Tom Ford, Pucci, Off-White: De ce să porți fake-uri și să oftici hateri care zic că-s sărăcii penale

Acum o lună, viața mi s-a schimbat datorită unei sticluțe de parfum. Era o sticlă elegantă, discretă, de 100 ml, fără niciun semn pe ea, în afară de numele parfumeriei de unde o cumpărasem.

M-am dat cu câteva pufuri și mirosea a piersică – mai exact, a Bitter Peach de la Tom Ford. Doar că nu era parfumul original Tom Ford, ci o imitație care a costat doar 35 de dolari.

Brandurile fake nu sunt ceva nou, dar discursul cu privire la această zonă gri din fashion a evoluat. Calitatea și accesibilitatea acestor parfumuri sunt în creștere, așa că tinerii au o grămadă de opțiuni.

E moral să cumperi parfumuri false? Depinde. Sunt mai multe răspunsuri care se bat în cap în cap. Tinerii ar trebui încurajați să investească în lucruri de calitate care să se păstreze bine și pe care le pot lăsa moștenire generațiilor următoare.

Pe de altă parte, produsele astea care ar trebui să fie de calitate sunt, de multe ori, țepe, mai ales produsele cosmetice. De cele mai multe ori, plătești ca fraierul pentru brand și ambalajul frumușel.

Având în vedere că majoritatea companiilor sunt deținute de câte una mare de tot, consumatorul din 2023 îi îmbogățește pe aceiași miliardari. Uite câteva exemple sub aceeași umbrelă: Louis Vuitton, Dior, Stella McCartney, Fenty Beauty, Celine, Pucci, Off-White sau Marc Jacobs.

Dar fără moștenirea bogată a acestor branduri, fără iconografie, inovație și munca atâtor artiști implicați, de ce ai mai simți impulsul să cumperi?

Dacă nu te-ar interesa ce au reușit să construiască, în timp, brandurile respective, nu le-ai mai cumpăra nici produsele, și nici fake-urile după produsele lor.

Așadar, se pune cea mai importantă întrebare.

Pe vremuri, însemna ceva să ai o pereche de pantofi Tabi de la Margiela. Arătai că gusturile tale sunt anti-fashion, că știai istorie și că te doare în cur dacă marea majoritate a populației crede că ai pantofi hidoși, pentru că semnificația din spatele lor valora mai mult decât aspectul.

Azi, toate astea nu mai contează. Pantofii sunt trendy și, dacă îi deții, demonstrezi fie că îți permiți pantofi care costă cât chiria pe o lună, fie că ai talent la cumpărături second hand, fie că știi unde se găsesc cele mai bune imitații.

La un TikTok al unei fete care se laudă cu o imitație de pantofi Tabi de la Margiela, cel mai popular comentariu e: „Dacă nu-ți permiți pantofii ăștia, nu-i cumperi. Punct.”

Margiela n-a inventat pantofii cu deget, aceștia existau în Japonia din secolul 15. Dar label-ul s-a înființat pe principiul anti-fashion, așa că e absurd să cumperi falsuri după brandul tău preferat. Practic, respingi exclusivitatea și elitismul modei de lux, dar contribui la estetica ei.

Pe de o parte, fashionistele urăsc asta: sute de fete fără bani își permit să participe la o cultură care era, pe vremuri, exclusivistă.

Pe de altă parte, dacă achiziționezi și porți imitații de branduri de lux, nu poți spune că protestezi împotriva lor, ci îți dorești să fii inclus în elită, deși știi foarte bine că nu deții produsele originale.

Unii n-au o problemă cu asta. Pantofii cu deget sunt drăguți, ciudăței, cu un element subversiv încântător. Dar dacă sunt Margiela, te costă o mie de dolari.

Imitațiile, în schimb, te costă între o sută și două sute de dolari, un preț relativ rezonabil pentru manufactură și materiale. Dacă sunt de calitate, cine o să știe că nu sunt originali?

Când vine vorba de falsuri de calitate, mereu se spune: Oricum sunt făcute în aceleași fabrici. O fi adevărat în multe cazuri, dar nu și în cazul pantofilor Margiela, care sunt făcuți în Italia. Totuși, eBay e plin de imitații.

