De ce părinții din România sunt speriați de ideea că până și copiii lor vor face sex

Unde americanii, prin filme și seriale, au tot popularizat the talk – momentul în care mama sau tatăl discută cu copilul despre sex – în România abia acum încep să se pună bazele acestui demers. Și nu trebuie să fie doar un moment – acel moment – în care se poartă o astfel de discuție. Dialogul ar trebui să fie deschis constant și copiii să fie familiarizați cu termenii, cu actul, cu riscurile și responsabilitățile.

În noul episod Pătratul Roșu am discutat despre prima dată când faci sex. Alături ne-a fost Cristina Petrescu Ghenea. Este psihiatră, psihoterapeută relațională și co-gazdă a podcastului Reconectat. Alături de ea am analizat ce mai înseamnă „prima dată” pentru adolescenții din ziua de azi și cât de multă presiune se pune pe ei să-și înceapă viața sexuală.

Discuția pe care o poți asculta mai jos nu este însă doar despre adolescenți, pentru că toți trecem prin acel moment, indiferent ce forme ar căpăta el. Și așa am vorbit și despre de ce lucrurile sunt atât de greu de înțeles de către părinți. Sau poate că le e greu să accepte actul în sine, deși știu că e inevitabil. Am extras acel fragment și-l poți parcurge mai jos.

Pătratul Roșu: De ce e așa greu ca părinte să-ți înțelegi copilul că vrea să facă sex? Dat fiind că sexul a dus la apariția copilului respectiv și vorbim de condiții rezonabile ca vârstă, ca relație. Totuși, ca părinte, și-n special ca mamă, pentru băieți, și ca tată, pentru fete, în aceste structuri ți-e greu să-i vezi în acea situație.
Cristina: Pe de-o parte suntem condiționați biologic să nu ni-i imaginăm pe copiii noștri în aceste ipostaze. Inclusiv noi nu ni-i imaginăm pe părinții noștri în astfel de ipostaze. Și evident că e și un strat de condiționare socială aici. De exemplu, pentru un tată să știe că fiul lui face sex poate să fie un motiv de mândrie, pe când pentru un tată să știe că fiica lui face sex poate să fie un motiv de panică, îngrijorare, de rușine și așa mai departe.

Avem niște standarde care nu sunt uniforme pentru toată lumea. De asemenea, pentru un tată de băiat să știe că fiul lui face sex cu foarte multe fete poate să fie un motiv de mândrie. Pentru un tată să știe că fiul lui face sex cu o sumedenie de băieți nu mai este un motiv de mândrie. Și-atunci da, sunt aceste motive sociale. E nevoie să validezi că tu ca părinte nu vei fi niciodată pregătit să-ți vezi copilul ca o ființă sexuală, fiindcă asta înseamnă să dai drumul unei sumedenii de idei, de vise, concepții pe care le ai tu despre copilul tău. 

Pe de altă parte, totdeauna ți se va părea prea tânăr, prea nepregătit – și-aici mă refer până în vârsta de 20 de ani. Fiindcă după, ca părinte, poți să ajungi să te alarmezi: „Aoleu, cum, copilul meu nu face sex, ce este în neregulă cu el? Hai să vedem cum rezolvăm această problemă.”

La ce vârstă să-și înceapă viața sexuală?
Apropo de acele mesaje ambivalente, evident că și societatea ne spune că undeva pe la 18 ani, după care panica e în partea cealaltă. Și-atunci are sens pentru un părinte să amâne cât mai mult acest moment, atât timp cât copilul este sub 18–20 de ani, ca să se asigure că propriul copil intră în această relație cu propria sexualitate și cu a altor persoane cât mai bine pregătit și mai matur. Și evident că există și celelalte influențe. Acum, într-o familie religioasă lucrurile vor fi și despre alte tematici, nu doar despre pregătirea copilului de a-și începe sexualitate cu un partener.

