Povestea românului care crește struți africani la Suceava și-n curând i-ai putea avea în farfurie

Dorel Horodnic, 57 de ani, s-a stabilit cu întreaga familie în Germania, în 2002. Nici atunci, nici când a plecat prima dată din România nu avea în minte că, la un moment dat, va avea o fermă – și chiar una de struți. Dar așa e viața, uneori, imprevizibilă.

În 2022, primii pui de struț care au văzut lumina zilei prin iunie au fost deja vânduți – de la ei sunt căutate inclusiv unghiile, pielea, dar și penele. Cei care vor ieși din ou mai spre toamnă vor constitui „contingentul” destinat sacrificării și comercializării cărnii și a celorlalte produse.

O fermă de struți nu-i însă deloc ieftină. Prima investiție – cumpărarea unor pui – l-a costat aproape patru mii de euro. Între timp, au crescut și de anul ăsta au făcut și ouă. Banii vor veni ușor–ușor, dar până atunci pe Dorel Horodnic îl costă lunar circa două mii de euro doar să-și hrănească animalele și să-i plătească pe cei doi veri care lucrează la fermă, respectiv la „maternitatea” de pui de struț.

Păsările astea erbivore pot ajunge la o înălţime între 1,7 şi 2,8 metri, greutate între 90 şi 140 de kile și o anvergură a aripilor de doi metri. Masculii au penaj negru şi alb, iar femelele au penaj cenuşiu. Tot ele fac anual între 15 și 60 de ouă în gropi săpate de mascul. Culmea, struții se simt ca la ei acasă în Suceava și nu le pasă nici de frig, nici de zăpadă.

De când a venit vara, numărul păsărilor crește de la zi la zi. Din incubatoare ies aproape zilnic alți și alți pui. În țarcurile fermei sunt deja șase familii de struți, dintr-un mascul și câte două femele. Vrea să sporească numărul acestora cu încă patru.

Afacerea de-acum a pornit în urmă prin 2015 cu o familie de struți, dar era mai mult un hobby. Lucrurile au devenit serioase când a urmat o serie de cursuri de specializare în Germania, țară în care își petrece cea mai mare parte a timpului și unde are propria firmă în domeniul construcțiilor. Dorel susține că trebuie cunoștințe temeinice despre cum se cresc, de la ou, pui, tineret și până la struții reproducători. 

„Am participat la două cursuri de specializare, unul de creștere și altul de tăiere, am dat examene, am obținut diplome și am zis să încep o afacere în domeniu.” Între timp, a achiziționat cei 18 struți pe care îi are în prezent de la ferme de profil din Sebeș, Mangalia sau Satu Mare, dar și din Germania. Toate păsările s-au adaptat fără prea mari probleme.

Afacerea a prins avânt pas cu pas, iar la ce durată de viață au aceste păsări – unele pot ajunge și până la 75 de ani – sunt șanse ca și urmașii lui Dorel Horodnic să păstorească animale din primul lot. Cei 18 struți de acum au vârste între trei–cinci ani, iar ouă fac până pe la 45 de ani.

În aceeași idee, Dorel mi-a dezvăluit și despre ce prețuri e vorba. „Un ou are între 1,3 și 1,9 kile, cam cât 20–25 de ouă de găină și se vinde cu 80–100 de lei. Un kilogram de carne pentru gulaș se vinde cu 60–70 de lei, urmează carnea pentru steak, cu prețuri de 100–120 de lei per kilogram, în timp ce carnea file ajunge chiar și 150 de lei per kil.”

Momentan vinde doar în România și deși nu și-a făcut reclamă propriu-zisă la afacerea cu struți, oamenii au aflat deja de existența acestei ferme. Cererile de ouă și carne n-au întârziat să vină, inclusiv pentru pene, piele, dar și pentru gheare. Cât despre ouăle care nu-s bune pentru eclozare, conținutul e scos, iar „carapacea” ajunge la încondeietori.

„Carnea de struț este foarte sănătoasă, iar cei care au interdicția la carne de porc pot consuma fără probleme carne de struț care are cantitatea de colesterol mult mai mică”, mi-a mai spus proprietarul fermei. Pentru a ajunge la sacrificare, la o sută de kile, e nevoie de o perioadă de 12 luni, iar pentru a ajunge la maturitate un mascul are nevoie de trei–patru ani, iar o femelă de doi–trei ani.