E un tip pe TikTok care merge la expoziții cu vânzare și stă de vorbă cu reprezentanții marilor case de modă – Fendi, Bape, Heliot Emil... Vezi o haină de trei mii de dolari, a cărei producție a costat 180 de dolari și care a fost făcută în aceeași fabrică unde își produc hainele sute de alte branduri.

„Până și brandurile italiene produc hainele în China”, a zis el la un Fashion World Trade Show din Japonia. Și nu e problemă că le produc în China – asta nu înseamnă că nu sunt de calitate – dar e frustrant că vor să ne facă să credem că nu sunt făcute în aceleași fabrici.

Deși intenția tipului de pe TikTok e să pună accentul pe artizanii care produc aceste haine pentru brandurile de lux, reușește să dezvăluie o realitate deprimantă.

Dacă tot ce obținem de la aceste produse e o legătură cu brandul, un simbol că avem suficienți bani să investim în lucruri scumpe, atunci care e ideea? Am nevoie să mă dau mare cu banii? Ce îmi pasă mie de Balenciaga? De ce le-aș da banii mei?

Geanta Balenciaga Cagole din 2021 e de prost gust și costă trei mii de dolari. Și toată lumea o are, pentru că e plin de imitații pe AliExpress.

Mediul ăsta unde a înflorit cultura imitațiilor – AliExpress, eBay, Etsy, Shein – e un coșmar al consumului în masă, o industrie cu condiții de muncă groaznice și salarii infime pentru angajați. Ca să nu mai vorbim de cât de distrugător e pentru natură.

O fană AliExpress care a vorbit cu VICE în 2020, a zis: „Îmi place să cumpăr falsuri de pe AliExpress pentru că am mereu ceva nou de purtat la ieșirile în oraș, fără să dau atâția bani. Nu mă simt nasol că sunt săracă față de influenceri sau de prietenii mei, simt că mă pot integra, chiar dacă hainele nu sunt chiar de calitate.”

Da, e simplu să dai câteva zeci de lei pe o rochie pe care o porți o dată și o arunci, dar hainele astea ajung toate într-o groapă de gunoi dintr-o țară din lumea a treia, pentru că Occidentul adoră să exporte problemele la alții, în numele facerii de bine.

Când ceva e prea ieftin sau prea accesibil, tindem să supraconsumăm. Oamenii nu mai sunt nevoiți să economisească și să aștepte ca să își ia pantofi Margiela, pentru că pot să cumpere oricând o imitație. 

Totuși, făcută cu cap, achiziționarea de imitații e un avantaj pentru cei care nu-și pot permite produsul original. Dar ar trebui să existe niște reguli: dacă ceva pare să fie mult prea ieftin, atunci probabil că așa este.

Da, nu costă bani, dar costă resurse umane. E okay să cumperi imitații după branduri de lux, dar dacă îți iei o rochiță Shein la un dolar, imitație după o rochiță Pretty Little Thing care costă zece dolari, sigur o să ajungi în iad.

Există multe motive pentru care oamenii aleg să cumpere imitații. Poate nu ai bani, poate nu ai job, poate urăști hainele la suprapreț. Dacă iubești brandul, dar nu ți-l permiți sau dacă urăști brandul și nu vrei să bagi bani în el, dar îți place un produs de la ei, imitațiile sunt pentru tine, mai ales că există unele chiar de calitate. Unii spun că n-ar trebui să îți cumperi lucruri pe care nu ți le permiți. Dar astea sunt mizerii elitiste.

Eu ador moda. dar moda de lux e absurdă. Designerii fură unii de la alții, se fac imitații după alte imitații, atâtea lucruri urâte care nu-și merită banii. Și totuși estetica e promovată ca fiind aspirațională, un morcov pe o undiță, ținut în fața măgarului, doar că noi nu suntem măgari și nu avem nevoie de morcov ca să ducem o viață liniștită... dar tot alergăm după morcovul ăsta.

Bitter Peach de la Tom Ford, ăla original, costă cinci sute de dolari. Eu zic că e o investiție foarte proastă. Normal că o să-mi iau imitația.