Fotografii cu gamerițe în camerele lor

Dar când mi-a venit rândul să mă joc, am realizat rapid cât de dominat de bărbați poate fi gaming-ul. Conform unui raport din 2020 realizat de Forbes, numai 16 la sută dintre directorii de la cele mai importante companii de gaming din lume sunt femei. Iar un sondaj Statista din 2019 a descoperit că numai 24 la sută din dezvoltatorii de jocuri sunt femei. Este un tipar care se reflectă clar în design-ul multor jocuri preferate de mine în care protagoniștii sunt rar - dacă sunt vreodată - femei, iar personajele feminine sunt adesea atât de pline de stereotipuri încât mi-e imposibil să mă identific cu ele.

Deși gaming-ul a fost un hobby predominant bărbătesc în trecut, datele arată că din ce în ce mai multe fete se apucă de el în fiecare an. Conform unei cercetări de piață realizată de firma Newzoo, femeile reprezintă acum 46 la sută din comunitatea de gaming la nivel mondial. Niko Partners, o altă companie care face cercetări de piață în sectorul ăsta, a estimat că gamerițele din Asia sunt unul dintre publicurile cu cea mai rapidă creștere din industrie. 

Dar episoadele de misoginie, hărțuire și rasism fac în continuare ravagii în comunitatea de gaming. Jucătoarele simt adesea că sunt într-un mediu ostil, în care bărbații le insultă sau își proiectează constant fanteziile pe ele, lucruri care le fac să se simtă obiectificate și sexualizate. 

Am fotografiat nouă tipe care se joacă în camerele lor, într-un efort de a revendica imaginea de gameriță și ca să vorbesc cu ele despre ce experiențe au avut în industria asta care se schimbă rapid.

Delphine a început să facă streaming pe Twitch în 2020 și s-a alăturat Afrogameuses, o organizație care unește gamerițele de culoare din Franța. „Suntem unite ca niște surori acolo”, spune Delphine. Moderează canalul de Twitch a lui Jennifer Lufau, creatoarea Agrogameuses, cunoscută și sub numele de Jane Bond și Invincilejane. 

Deloc surprinzător, rolul ei ca moderatoare a expus-o la multă ură. „Nu înțeleg ce face Twitch”, spune Delphine. „Sunt oameni cu username-uri care nu ar trebui permise.”

Delphine spune că femeile de culoare sunt în special vizate pe platformă, dar și că a găsit forță în comunitatea ei. „Există agresivitate, dar este și multă susținere și bunătate”, spune ea. „Trebuie să ai relațiile potrivite.”

„Aș putea să mă joc ore în șir și să creez personaje”, spune Anelle. Îi place să facă povești și să dezvolte personaje - ba chiar a făcut și un curs ca să încerce să aibă o carieră din asta. „De-a lungul timpului am învățat din ce în ce mai multe detalii despre cum funcționează industria de gaming, în special despre dezvoltatori care lucrează peste program și sunt hărțuiți/e”, a spus ea. 

Într-un final, Anaella a decis să renunțe la visul ei. S-a ales cu depresie și a trebuit să se mute înapoi cu mama ei, dar jocurile o ajută să facă față vremurilor grele. „Gaming-ul este o modalitate prin care evadez. Adesea este ultima ușă care duce către lumea exterioară când ești încuiată în casă”, spune ea. 

Anaelle are două critici majore la adresa industriei - personajele feminine și masculine sunt atât de extreme în reprezentarea masculinității și feminității că nimeni nu poate să rezoneze cu ele. „Personajele masculine sunt adesea fie playboys fie tipi super cool”, spune ea. „Când e vorba despre o fată, trebuie să fie foarte sexy, cu proporții corporale imposible din punct de vedere anatomic. Nu sunt personaje reale.”

Véronique s-a apucat de gaming când avea aproximativ șase ani, după ce a văzut-o pe sora ei mai mare cum se juca. „Am crescut cu jocuri, fac parte din mine”, spune ea. „Mă ajută să mă eliberez de stres și să petrec timp cu mine.” A avut parte de bullying la școală, dar prin gaming și-a făcut prieteni  pe care se poate baza. „Eram etichetați tocilari. Pe atunci era un lucru nasol. Acum, să fii tocilar a devenit o cultură”, a spus ea.

Véronique este și pe Twitch, dar platforma o enervează. „Când facem streaming, cel puțin noi, fetele, ne întrebăm dacă chiar merită să ne arătăm fețele”, spune ea. „Ne așteptăm să se ia lumea de noi. Deși femeile sunt pe platformă ca să se distreze cu prietenii ca toată lumea, ajung des să se simtă extrem de inconfortabil”, explică ea. 

„E trist când te gândești că majoritatea oamenilor de pe platformele astea sunt tipi și că mulți dintre ei te vor judeca, te vor face să te simți ca un obiect și că-ți vor spune că nu ai ce căuta acolo”, spune ea. „E absurd când te gândești că, înainte să-ți pornești camera web, trebuie să-ți pui genul ăsta de întrebări.”

Sarah a început să facă streaming în urmă cu trei ani. Inițial l-a încurajat pe fratele ei să se apuce de asta fiindcă a crezut că va face o treabă bună, dar a ajuns să o ajute pe ea să-și lanseze primul canal. „Am făcut primele două stream-uri cu părul descoperit”, spune Sarah. „Dar nu semănam cu mine și nici nu mă simțeam în apele mele.”

Sarah spune că pe platformă nu joacă aproape nicio femeie cu hijab. „Am căutat un exemplu ca să mă inspir, așa că m-am gândit că mai bine îmi creez eu unul”, spune ea. A doua zi, a decis să facă streaming cu eșarfa pe cap. „Tremuram fiindcă eram foarte speriată că oamenii vor comenta despre asta”, a spus ea. „Trebuie să fii pregătită. Dar nu-mi păsa de troli, în final le arăt că nu mă afectează și că sunt niște idioți.”

