). Chiar și persoanele ace pot să simtă plăcere sexuală dacă-și doresc, nu e niciun fel de problemă. Ce e în interiorul cercului e fix și mic, rigid, iar ce e în afară, chiar dacă separat de un zid de discriminare și de durere este infinit mai interesant. 

Ai zis persoane kinky. O să aduc un exemplu din conținutul video de larg consum. Furourile alea pentru femei sunt în zona kinky?
Pot fi. Depinde ce înseamnă pentru o persoană care le folosește. La origini, termenul de fetiș se referă la o atracție sexuală față de anumite activități sau obiecte fără de care nu poți să ai orgasm. Putem să ne imaginăm o interacțiune foarte cis heterosexuală între un bărbat și o femeie căsătoriți, tot ce vrei, în interiorul cercului, dar în care unul sau ambii nu pot ajunge la orgasm dacă nu există în acea interacțiune undeva acel furou sau un alt element de lenjerie, dantelă sau ceva de genul ăsta. Aia ar fi definiția unui fetiș. 

După care separăm termenul de parafilie, în care anumite activități sau obiecte sunt dorite, dar nu sunt necesare pentru orgasm - de la lenjerie și tot felul de obiecte la anumite situații, fantezii sau anumite persoane. Sau anumite activități specifice care pot să intre în sfera BDSM. 

Cum îți dai seama că ceea ce simți e plăcere și nu o idee preluată din filme? Cum e faza aia când plesnești partenerul sau partenera peste fund.
Asta e ideea în plăcerea queer, că trebuie să ne dăm seama din lucrurile pe care le simțim în corpul nostru, iar filmele porno sunt foarte importante în actul descoperirii, pentru că poate fi dificil să-ți dai seama de propriile plăceri de unul singur închis într-o peșteră fără nimeni. E important să fii cu alți oameni, să vezi ce fac alții. Dar întrebarea e, după ce ai văzut lucrul ăla - o eșarfă la ochi, o palmă peste fund - cum te-ai simțit în corpul tău? Dacă poți să-ți dai seama sincer dacă ți-ai dorit să fii cel care face sau cel care primește gestul. Dacă crezi că tu trebuie să faci sau să primești un anumit gest doar pentru că tu ești de un anumit gen.

Cum poți să-ți dai seama?
Sincer, eu folosesc tehnicile astea somatice în care încerc să-mi dau seama cum mă simt în corpul meu atunci când îmi imaginez o situație și ce primesc de la piept și de la umeri. E și vorba de atracția față de alte persoane sau de anumite situații. Când simt în corpul meu că mi se închid umerii și că mă dau în spate, probabil că corpul meu nu-și dorește să fie în situația aia, lângă persoana aia. Nu mai e important acum să-mi pun foarte multe întrebări: De ce? „Stai că pentru o persoană ca mine persoana aia e perfectă sau pentru că eu sunt femeie, el e bărbat, și-atunci înseamnă că…” Nu. Dacă corpul îmi spune nu, probabil că e nu. Asta așa, ca prim pas. 

Dar ce faci dacă partenerul/a îți cere lucrurile respective pe care tu nu le simți, deși lui/ei îi oferă plăcere?
Dacă nu e pentru tine, nu e pentru tine. Și n-ar trebui să faci nimic împotriva voinței tale. D-aia poliamoria vine în mare ajutor în situația asta, că poate persoana respectivă o să-și găsească pe cineva cu care să fie compatibil pe acea activitate. Și persoanele monogame pot să facă asta, dar de asta depinde care-i definiția monogamiei lor. 

Poți urmări Pătratul Roșu și pe Instagram, Spotify, Apple Podcasts și YouTube.