Deși uscăciunea vaginală e asociată adesea cu menopauza, multe tinere spun și ele că se umezesc foarte greu în zona intimă. Uscăciunea temporară poate avea mai multe cauze, precum stresul, anxietatea, depresia și fluctuațiile hormonale (fie că au loc în mod natural sau din cauza medicamentelor), dar și lipsa preludiului în timpul sexului. Unele proceduri medicale sau probleme de sănătate pot cauza și ele uscăciune cronică.
Cum se manifestă uscăciunea vaginală
Uscăciunea vaginală vine de obicei la pachet cu mâncărimi și senzația de arsură și ambele se pot intensifica în timpul sexului – unele persoane spun că, fără lubrifiant, sexul se simte ca „șmirghelul”. Din cauza sexului fără lubrifiant, unele femei care suferă de uscăciune vaginală dezvoltă infecții urinare sau abraziuni care cresc riscul de contractare a unei boli cu transmitere sexuală.
Videos by VICE
Deși uscăciunea vaginală e atât de răspândită, medicii și pacienții nu vorbesc mai deloc despre ea. Când o pacientă deschide discuția, doctorul îi recomandă de obicei mult lubrifiant în timpul sexului, dar cu precauție, pentru că unele persoane sunt sensibile la parfumurile din lubrifianți. Doctorii mai sugerează un preludiu prelungit pentru creșterea umidității în zona intimă înainte de sex. În cazurile persistente sau severe, se recomandă și loțiuni hidratante vaginale sau terapia cu estrogen (deși aceasta poate avea efecte secundare dureroase).
Dar, uneori, niciunul dintre aceste tratamente nu rezolvă problema uscăciunii vaginale. Beth, o femeie de treizeci de ani, are boala Sjögren, o boală autoimună care afectează până la patru milioane de persoane doar în Statele Unite. Boala Sjögren face sistemul imunitar al unei persoane să atace glandele și țesuturile care produc umezeală. Simptomele ei variază, dar de obicei includ uscarea ochilor și a gurii, oboseală, migrene, probleme de concentrare și dureri articulare. Beth și alte persoane cu vagin care dezvoltă boala Sjögren au și uscăciune vaginală cronică, ceea ce le afectează serios viața sexuală.
În ultimii zece ani, experții în boala Sjögren au făcut niște cercetări serioase și acum știu cum să îi contracareze efectele asupra uscăciunii vaginale. Dar chiar și cu tratament, uscăciunea e o problemă persistentă pentru multe persoane care suferă de boala Sjögren.
Cum poți face sex în ciuda uscăciunii vaginale
Beth: În adolescență aveam dureri articulare mari și mă simțeam mereu obosită și bolnavă. În 2013, când aveam douăzeci și ceva de ani, a murit tata, iar stresul și anxietatea mi-au intensificat simptomele. După mai multe teste, doctorii au stabilit că am o boală autoimună. În 2015, am fost la un specialist în artrită care m-a întrebat dacă am ochii și gura uscate. Am zis da și m-a diagnosticat cu boala Sjögren.
Greg: M-am căsătorit cu Beth chiar înainte să fie diagnosticată. Eram împreună de câțiva ani. Am fost cu ea la doctor de mai multe ori și doctorul ne-a zis, la un moment dat: „Am o veste bună și una proastă. Vestea proastă e că ai o boală care te va afecta negativ. Vestea bună e că n-o să te omoare. Dar va trebui să folosești picături de ochi, să bei multă apă și să folosești lubrifiant în timpul sexului.”
Beth: În tinerețe nu aveam probleme cu uscăciunea vaginală. Eram udă toată ziua! Am început să am probleme cu asta în perioada în care am fost diagnosticată. A fost ciudat, nu eram sigură dacă era din cauza bolii sau din cauza stresului și a depresiei. O vreme, m-am întrebat dacă nu cumva nu mai eram atrasă de Greg. În timp, am realizat că era din cauza bolii.
Această schimbare mi-a afectat mult stima de sine. Mă gândeam că am douăzeci și ceva de ani și deja sunt o bătrână uscată.
Greg: Da, spunea chestia asta des, cu voce tare.
Beth: Mă frustra că mă excitam mental, dar corpul nu răspundea la asta. Nu mai aveam niciun chef de sex din cauza asta. Îmi era jenă că nu mă pot lubrifia de la sine, că am nevoie de ajutor pentru ceva ce înainte era atât de ușor.
Am fost mereu o persoană sexuală și m-a întristat că mă confruntam cu problema asta. Dar am decis să nu las boala să-mi distrugă viața sexuală.
Greg: Niciunul dintre noi nu avea experiență cu lubrifiantul. Nici n-am știut de care să folosim. Doctorul lui Beth i-a recomandat lubrifiant pe bază de apă.