Primele luni sunt cele mai costisitoare în creșterea struților, când e nevoie de multă energie electrică și cheltuielile cu alimentația. Dar când ajung la vreo șase luni, când își asigură imunitatea și pot fi lăsați afară să mănânce iarbă e deja mult mai ușor și mai ieftin.

Odată cu ouăle, în 2021, Dorel Horodnic a amenajat și o „maternitate” pentru puii de struț. Domnica Horodnic este cea care urmărește totul îndeaproape, iar când este nevoie chiar vorbește și cu micile păsări, atât de neajutorare la început. În trecut, a mai lucrat la un incubator de pui, dar nu s-a gândit niciun moment că ar putea gestiona trecere la unul pentru struți. „În acest proces trebuie să fie 36,5 grade Celsius și o umiditate de până la 29 la sută. Totodată, trebuie dezinfectat și spălat dacă este vreun ou stricat, trebuie eliminată apa și urmărită temperatura și umiditatea. Când sunt ouăle proaspete emană mai multă apă și trebuie scoasă tăvița, iar dacă scade umiditatea trebuie pusă apă”, mi-a explicat Domnica.

Ouăle sunt puse la clocit cu bula de aer în sus și aparatul le rotește automat. La 39 de zile se scot la aparatul de ecloziune, unde mai stau trei zile. Acolo, temperatura este mai mică, la 36,2 grade Celsius, iar umiditatea un pic mai mare pentru a ajuta puiul să iasă din ou. „Puii de struț sunt mai sensibili decât cei de gâscă sau de găină și trebuie obișnuiți să mănânce, să bea apă, pentru că singuri nu o fac. Uneori mă joc și vorbesc cu ei pentru că sunt foarte prietenoși.”

Primii zece pui de struț au ieșit din găoace pe final de iunie, iar din spate vin alte serii. În total, proprietarul fermei preconizează că va avea circa o sută de pui. Pentru ca rata de reușită să fie cât mai mare sunt alese doar ouăle care corespund, atât din punct de vedere vizual, cât și cantitativ. Un ou care este pus la clocit are între 1,5 și 1,9 kile. „Cu puii de struț trebuie foarte, foarte mare atenție. Ouăle, după ce sunt colectate din ocolul struților, trebuie duse într-o cameră cu climatizare și ținute la 16–18 grade Celsius, dar nu mai mult de zece zile. Apoi se face o dezinfectare și se introduc în incubator 42 de zile, plus minus câteva zile, apoi se trece prin eclozare. În final, trebuie să ajungem la o producție de 60–70 la sută dacă luăm în calcul și ouăle nefertile”, a subliniat Dorel Horodnic.

În „maternitatea” de la Frătăuții Noi, a compartimentat clădirea în așa fel încât să se treacă treptat de la stadiul de ou în incubator până la o pasăre care poate fi lăsată în siguranță în aer liber. „Îi hrănim cu mâncare cumpărată la sac, peletată și măcinată. Începem cu starterul, special pentru puii de struț, cum sunt și pentru puii de găină, pe care l-am adus din afară, și la preț mai mic și mai bun calitativ. Și hrana care există în România este adusă în mare parte din străinătate, din Austria. Există un producător și în România, dar cu această hrană am siguranța că e bună și de calitate.”

De zona fermei în care trăiesc struții adulți se ocupă Nicolai Horodnic. De la el am aflat despre de dansurile masculilor prin care vor să impresioneze femelele. Își înfoaie penele și se așază pe pământ, iar gâtul lung și-l mișcă rapid în stânga și-n dreapta. Tot cu ajutorul penelor, în special cele din coadă, masculul transmite și alt mesaj. „Când sunt nervoși se înfoaie și își ridică coada, mai ales masculii care își apără teritoriul. Nu sunt însă agresivi, poate doar dacă vine vreun grup mai mare de oameni străini, dar în rest nu am avut probleme.” Ca hrană, struții nu-s prea pretențioși. Cam 70 la sută din mâncarea lor sunt ierburi, în timp ce diferența este asigurată din cereale.

Cu ochii pe un viitor mai prosper, Dorel Horodnic a „băgat” și zece mii de euro într-o micro fabrică unde va face preparate din carne de struț. „Voi lua legătura cu niște bucătari din Germania pentru a mă pune la punct cu privire la preparatele din carne de struț. Mă gândesc la cârnați sau carne afumată, dar trebuie să văd exact la ce se pretează acest tip de carne. Am convingerea că preparatele vor fi un succes, cu mare căutare.”