Am căutat cea mai bună pizza ieftină din București ca să-ți arăt că există viață după covrig

La câte restaurante care au pizza în meniu găsești în București ai putea să crezi că te afli în Italia, nu în capitala țării în formă de pește. Opțiunile sunt și variate, astfel încât pizzeriile se întrec în ingrediente gourmet și blaturi mai mult sau mai puțin napoletane.

Dar nu despre pizzele de top voi discuta azi, ci despre cele pe care le găsești în acele locuri prezente la fiecare colț de stradă, de unde lumea își ia veșnicul covrig cu sana. Exact, vorbesc despre simigerii. Dacă ești în mod serios investit în căutarea feliei de pizza perfecte, care să nu coste mai mult de 10 lei, acest ghid de supraviețuire s-ar putea să-ți fie de folos. 

Când e vorba de o simigerie, vorbim de tradiție, nume de sfinți, calitatea produselor și, bineînțeles, de preț. Așadar, am vizitat patru simigerii cunoscute și am testat felia de pizza reprezentativă pentru fiecare. Cât despre preț, toate au fost șase lei.

În testul acesta am luat în calcul două puncte foarte importante: primul e ca simigeria să nu fie în centrul orașului, pentru că acolo fluxul de clienți e mult mai mare și sunt mai mari șanse ca produsele să fie proaspete. Al doilea lucru pe care l-am urmat a fost să văd care-i concurența din zonă.

La Megapan totul e la noroc, aș putea spune. La Unirii, de exemplu, e una dintre puținele locații unde e flux de clienți, așa că preparatele de acolo sunt proaspete mai mereu. Treaba se strică însă când alegi să mergi la o simigerie de la periferie. Am experimentat asta pe propria piele.

Am fost la un Megapan din Militari, aproape de ora prânzului. Am luat o felie de pizza și parcă am mâncat ciment cu o ușoară aromă de lemn – crusta era destul de tare, iar ingredientele erau aruncate timid peste blat. Dacă vrei să o mănânci, ar trebui să ai la tine o sticlă de sos piri piri, ca să uiți complet ce mănânci. 

Cât despre concurență, Megapanul din Militari conducea lejer — poate de asta, pizza nu a fost tocmai genială. Există, ce-i drept, o shaormerie de cartier, dar nu se pune în calcul. 

A fost măcar sățioasă? Discutabil. Răspunsul scurt e că, cel mai probabil, dacă n-ai mâncat nimic toată ziua e posibil să nici nu simți felia de la Megapan. Ca recomandare personală, cornul acela de frișcă este foarte mișto și, zic eu, merită să-l încerci măcar o dată. 

Verdict: Pizza de la Megapan e clar sub medie. Chiar dacă arată foarte bine, e puțin probabil să guști ceva care să nu aibă gustul ăla de pământ din copilărie. În clasamentul meu personal a fost pe ultimul loc.

Dacă ajungi la Nepotul, recomandarea mea e să încerci altceva, orice dar nu pizza. Nepotul este printre simigeriile care s-a făcut cunoscută prin prezență și covrigi, dar pizza clar nu e punctul lor forte. 

Când am zis că pizza de la Nepotul e ca la ai tăi acasă am vrut să spun că nu e cu nimic specială și, de foarte multe ori, trebuie să ai noroc să găsești una comestibilă. Eu mi-am luat una cu șuncă și alte câteva toppinguri, dar pot spune că era ușor uleioasă. Merge, dar nu prea. Ca termen de comparație, aș zice că pizza de la Nepotul e similară cu aia de la Fornetti – arată bine, parcă ți-ai lua, dar regretul te lovește imediat după prima gură. 

A fost gustoasă? Discutabil. Poți să o mănânci dacă îți iei și un sos de roșii de la Mega, ăla cel mai ieftin, dar dacă bugetul ți-e limitat, nu m-aș aventura. Oricum, așa cum am mai zis, simigeriile sunt precum casele de pariuri. Sunt la fiecare colț de stradă, așa că mai bine îți iei de la alta.

Verdict: Pizza de la Nepotul este printre cele mai basic pizze pe care le poți mânca de la o simigerie. Așadar, am decis să-i acord locul trei în acest top, chiar dacă se lupta umăr la umăr pentru această poziție cu pizza de la Megapan, doar din considerentul că am găsit și pizze mai bune la ei. 

Pe lângă ștrudelul cu iaurt și covridogul haiducesc, simigeria Luca e foarte prezentă pe piață prin reclamele alea cu tot felul de glumițe la care, culmea, se poate întâmpla să și râzi. Cei de la Luca au zis pas ideii de tradiție ce datează de pe vremea dacilor liberi. Poate și-au dat seama că cei bătrâni care au prins vremurile din reclame nu băgau covridogi cu șuncă și cașcaval, ci brânză cu roșii. 

Revenind la pizza noastră, am decis să ne luăm una cu șuncă, cașcaval și cu măsline sau, așa cum i-am zis și vânzătoarei, „o felie din aia din mijloc, vă rog". Pizza era destul de bine făcută și plină de toppinguri, singura problemă a fost că era pusă în pungă imediat ce a fost scoasă din cuptor. Sigur ai trecut și tu prin asta și știi ce zic. Experiența culinară stradală se duce naibii când ajungi să mănânci aluat cu niște ingrediente lipite de hârtie. 

Hai să vorbim și despre cât de gustoasă a fost pizza de la Luca. Pe asta poți s-o mănânci liniștit fără niciun sos, pentru că nu are nevoie de nimic în plus. Blatul era destul de moale, ingredientele erau proaspete, singura problemă a fost combinația cuptor plus hârtie de împachetat. Cât despre competiția din zonă, pot spune că era acerbă.

Verdict: Pizza de la Luca e clar peste medie, nu încape îndoială. Totuși, l-am pus pe locul al doilea, chiar dacă pentru cei șase lei e perfectă din toate punctele de vedere. 

N-o să te mint, nu a fost ușor să aleg simigeria cu nume de sfânt care să ocupe primul loc, mai ales din cauză că Luca bifa fiecare punct important. Totuși, pizza de la Matei a reușit să exceleze chiar și unde Luca părea că nu are concurență – gustul. 

Mi-am luat o pizza care să semene cât mai mult cu aia de la Luca, încât să nu existe diferențe prea mari de toppinguri competiția să fie una foarte dură. Totuși, pizza de la Matei avea ceva în plus față de cea de la Luca. O să mă hazardez și-o să spun chiar că seamănă cu una pe care o poți mânca de la restaurant. Nu știu dacă gustul m-a făcut să-i acord primul loc sau zâmbetul fetei care învârtea aluatul în spate, dar tind să merg spre prima. 

Verdict: Bun, mă, chiar bun. Nu se compară cu alea la 15 lei de pe Victoriei, dar dacă ești puțin pe sărăkie și nu ai altceva mai bun de mâncat, ieși la sigur cu pizza de la Matei sau Luca, poate chiar și Nepotul sau Megapan, dacă le iei din centru. 

Pe final, te las cu o mică concluzie. Dacă și tu ești de multe ori pe fugă și uiți să mănânci acasă, o pizza de simigerie poate să te rezolve – mai ales că le găsești la tot pasul. Din experiență, pizza care arată foarte bine și abundă de cașcaval este, de cele mai multe ori, mai proastă decât ai crede. Sau, dacă chiar vrei să mănânci o pizza bună, du-te până la cea mai apropiată pizzerie și ia una pe gustul tău, o să te ajungă cu mult mai puțin decât e prețul pe aplicațiile de food delivery.