Am vorbit cu femeia care readuce la viață castelele uitate din România printr-un proiect unic

Într-un moment de maximă inspirație, Nicolae Bălcescu a pus pe hârtie și-a dat mai departe următoarele vorbe: „aurul pe care îl vezi strălucind până și prin noroiul drumurilor”. Sigur, e ceva metaforă aici, ceva poezie, dar citește printre cuvinte, nu doar cuvintele. România are ceva avantaje, nu suntem chiar ultimii mămăligari ai Europei, nu? Și în ideea asta ai putea spune că se dărâmă casa cu noi în ea, tocmai de aceea ăsta e un moment la fel de bun ca oricare altul ca să înveți ceva nou.

În tot ceea ce e haos în România de acum, Cristina Moldovan, un designer florist în vârstă de 44 de ani care s-a mutat din București în Brașov acum 11 ani, a pus la punct un proiect unic prin care readuce viața în locurile uitate de politicieni și de cei care ar putea pune măcar o bârnă să nu pice șandramaua. Cristina readuce în atenția administrațiilor castele și cetăți care merită o nouă șansă.

Alături de ea este o echipă formată din zeci de voluntari care, cu ajutorul florilor, recreează o zi din gloria și renumele câștigate în urmă cu ani mulți. Combină vechiul cu noul, trecutul cu prezentul, ruinele și speranțele. Amestecă arta cu dragostea pentru monumentele uitate, iar rezultatul este spectaculos. Am vorbit cu Cristina și mi-a povestit cum a început și ce presupune singurul proiect din țară prin care oamenii care iubesc România încearcă s-o salveze.

VICE: De unde a pornit inițiativa de a repune în lumină astfel de construcții istorice?
Cristina: Inițiativa a început tocmai ca observație că nicio altă țară vecină nu-și lasă patrimoniul material cultural să moară. Nicăieri în altă parte nu am văzut acest abandon al istoriei și al comorilor naționale. Implicit, este și o mare pierdere a turismului românesc care are pe harta sa doar câteva castele vizitate și cunoscute, în timp ce adevăratul ei potențial este unul uriaș! 

Proiectul „Flori la Castel” este un basm floristic. Este, prin metaforă, prin istorie și prin frumos, invitația de a iubi România și de a ajuta la salvarea ei. Este proiectul meu de suflet prin care îmi iubesc țara și o îmbrac în flori! Este, totodată, o modalitate inedită de promovare turistică, artistică și culturală a României – un proiect manifest.

Ca scop principal, noi ne dorim să schimbăm în bine situația dramatică a acestui patrimoniu material cultural neutilizat. Acest proiect manifest trebuie să dărâme zidurile indiferenței, să sensibilizeze autoritățile implicate pe care le invităm să caute metode concrete de ajutor, dar și să invite publicul larg la informare, implicare și impulsionare a turismului în acele zone abordate.

Câte monumente celebre ați reușit să promovați?
Între iunie 2020 – decembrie 2021 am făcut șase episoade dedicate castelelor: Ugron (Mureș), Colț (Hațeg), Radak-Pekri (Mureș), Pokol (Maramureș), Ghika-Dofteana (Bacău), Poienari (Argeș) și Târgoviște (Dâmbovița). Toate aceste obiective sunt prezentate în scurtmetraje artistice care spun fie istoria, fie legenda acelor castele. Le îmbrăcăm în flori și în emoție pură pentru a dărâma zidurile indiferenței și pentru un altfel de strigăt de ajutor.

La Castelul Radak-Pekri din satul Osz, județul Mureș

Cât durează să refaceți întreaga poveste din jurul unui loc și cine vă ajută în tot procesul ăsta de promovare?
Episoadele înseamnă o muncă uriașă de documentare, scenariu, organizare, filmare, editare. Responsabil pentru toată această muncă sunt eu – inițiator și coordonator proiect, un designer florist care a demarat această inițiativă unică de promovare a României prin emoție. Echipele implicate variază de la episod la episod. Suntem între zece și cincizeci de persoane implicate plus voluntari, furnizori și parteneri. Suntem artiști – designer florist, fotografi, videografi, editori, actori profesioniști sau amatori, make-up artiști, hairstylist, designeri vestimentari etc. Eu fac documentarea, scenariul, textul, coordonez zilele de filmare, designul floral și comunicarea proiectului către autorități și public. 

