Am vorbit cu tipul care a demonstrat că femeile sunt superioare bărbaților

Indiferent dacă ești bărbat sau femeie, după ce vei citi textul ăsta multe chestii pe care le intuiai vor căpăta mai mult sens. Sau, cel puțin, vei avea un argument științific pentru ele. De exemplu, de ce în lume sunt mai multe femei nonagenare (care au atins sau depășit vârsta de nouăzeci de 90 de ani) decât bărbați? Sau de ce prietena ta se reface mai ușor după o zi de fitness, în timp ce tu zaci distrus ca o legumă de canapea în dureri groaznice după un efort fizic similar?

Iar dacă ești femeie, vei înțelege în sfârșit de ce noi, bărbații, nu vedem niciodată culori ca fuchsia sau albastru ciel, în timp ce tu poți face diferența între zece nuanțe de verde – între noi fie vorba, indiferent ce zice tipul ăsta, eu tot nu cred că fuchsia e o culoare adevărată.

Totul e explicat într-un limbaj cât se poate de accesibil în noua carte a cercetătorului și geneticianului american Sharon Moalem, Jumătatea mai bună. Despre superioritatea genetică a femeilor, tradusă recent și în România, la Editura Trei. 

Moalem aduce argumente științifice bazate pe cercetări minuțioase și îndelungate pentru ideea principală ce stă la baza cărții sale: încă de la naștere, persoanele cu structură genetică feminină combat mai eficient virusurile, infecțiile și cancerul. Femeile supraviețuiesc în condiții mai bune epidemiilor și foametei, susține Moalem. Trăiesc mai mult și văd lumea într-o varietate mai mare de culori. Pur și simplu, sunt mai puternice decât bărbații în toate etapele vieții. De ce?

Bazându-se pe experiența sa variată și cercetările realizate ca medic, genetician și specialist în boli rare, Sharon Moalem susține că răspunsul se află în structura genetică: cei doi cromozomi X le oferă femeilor un avantaj solid în privința supraviețuirii. În timp ce bărbații au din naștere, la nivel genetic, un cromozom X și unul Y, femeile au doi cromozomi XX, care, conform cercetărilor sale, le oferă femeilor un sistem imun superior bărbaților, mai multă stamina și capacitate intelectuală. 

Și, atunci, de ce ți se spune exact opusul? De ce societatea în care trăim atribuie mai multă valoare socială bărbatului, promovându-l în funcții de conducere mai des decât pe femei, de multe ori cu salarii mai mari și în multe culturi chiar cu drepturi civile net superioare. Până și termenul „sexul slab” n-ar trebui să existe dacă teoria ce stă la baza acestei cărți e adevărată, nu?

Curios să aflu răspunsul la această întrebare (și la alte câteva), l-am contactat pe autorul cercetării și i-am cerut un interviu. Tipul a fost super deschis și mi-a răspuns la toate întrebările în cel mai informal stil posibil, fără însă să facă rabat de la argumente solide. 

„În medie, bărbații au mult mai multă forță, masă musculară, pot să fugă mai repede și mai mult, iar pentru o bună parte din istoria umanității chestia asta a fost foarte importantă”, îmi spune Sharon Moalem în prima parte a conversației telefonice, ca răspuns la întrebarea mea legată de faptul că această superioritate genetică pare să nu fie recunoscută la nivel social.

„Chiar dacă încă mai sunt culturi unde aceste trăsături sunt în continuare apreciate, în societățile unde există un avans tehnologic considerabil, unde forța fizică a cam fost înlocuită, ele sunt din ce în ce mai puțin vizibile. Da, unele culturi mai au acest dezechilibru între salarii, de exemplu, însă, cu timpul, cu cât societățile respective se vor dezvolta economic și tehnologic, aceste diferențe vor fi din ce în ce mai puțin evidente”, continuă Moalem.

În timp ce-mi spunea lucrurile astea, mă gândeam la faptul că în România încă există anunțuri de angajare dubioase, în care e specificat destul de clar că trebuie să fii femeie. Și încă una tânără, preferabil. Sau că cele mai multe cazuri de abuzuri la muncă sunt împotriva femeilor, așa cum o arată și articolul ăsta. 

Cu toate astea, în ciuda împrejurărilor nefavorabile și a obstacolelor sociale, Moalem insistă că femeile sunt net superioare bărbaților. Totul se reduce la genetică, la expresia aia pe care am tot auzit-o mai toți: „Are gene bune”. Dar ce înseamnă asta, mai exact?