Dacă ne uităm la cuplul în sine, mulți se raportează la actul în sine, la penetrare, dar nu la propriul corp, chiar și momentul de intimitate. De ce apare această distanțare, rușine?
Când nu facem deloc educație sexuală sau când facem cu o abordare negativă vizavi de sex, și-anume totul este despre boală, sarcină nedorită, etichete de promiscuitate și așa mai departe, evident că lucrurile vin și cu încărcătura asta legată de rușine, de dezgust. Și-ntr-adevăr rușinea și dezgustul – ne arată studiile – sunt două emoții care blochează răspunsul sexual atât la bărbați, dar mult mai mult la persoanele care au fost socializate ca femei, fiindcă la nivel social se operează mai mult cu aceste etichete în privința femeilor. 

Când avem un act sexual care e centrat doar pe organe genitale, cred că este o chestie învățată. Nu ne-a obișnuit nimeni cu ideea că sexul este despre plăcere, iar noi putem să o simțim în multe zone ale corpului nostru, nu doar în zona organelor genitale. Avem multiple zone erogene, pielea este un organ foarte bine inervat prin intermediul căruia noi putem să simțim foarte multă plăcere.

Cum ar trebui să se desfășoare acea prima experiență?
E important să reamintim de niște lucruri care e obligatoriu să se întâmple când vorbim de sex cu un partener. Primul și cel mai important este consimțământul. Ca să putem vorbi de el, trebuie, conform legii din România, ca persoanele să aibă vârsta de peste 15 ani și diferența de vârste între persoane să fie mai mică de trei ani și să nu existe un dezechilibru de putere – o persoană care are multă putere asupra persoanei minore –, adică una dintre ele să nu fie profesorul, tutorele legal, medicul, primarul și așa mai departe.

Chiar și-n cuplurile unde persoanele sunt de aceeași vârstă este important să existe consimțământ și el să fie dat cu entuziasm, nu cu jumătate de gură sau scos cu forța de la cineva. Pentru că trăim și cu această idee în patriarhat cum că noi avem niște roluri în sexualitate când vorbim de cupluri hetero. Fata este cea care trebuie să se păzească foarte bine și să refuze, chiar dacă vrea, trebuie să refuze, că ăsta e scriptul, nu? Iar băiatul este cel care trebuie să insiste și să reușească până la urmă să obțină ceea ce vrea. 

Ce ne facem când ei nu vor să joace rolurile astea? Și ce e foarte tare e că-n generația tânără foarte mulți nu se mai conformează acestor roluri și inclusiv asta poate să vină cu o panică după sine. Dar este nevoie să existe consimțământ și să existe protecție. Să discutați despre lucrurile astea înainte.

Ce faci cu așteptările?
Este nevoie să discutăm despre așteptările noastre, că, dacă pur și simplu ne așteptăm ca celălalt să ne citească mintea și să știe ce ne place și ce nu ne place, asta nu se va întâmpla pentru că nu stăpânim telepatia nici ca tineri, nici ca adulți. Trebuie să avem maturitatea necesară de a avea această discuție: ce vrei să se întâmple? Cum vrei să se întâmple? Când vrei să se întâmple? Nu vrei să se întâmple? Ce nu-ți place?

Pentru asta e nevoie să fi trecut deja prin cealaltă etapă – masturbarea este antrenamentul, sexul cu un partener este meciul în sine. Ar fi bine ca tu, tânără persoană, să îți fi permis deja să-ți explorezi de una singură propriul corp, să știi cum arată organele tale genitale, nu doar din atlasul de anatomie, ci și să te uiți cu oglinda la ele, să știi ce se află acolo. Iar dacă ai ajuns în punctul ăsta, orice ai vedea acolo este normal, liniștește-te, ca adolescent ești normal, ești okay.

După ce ai trecut prin partea asta, ai capacitatea de a-ți spune ce-ți place, ce nu-ți place, ce vrei să se întâmple, ce nu vrei să se întâmple.