Cum arată o zi de muncă?
Poate o zi și-o noapte de muncă.

Ritmul este unul extrem de alert și susținut, deoarece îndeplinesc rolurile unei echipe întregi. Dimineața sunt discuțiile cu autoritățile implicate, identificarea partenerilor necesari pentru recuzită, vestimentație. Transmiterea tuturor informațiilor importante către echipa de filmare, ședință cu echipa, ajustarea, multiplicarea cadrelor, rafinarea textului de voce, realizarea teaser-elor video necesare, construirea campaniei de teaser, filmarea cadrelor stabilite conform calendar, selectarea materialului brut preferat, selectarea materialului muzical necesar.

Clip de making of la Castelul Minelor de Aur

Cum alegi următorul loc?
Alegem castele și cetăți aflate în stare critică, puțin sau deloc cunoscute și care au povești interesante de spus. 

Care este povestea care te-a impresionat cel mai tare?
Încă din momentul în care încep documentarea se creează o conexiune fantastică între edificiu, poveste și mine. Este aproape dureros că nu cunoaștem atât de multe lucruri fantastice despre România. Episoadele lansate sunt precum copiii mei. Le dăruiesc tot timpul, toată energia și toată emoția ființei mele. Nu există o departajare între ele, există doar iubire și împărtășirea ei către voi toți, prin acest proiect de suflet.

Aveți nevoie de bani. De unde vin?
Cum suntem în perioada asta a pandemiei, a fost o reală luptă în a identifica resursele financiare necesare. Fondurile au venit fie prin fundații (cum ar fi Fundația Prețuiește Clipa – n.r.), fie companii private care au ales să redirecționeze impozitul către proiect sau să dedice bugete inițiativei. Aparte de toți acești parteneri s-a alăturat o armată de parteneri care ne ajută în sistem de barter. Și, pe lângă toți acești oameni minunați, avem alături instituții culturale, cum ar fi Muzeul Național de Istorie, Muzeul Grigore Antipa, Muzeul de Istorie Dâmbovița, Muzeul Județean Argeș, Muzeul Municipal Mediaș și alții. Ne onorează toate parteneriatele și le mulțumim tuturor instituțiilor și persoanelor fizice care ne susțin.

Ce s-a schimbat după materialele pe care le-ați făcut? În realitate, proiectul își propune să repună pe harta turistică aceste clădiri superbe.
Până în prezent am reușit conștientizarea și determinarea demersurilor de salvare a castelului Pokol. Cătălin Cherecheș, primarul Baia Mare, a alocat peste zece milioane de lei pentru reabilitarea castelului după ce a văzut episodul din proiectul nostru. Curând va reintra în circuitul turistic.

Dincolo de autorități, ce ar trebui să înțeleagă oamenii despre acest proiect?
Că fiecare dintre noi putem schimba lumea din jurul nostru și că patriotismul nu este desuet. Fiecare episod se termină cu sintagma: Din dragoste pentru România! Pentru că așa-l și creștem – cu o infinită dragoste pentru o țară prea puțin iubită și prea neinspirat promovată.

Dincolo de promovarea neinspirată, România are nevoie de idei și oamenii care pot face cu adevărat ceva pentru a repune pe harta turistică a lumii și țara noastră. Avem munți și văi frumoase, cum spune bunica mea, marea nu este cea mai spectaculoasă din Europa, dar verile ar putea însemna ceva mai mult decât petrecerile stropite cu șampanie dintr-o roabă suflată cu aur în Mamaia sau beții monumentale în picioarele goale pe plaja din Vama Veche. Avem și Eforie Sud, avem și Orăștie, cetăți și o mulțime de povești cu daci și romani, avem și Mircea Eliade, avem și alte povești care depășesc cu mult istoria lui Vlad Țepeș și a Castelului Bran. 

De arătat sunt multe, dar e prea puțin chef de promovat. Avem bani pentru proiecte, dar ne uităm spre autostrăzi pe care crapă asfaltul înainte de inaugurare. Avem flori, avem castele, avem filmulețe de promovare și așteptări. Vedem cum și când s-or apuca și ei de treabă.