„Ceea ce societatea noastră a făcut e să transfere înțelegerea pe care o avem despre puterea fizică a bărbaților la o înțelegere despre puterea biologică. Eu am fost învățat în facultate că femeile nu sunt puternice fizic, deci nu sunt nici biologic. Adică trebuie să avem grijă cu ele din punct de vedere medical. Așa că n-am înțeles nicio clipă ce înseamnă puterea biologică. Iar eu am încercat în această carte să argumentez că femeile au un avantaj înnăscut atunci când vine vorba despre supraviețuire.

Când vine vorba despre foamete, infecții sau cancer, femeile trăiesc, în medie, mai mult decât bărbații. Și asta pentru că la mamifere sexul e determinat de cromozomi. Femele primesc XX, bărbații XY. Iar cromozomul Y are foarte puțin material genetic în el, vreo 70 la număr, în timp ce cromozomul X are cam o mie. Iar asta înseamnă că încă de la naștere femeile au o mie de gene în plus pe care bărbații nu le au.”

Teoria americanului a fost dovedită și mai bine în ultimul an, în timpul pandemiei de coronavirus, când medicii au observat că bărbații sunt, în medie, mult mai afectați de boală decât femeile. 

După debutul pandemiei s-a născut bănuiala că bărbații au de suferit mai mult în urma contaminării cu noul coronavirus. Datele colectate din peste 20 de țări în cadrul studiului Global Health 50/50 confirmă faptul că rata infecțiilor în rândul femeilor nu diferă de cea a bărbaților, numai că, în multe cazuri, bărbații se îmbolnăvesc mai grav și mor în număr mai mare de Covid-19. Din totalul deceselor, aproximativ o treime până la două treimi sunt bărbați. Situația are legătură directă și cu starea de sănătate a persoanelor decedate. Comparativ cu femeile, bărbații suferă, în număr mai mare, de afecțiuni cardiovasculare. 

Însă Moalem merge un pic mai departe și atribuie aceste statistici și moștenirii genetice, nu doar comportamentului social diferit dintre cele două sexe.

„Cei mai mulți oameni care au murit din cauza coronavirusului nu au murit din cauza virusului în sine, ci din cauza complicațiilor biologice ce au loc în organismul lor cauzate de infecție. Ori, aici, sistemul imunitar joacă un rol crucial, iar femeile au acest sistem mai puternic decât bărbații”, susține cercetătorul.

Întrebarea care se pune e de ce atunci bărbații, care sunt puternici din punct de vedere fizic, nu sunt și din punct de vedere biologic? Adică de ce această forță fizică nu se traduce și într-un sistem imunitar pe măsură, de exemplu?

În cartea sa, Moalem duce întrebarea într-o zonă și mai specifică și se întreabă de ce atunci când un bărbat și o femeie stau la soare, bărbații sunt mult mai predispuși la cancer de piele decât femeile? Și asta chiar dacă amândoi folosesc aceeași cremă, merg la controale medicale regulate și așa mai departe. Mai mult, chiar și când sunt diagnosticați și tratați, timp de foarte mulți ani, nimeni nu înțelegea de ce bărbații mor în număr mai mare decât femeile sau nu răspund la tratament atât de bine. 

„Eu am fost învățat în facultatea de medicină că bărbații sunt pacienți indisciplinați, că nu merg la medic și nu urmează indicațiile acestora”, mărturisește Sharon Moalem

„Dar, chiar și în mediul controlat, bărbații n-aveau aceleași șanse de recuperare. Și atunci am înțeles că puterea fizică e diferită de cea biologică. De ce? În timp ce bărbații sunt nevoiți să investească mai multe calorii în mușchii lor, pentru că au de întreținut o capacitate fizică mai mare, femeile depun mai puțină energie calorică spre același aparat muscular, fiind mai mici, și atunci le rămâne mai multă energie pentru sistemul imunitar. Aici e partea fascinantă a întregii poveștii, de fapt.”

Moalem oferă ca exemplu cazul maratoniștilor. Chiar dacă până în acest moment nicio femeie nu a învins un bărbat într-o cursă de acest gen, atunci când concurează împreună, femeile, statistic vorbind, au dovedit că au șanse mai mari să termine cursa decât bărbații. 