Beth: Nu ne-a dat detalii, ne-a zis doar să încercăm diverse branduri.
Greg: Beth e destul de sensibilă în general.
Beth: Mereu trebuie să am grijă ce șampon sau ce gel de duș cumpăr, de exemplu, ca să nu-mi irite pielea.
Greg: Am încercat cinci sau șase branduri până am găsit un lubrifiant potrivit pentru noi.
Beth: Nu doar din cauza sensibilității mele, ci pentru că mulți lubrifianți pe bază de apă au un efect de scurtă durată. Trebuie să te oprești și să îl reaplici, ceea ce e enervant. A trebuit să găsim unul care să mă mențină lubrifiată pentru mult timp.
Greg: Am rămas la un brand produs de un sex shop care e la o oră și ceva cu mașina de noi. Mergem din când în când acolo să ne refacem stocul. Uneori rămânem fără și trebuie să fugim efectiv la magazin, când ne apucă cheful de sex.
Beth: Sunt zile în care mi se lubrifiază vaginul aproape ca înainte. Prefer să încercăm preludiu înainte de lubrifiant. Îmi place mult să ne sărutăm, să folosim vibratoare.
Greg: Da, e un întreg proces, dar ne descurcăm.
Cum se schimbă viața sexuală odată cu uscăciunea vaginală
Beth: Facem sex mai rar decât înainte pentru că am descoperit că, cu cât fac sex mai rar, cu atât îmi e mai ușor să mă lubrifiez în mod natural. Când am un episod nasol al bolii, mă doare tot corpul și nu am chef de sex. Sufăr și de anxietate, care îmi afectează și ea cheful de sex.
La începutul relației noastre, făceam sex de trei ori pe zi. Acum facem doar o dată sau de două ori pe lună. Mă cam deprimă treaba asta.
Nici sexul oral nu prea funcționează, pentru că boala îmi afectează și producția de salivă. Acum am vaginul atât de sensibil, încât nu suport nici să mi se facă sex oral. Mă masturbez din când în când, odată la câteva luni.
Greg: Pe mine nu mă deranjează că facem mai puțin sex. Mă masturbez și aia e. Îmi văd de treabă. Nu pot spune că e o problemă majoră pentru mine.
Beth: Încă suntem jucăuși unul cu altul, ne mângâiem și ne atingem prin casă. Dar înainte comunicam mult prin sex, iar acum comunicăm mai mult emoțional. Suntem mai intimi din punct de vedere emoțional decât am fost vreodată și mi se pare important. Deci nu mă deranjează schimbarea asta.
În timp, am trecut peste rușinea de a folosi lubrifiant, a devenit o parte din rutina noastră sexuală. Am învățat că sexul e mereu mai bun dacă folosesc lubrifiant.
Greg: Ținem lubrifiantul lângă pat. Face parte din viața noastră.
Beth: Dar când facem sex, îmi place ca partida să dureze. Înainte, făceam sex treizeci de minute sau o oră. Acum, chiar și cu lubrifiant, trebuie să ne oprim după 15 minute pentru că începe să mă doară. Mai ales imediat după orgasm, mă usuc imediat, deci am nevoie de lubrifiant și nu mai rezist mult după.
Greg: Pentru că ne cunoaștem atât de bine, putem să ne facem unul pe altul să terminăm în câteva minute dacă vrem.
Beth: Când mă doare, îi spun lui Greg că trebuie să termine repede sau îl întreb dacă e aproape. De obicei începem sexul în poziția misionarului.
Greg: Beth termină repede în poziția aia.
Beth: Dar când începe să mă doară, schimbăm și Greg trece în spatele meu, pentru că așa termină el mai repede. [Râde] În orice caz, nu mai merge să facem sex brutal ca pe vremuri.
Greg: Sexul nostru nu arată ca în filmele porno.
Beth: Greg trebuie să intre adânc în mine și să rămână acolo. Se mișcă lent, fără fricțiune multă, pentru că devine dureros, chiar și cu lubrifiant. E cam nasol că nu mai putem face sex sălbatic ca pe vremuri. Trebuie să fim prudenți.
Uneori, când mă doare, nu-i spun lui Greg, pentru că mi-e dor de viața noastră sexuală de pe vremuri. Dar până la urmă ajung să plâng de durere. Știu că Greg se simte prost din cauza asta, așa că îi spun mereu că nu e vina lui.
Greg: Știu că dacă aș avea o problemă similară, Beth ar fi lângă mine și m-ar înțelege, așa că și eu sunt lângă ea. Nu mă deranjează că viața noastră sexuală s-a schimbat și încerc să nu pun presiune pe ea. Dar încă ne place să comunicăm pe plan sexual, așa că ne adaptăm cum putem. N-o să lăsăm boala să ne oprească.