Sarah se joacă des GTA și-i place să creeze voci și persoane diferite pentru fiecare personaj. Dar când joacă un personaj cu hijab, primește de obicei comentarii despre jihad și terorism. „Oamenilor le este greu să mă invite pe canalele lor din cauză că-mi acopăr capul. Cred că dacă vin, se va discuta despre asta”, spune Sarah. „Am multe planuri, dar ca să reușesc trebuie să mă fac auzită și văzută. Iar oamenii trebuie să accepte ce văd.”

Când Djella era la liceu, Becometech, ONG-ul francez care încurajează fetele să intre în IT, a venit să vorbească la clasa ei. „Pe atunci voiam să fiu avocată”, spune Djella care iubește jocurile cu împușcături. „Mama m-a încurajat să mă înscriu în organizație și i-am spus că IT-ul este pentru băieți. Asta a fost prima mea reacție.”

Dar mama ei a insistat, așa că a încercat. „Ajută să ieși din tipar dacă te susțin părinții. Îți arată că societatea nu definește ce faci”, spune Djella. Acum are bursă să studieze la EPITECH, una dintre cele mai bune școli de IT private din Franța. „Am fost acceptată în ziua interviului”, spune Djella. „Juriul a zis că n-au mai văzut niciodată o fată atât de pasionată cum eram eu.”

Royale merge la aceeași școală ca Djella. În viitor vrea să fie programatoare, ca să „creez roboți și să construiesc lucruri utile”, spune ea. „Ca persoană de culoare, nu prea sunt personaje care să mă reprezinte. Mă enervează.” La un moment dat, a fost invitată de prietenii ei să se joace pe o aplicație care nu avea disponibil niciun personaj de culoare. „Așa că am fost o floare. Am vrut să fiu o persoană reală, dar n-am găsit niciuna”, spune ea.

Molika este vicepreședintă la Next Gaymer, o organizație care oferă gamerilor din comunitatea LGBTQ+ un spațiu sigur în care să vorbească fără frica de a fi stigmatizați. Când era adolescentă în anii 80, gaming-ul era și mai mult o lume a băieților. Dar a fost mereu pasionată de gaming și urmărea cu atenție toate știrile din industrie.

Așa a ajuns Molika să cunoască alte femei din comunitate. „Ne purtam de grijă, ne trimiteam mesaje prin anunțurile din ziare”, spune ea. De-a lungul anilor s-a apropiat de prietenele cu care coresponda la distanță. „Nu eram obișnuite ca femei să discutăm despre gaming în viața reală”, spune ea. „Am văzut cum s-a transformat dintr-o pasiune secretă în ceva normal. Astăzi, poți avea orice vârstă și să te joci, ca și cum te-ai uita la TV.”

Când am căutat Next Gaymer online, am văzut o poză de grup pe site-ul lor care m-a surprins - erau foarte puține femei în cadru. „Mult timp am fost aproape singura fată care făcea asta regulat. La evenimente cu aproximativ o sută de persoane, erau doar două sau trei femei”, spune Molika.

Nu crede că fetele queer nu există în gaming, ci că stau mai degrabă acasă întrucât comunitatea este dominată de bărbați. „Asta a fost o problemă reală în organizație”, spune ea. „Când m-am alăturat comitetului, am vrut ca asta să se schimbe.”

Anul trecut, Molika a creat un grup numai de fete în cadrul organizației. „Am fost întrebată des dacă este o comunitate într-o comunitate”, spune ea. „Nu e. Este un spațiu care permite fetelor să găsească alte fete fără efort. Altfel poate părea că ești în căutarea acului în carul cu fân. 

Camera Preekshăi este plină de desene, poze și figurine personalizate. „Nu cred că am văzut niciodată un personaj indian sau din Asia de Sud într-un joc video”, spune ea. „Mi-ar plăcea să fiu mai prezentă într-un joc, să pot să mă identific puțin mai mult cu personajele, chiar dacă e ficțiune.” Dorința asta de a rezona cu lumile gotice și de fantasy o inspiră în arta pe care o creează. „Chiar îmi place ce fac”, spune ea. „În desenele mele încerc să creez personaje care arată ca mine, într-un mediu care-mi place.”

Tifany se joacă de când avea patru ani, dar a început să se implice serios în gaming la zece ani când s-a jucat online pe PS3. „Îmi modificam vocea ca oamenii să creadă că eram bărbat”, spune ea. „Mi-am făcut un prieten cu care sunt în continuare apropiată, iar el m-a cunoscut ca tip. Ăla a fost primul meu prieten.”

După ce și-a schimbat numele de utilizator ca să arate identitatea ei reală, oamenii au început să o facă „curvă murdară” și să-i spună lucruri precum „Treci înapoi în bucătărie”. „Primesc des genul ăsta de mesaje. Mai primesc și unele de flirt. Am parte de câte puțin din toate”, spune ea. „Trebuie să înveți să te aperi. Fie prin subestimarea sinelui, atac, fie doar prin miștouri și ignorare. Dar poate merge mai departe și poate deveni hărțuire.”

După ce a terminat liceul, Tifany s-a angajat la un magazin de jocuri unde mergea de când era copil, dar unde simte că nu este luată în serios. Odată, când ajuta niște clienți, a observat că nu o priveau în ochi. „Vorbeau direct doar cu colegul meu bărbat”, spune ea. „Când eram la casă, se duceau să-l caute.”

Articolul a apărut inițial în VICE Franța.