Însă toate astea au un preț. Pentru că, da, nimeni nu e perfect. „Costul pe care femeile par să-l plătească e legat direct de răspunsul lor imun foarte puternic. Tocmai pentru că au un sistem imunitar mai agresiv, unul mai bun în lupta împotriva celulelor maligne, a microbilor, ele sunt mai predispuse la boli autoimune.

Din aceasta cauză, sistemul imunitar al femeilor are mult mai multe șanse să se atace singur, ceea ce se întâmplă în boli precum artrita reumatoidă, scleroza multiplă, tiroidita autoimună și lupusul. Aceste boli sunt de la două la nouă ori mai comune în rândul femeilor decât în rândul bărbaților.”

Rezultatele cercetării ce stau la baza cărții publicate recent de Sharon Moalem au avut un puternic impact în lumea academică și nu numai. Adică omul și-a luat o grămadă de hate atât din partea altor cercetători, dar mai ales pe internet, unde o grămadă de bărbați (dar și femei) au ținut morțiș să-l contrazică.

Bine, nu-ți imagina și că au avut argumente solide. Așa cum recunoaște și el, majoritatea bărbaților care l-au contrazis s-au simțit atacați în propria masculinitate.

„Eu nu numai că am ieșit și am spus că un sex e mai bun decât altul, ci am spus cât se poate de răspicat că un sex e superior genetic față de celălalt, deci, da, am primit o grămadă de critici pentru asta. 

Dacă o parte din mediul academic a încercat să respingă anumite aspecte ale cercetării mele pe baza faptului că multe diferențe pe care le prezint sunt cauzate de comportamente diferite în rândul bărbaților și femeilor, pe internet lucrurile au stat un pic diferit”, mărturisește Moalem. 

„Chiar dacă datele pe care le folosesc sunt cât se poate de reale – nimeni nu poate nega faptul că, dintre cei care ajung să trăiască până la vârsta de 110 ani, 95 la sută sunt femei sau că mai multe fete trăiesc până la vârsta de un an decât băieți – mulți bărbați au văzut în cartea asta un atac la masculinitatea lor. Însă eu argumentez chiar opusul.

Dacă acceptăm aceste rezultate ale cercetărilor, atât bărbații, cât și femeile au ceva de câștigat. Chiar aș putea spune că bărbații au un pic mai mult de câștigat decât femeile, pentru că ar trebui să le studiem pe acestea din urmă, să-i putem ajuta pe bărbați.”

Moalem susține că țările din întreaga lume investesc resurse financiare considerabile în cercetările medicale legate de comportament, ceea ce nu e neapărat un lucru rău în opinia sa, dar o parte dintre aceste resurse ar trebui să se concentreze tocmai pe înțelegerea acestor diferențe biologice dintre cele două sexe, cu beneficii pentru toată lumea.

Mai mult, Moalem e de părere că înțelegerea lumii medicale în ceea ce privește femeile e extrem de limitată de faptul că medicina a studiat și s-a raportat dintotdeauna, în cea mai mare parte, la rezultate și observații obținute din studierea anatomiei masculine, pe care le-a aplicat automat și femeilor. 

În încheierea conversației noastre telefonice, l-am întrebat pe Sharon Moalem dacă nu i se pare ironic că doi bărbați – unul autorul studiului și celălalt jurnalistul care-i popularizează cartea într-un articol – discută despre superioritatea genetică a femeilor.

„Cred că asta e singura cale prin care atât femeile, cât și bărbații, pot lua în serios ceea ce spunem noi aici. Intenția mea a fost să fiu cât mai apolitic în cartea asta. Nu m-am grăbit să spun care sunt implicațiile sociale și m-am rezumat la știință. Eu nu sunt o femeie feministă care prezintă această perspectivă, așa că eu cred că mai mulți oameni vor fi deschiși să asculte ce avem de spus, în special bărbații.” 

Mai mult, Moalem intenționează să continue cercetările în domeniul geneticii și diferențelor dintre cele două sexe.

„Pentru mine, cea mai mare descoperire e că femeile pot vedea o sută de milioane de culori, în timp ce bărbații văd doar un milion. Și asta pentru că folosesc resursele celui de-al doilea cromozom X. Ăsta e doar un exemplu de ce pot face femeile comparativ cu bărbații. Și, atunci, stau și mă întreb dacă femeile și bărbații văd lumea la fel? Eu aș argumenta că nu.”

Mircea Barbu este reporter de teren. Scrie despre sărăcie, conflicte și drepturile omului.